N conformitate cu dispoziţiile art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa trebuie să dispună, prin hotărârea de condamnare, pentru persoanele condamnate definitiv la pedeaps...

Decizie 16/Ap din 01.02.2011


În conformitate cu dispoziţiile art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanţa trebuie să dispună, prin hotărârea de condamnare, pentru persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunilor expres prevăzute în anexa 1 la legea menţionată, prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

Atunci când sunt acordate prestaţii periodice pentru minorii care se aflau în întreţinerea victimei decedate urmare a unei infracţiuni se impune ca instanţa să stabilească o sumă globală cu titlu de prestaţii periodice începând cu data decesului victimei şi până la data pronunţării hotărârii, iar în continuare obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri lunar, până la  majoratul fiecăruia dintre minori.

Constată că prin sentinţa penală nr. 356/S/25.08.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 3226/62/2010 s-a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul P.I.  prin actul de sesizare al instanţei din  infracţiunea prevăzută de  art. 174, 175 lit. a şi i Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal.

În baza  art. 174, 175 lit. i Cod penal a fost condamnat inculpatul P.I. , la pedeapsa de 25 de ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d şi e Cod penal pe o perioadă de 7 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 71 al.1 şi 2 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, b, d şi e Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 11.03.2010 la zi iar în baza art. 350 Cod procedură penală a fost menţinută  starea de arest a inculpatului P.I. .

În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, s-a dispus obligarea inculpatului P.I.  la plata sumei de 3734,22 lei către părţile civile  B.M. şi B.G., cu titlu de daune materiale şi suma de câte 50.000 lei cu titlu de daune morale fiecăreia dintre cele două părţi civile.

A fost obligat acelaşi inculpat să plătească câte 250 lei cu titlu de despăgubiri periodice minorilor P.M.D., P.G.M şi P.N.A ( reprezentaţi de  B.M. şi B.G.), până la majoratul fiecăruia dintre ei şi suma de câte 50.000 lei cu titlu de daune morale fiecăruia dintre minori. Au fost respinse  restul pretenţiilor civile.

S-a constat că numitul P.N.I. ( devenit major) nu s-a constituit parte civilă în cauză iar acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru acest minor a rămas fără obiect.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător şi a inscripţiei ipotecare asupra bunului imobil situat în (…) – proprietatea inculpatului P.I.  - înscris în CF nr. 3556 Poiana Mărului, număr top 2682/2/1, 2683/2/1, dispusă prin încheierea de şedinţă din 04.05.2010.

În baza art. 109 al.3 Cod procedură penală s-a dispus ca mijloacele materiale de probă ataşate dosarului şi care se află în camera de corpuri delicte a Tribunalului Braşov se păstrează până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul P.I.  să plătească suma de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat sumă ce include şi onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că cercetările efectuate în  cauză au stabilit faptul că inculpatul P.I. , în  data de 11.03.2010, s-a întors după terminarea serviciului, în jurul orelor 07,30, la domiciliul său, situat în  comuna Poiana Mărului, jud. Braşov şi a coborât în  staţia de autobuz din  centrul comunei. Apoi s-a deplasat la dispensarul comunal, unde intenţiona să  obţină o reţetă pentru un  tratament oftalmologic, având în  vedere o recentă intervenţie chirurgicală la ochiul stâng.

In cursul urmăririi penale inculpatul nu  a făcut dovada acestor afirmaţii. La dispensarul medical comunal s-a întâlnit prima dată cu fosta soţie care ar  fi intenţionat să obţină o reţetă pentru unul dintre copii, dar întrucât nu venise nici un medic, ambii au fost informaţi că pot reveni ulterior, după ora 11,00.

Inculpatul s-a întâlnit cu victima, a discutat cu aceasta anumite aspecte legate de  divorţul lor, după care victima s-a deplasat la o rudă a sa, care locuia în  apropiere . Intre timp inculpatul s-a deplasat la barul de lângă sediul APIA (asociaţia agricolă), unde a  consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul  T.A. – cca 200 grame de coniac fiecare. In  incinta acestui bar se afla şi martorul P.N., cu care inculpatul a discutat la un moment dat. Fiind audiat martorul P.N. a afirmat că intrând în  barul „La Trica” în  jurul orelor 10,00 l-a văzut pe inculpat stând singur, pe scaun  lângă frigider. Martorul a afirmat că  inculpatul avea în  faţă un  pahar de coniac şi „avea în mână un cuţit de bucătărie de cca 30 cm lungime, cu lama de cca 15 cm” şi că i-a oferit inculpatului 5 lei pentru achiziţionarea cuţitului, dar acesta a refuzat să-l vândă la acest preţ, solicitându-i suma de 10 lei. Acelaşi martor  P.N. a afirmat că imediat în  urma sa a intrat martorul T.A.,  astfel încât susţinerea acestui din  urma martor şi a inculpatului în  sensul că cei doi  s-ar fi  întâlnit anterior pe stradă, rămâne fără susţinere.

După plecarea din  bar, inculpatul susţine că s-a deplasat către grădiniţa din  comună, unde a intrat doar fosta soţie, fapt confirmat de către martorul O.R.M., aflată în  incinta grădiniţei pentru a-şi lua fetiţa. De remarcat este faptul că victima a intrat în grădiniţă fără un motiv aparent, deoarece aceasta avea copii minori cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani.

La scurt timp victima a plecat de la grădiniţă fiind aşteptată de către inculpat, cu care a întreţinut discuţii, caracterizate de martorul ocular O.R.M. ca fiind „aprinse”. Martorul a observat faptul că  inculpatul  ţinea în  palmă o pungăşi că se certa cu victima care traversa de pe un  trotuar pe altul, iar la un moment dat aceasta a încercat să intre în  dispensar dar inculpatul i-a blocat drumul, motiv pentru care victima a sărit balustrada din faţa dispensarului trecând pe celălalt trotuar. Inculpatul a continuat să urmărească victima şi să se certe, iar la un  moment dat, când victima a ajuns în  faţa clubului din  comună, inculpatul  a agresat victima, ridicând mâna în care ţinea punga şi lovind-o. Victima încercând să scape a fugit pe trotuarul pe care se afla  martorul dar a fost ajunsă din  urmă de către inculpat care a trântit-o la pământ şi a continuat să o lovească cu mâinile şi cu  picioarele, fără să înceteze la strigătele martorului de a lăsa victima în pace.

Inculpatul susţine că după ce a aşteptat-o pe fosta soţie să iasă de la grădiniţă s-ar fi deplasat împreună cu aceasta la o alimentară din  apropiere unde victima ar fi cumpărat  bunuri alimentare şi că în  continuare au discutat diverse probleme materiale intervenite după divorţ, despre o posibilă împăcare, dar şi despre relaţiile extraconjugale ale victimei cu o persoană influentă din Vulcan. Inculpatul susţine că în  discuţia cu fost soţie aceasta ar fi făcut afirmaţii despre banii săi, care l-au  determinat să recurgă la această faptă. Apreciem că aceste susţineri ale inculpatului nu au susţinere şi nu prezintă relevanţă în  cauză.

După comiterea faptei inculpatul a fugit în  sediul Primăriei  din  comună, unde a fost găsit de către martorul P.T., fiind condus apoi la sediul poliţiei.

Cu ocazia cercetării la faţa locului corpul delict – cuţitul a fost  găsit în  sediul primăriei  din  comuna Poiana Marului, la etajul I al imobilului, in  ultima cameră  din  dreapta, pe pervazul unui geam, în  spatele  unei  jardiniere. Cuţitul nu era înfăşurat în  hârtie  sau în pungă, fiind ridicat în  vederea examinării de către specialiştii criminalişti .

Raportul de autopsie nr.77/Aut din 12.03.2010 al SJML Braşov a concluzionat că moartea numitei B.D. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei interne consecutive unui traumatism toraco-abdominal cu interesarea organelor interne (pulmon  stâng, ficat,  hil renal stâng); leziunile de violenţă constatate la autopsie s-au putut produce prin  loviri directe şi repetate cu un corp înţepător – tăietor în  cadrul unei heteroagresiuni ; leziunile tanato-generatoare sunt cele de la nivelul regiunii toraco-abdominale după cum  urmează:

- plagă înjunghiată de la nivelul sânului drept (hemitorace drept) ce a pătruns în  corpul victimei după o direcţie de sus în jos interesând ficatul

- plagă înjunghiată de la nivelul hipocondrului stâng pătrunsă în  corpul victimei de sus în  jos şi dinainte înapoi, secţionând rinichiul stâng la nivelul hilul

- plagă înjunghiată de pe spate de la nivelul regiunii paravertebrale drepte ce  a pătruns în  corpul victimei după o direcţie de la dreapta la stânga de sus în  jos şi dinapoi înainte cu interesarea lobului inferior pulmon  stâng

Referitor la poziţia agresor victimă s-a apreciat că aceasta a fost faţă în  faţă pentru plăgile de la nivelul scalpului, sânul drept şi hipocondrul stâng; spate – faţă pentru plaga de la  faţa dorsală a toracelui; plăgile de pe membrele superioare pot fi calificate ca şi leziuni de apărare

Deşi a recunoscut  loviturile aplicate, inculpatul a încercat să acrediteze ideea unei stări de tulburare indusă de către victimă în momentul în care aceasta i-a replicat că  face ce vrea cu banii lui, plătiţi ca pensie de întreţinere. Această apărare nu este probată în nici un  fel şi din  modalitatea concretă în care s-a descris atât faza preliminară a incidentului , cât şi incidentul violent în  sine, nu rezultă vreo contribuţie a victimei la declanşarea agresivităţii inculpatului. Cu atât mai mult nu se justifică o astfel de agresiune în  contextul în care cei doi erau divorţaţi de aproximativ 10 luni de zile, nu mai locuiau împreună şi aspectele legate de întreţinerea celor 4 minori rezultaţi din căsătorie erau rezolvate pe cale legală .

Deşi inculpatul a precizat că nu a vrut nici un moment să suprime viaţa victimei, prin prisma obiectului tăietor înţepător folosit, a multiplelor plăgi înjunghiate descoperite pe corpul victimei, precum şi a zonelor corpului în care au fost aplicate loviturile, inculpatul trebuia să prevadă rezultatul acţiunilor sale. Moartea victimei s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism  toraco-abdominal cu plăgi înjunghiate toraco-abdominale cu interesarea organelor interne (plagă înjunghiată la nivelul sânului drept cu interesarea ficatului, plagă înjunghiată la nivelul  hipocondrului stâng cu secţionarea rinichiului stâng, precum şi plagă înjunghiată la nivelul spatelui şi a regiunii paravertebrale drepte cu interesarea lobului inferior pulmon  stâng).

În legătură cu cuţitul utilizat de inculpat în  comiterea omorului, instanţa a constatat că organul de cercetare penală a reţinut  că inculpatul a premeditat fapta de care  este acuzat deoarece în  momentul în care s-a întâlnit pentru prima dată cu victima avea deja asupra sa cuţitul respectiv. De asemenea se arată în actul de sesizare că între momentul luări rezoluţiei infracţionale şi executarea infracţiunii de omor a trecut un  interval de timp în care inculpatul s-a înarmat cu cuţitul şi a procedat la urmărirea victimei prin  centrul comunei

Acuzarea nu a probat nici momentul în care inculpatul ar fi luat hotărârea infracţională să o omoare pe victimă şi nici faptul că acesta s-a pregătit , înarmându-se cu cuţitul. Împrejurarea că în  momentul în care a intrat în barul din centrul comunei avea asupra sa cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii (un  cuţit de bucătărie de circa 30 cm lungime cu lamă de circa 15 cm – aşa după cum afirmă martorul P.N. nu dovedeşte premeditarea infracţiunii; inculpatul îl avea asupra sa la vedere, fapt care l-a determinat pe martor să îi solicite să îl vândă oferindu-i 5 lei pentru achiziţionarea acestui cuţit.

Deşi organul de cercetare penală apreciază că explicaţia inculpatului referitoare la găsirea cuţitului în iarbă în apropierea localului, nu este plauzibilă, nu a  putut dovedi o altă modalitate prin care inculpatul a intrat în posesia cuţitului în  dimineaţa respectivă ori în aceste condiţii simpla susţinere a premeditării, în lipsa oricăror probe în acest sens este insuficientă pentru calificarea infracţiunii de omor ca fiind premeditată conform art.175 lit. a Cod penal

În drept, prima instanţă  a apreciat că fapta  inculpatului P.I.  care în  data de 11.03.2010, în  centrul comunei Poiana Marului, a agresat victima B.D., aplicându-i multiple lovituri de cuţit, producându-i leziuni multiple toraco-abdominale care au condus în  final la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1, 175 lit.i Cod penal, sens în care baza art.334 Cod procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a infracţiunii din  art.174 , 175 lit.a, i Cod penal (aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare) în  art.174, 175 lit. i Cod penal .

La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul a dat dovadă de o agresivitate deosebită, fără să fi fost provocat în  vreun  fel de către victimă, că a săvârşit fapta într-un  loc public, în plină zi, că după ce a aplicat multiplele lovituri de cuţit, a plecat de lângă victimă lăsând-o pur şi simplu în mijlocul străzii într-o baltă de sânge, fără să schiţeze nici cel mai mic semn de acordare a vreunui ajutor. S-a avut în vedere şi faptul că inculpatul i-a mai aplicat corecţii fizice victimei în  timpul căsniciei, corecţii despre care au amintit în declaraţiile lor martorii audiaţi în cauză. Împrejurarea că victima a divorţat de inculpat, că dorea să-şi continue viaţa independent de acesta, că nu mai avea nici un fel de obligaţii morale faţă de inculpat după pronunţarea divorţului, sunt aspecte care întăresc încă o dată gratuitatea gestului agresiv la care a recurs inculpatul şi care a avut ca rezultat decesul victimei.

În urma gestului inculpatului au rămas fără mamă 4 copii, toţi minori la data săvârşirii faptei şi care vor fi lipsiţi de afecţiunea maternă necesară la vârsta la care aceştia se află în prezent. Victima era la o vârstă relativ tânără la care putea să îşi refacă viaţa de familie şi să se bucure de dragostea copiilor săi şi a  părinţilor alături de care trăia în ultima vreme.

În ceea ce priveşte  latura civilă a cauzei s-au constituit părţi civile părinţii victimei, B.M. şi B.G. în nume propriu cu suma de 3734,22 lei dauna materiale şi suma de 100.000 lei daune morale.

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că părinţii victimei au fost cei care s-au ocupat exclusiv de  ritualurile specifice  înmormântării victimei şi că suma de 3734,22 lei a fost dovedită cu înscrisurile depuse la dosar.

Având în vedere modalitatea tragică prin care cele două părţi civile şi-au pierdut fiica în  vârstă de 38 de ani, cu care gospodăreau împreună de la data pronunţării divorţului şi faţă de care au manifestat o afecţiune deosebită, pe care au crescut-o şi au îngrijit-o până în momentul decesului, instanţa de fond a apreciat că  suma de 50.000 lei pentru fiecare dintre părinţii victimei,  cu titlu de dane morale este justificată.

Relativ la cei 4 minori rezultaţi din  căsătoria victimei cu inculpatul s-a constatat că: prin hotărâre judecătorească, în urma divorţului minorul P.N. (născut la 3.07.1992) a fost încredinţat inculpatului şi minorii P.M.D. (născută la 28.09.1994), P.N.A. (născut la 19.11.2000) şi P.G.M. (născut la 3.11.2002) au fost încredinţaţi victimei .

După consumarea infracţiunii  de omor, Autoritatea tutelară a numit în calitate de curator pentru minorul P.N.I. pe numita P.M. (mama inculpatului), respectiv pe B.G. – pentru minorii P.M.D., P.N.A. şi P.G.M.

Curatorul P.M. a declarat în faţa primei instanţe că nu se constituie parte civilă în cauză pentru minorul P.N.I.; în  aceste condiţii la termenul de judecată din data de 4.05.2010 procurorul  a exercitat din oficiu acţiunea civilă solicitând acordarea de daune morale în  favoarea acestui minor. Pe parcursul procesului penal, până la data încheierii dezbaterilor, minorul P.N.I. a devenit major (la data de 3.07.2010) şi întrebat fiind de către instanţă dacă înţelege să se constituie parte civilă în nume propriu a declarat că nu are nici un  fel de pretenţii civile de la tatăl său, inculpatul P.I. ; astfel acţiunea civilă exercitată din oficiu pentru el a rămas fără obiect la momentul pronunţării hotărârii

Curatorul B.G., pentru ceilalţi 3 minori, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200.000 lei daune morale precum  şi plata unei sume periodice în  cuantum de 1500 lei pentru fiecare minor până la majoratul acestora, sume menite să acopere prejudiciul cauzat minorilor prin  lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care victima o avea la întreţinerea lor

Instanţa de fond a reţinut, relativ la despăgubirile solicitate  că cei 3 minori P.M.D., P.N.A. şi P.G.M. au fost încredinţaţi spre creştere şi educare victimei, au trăit şi s-au bucurat de afecţiunea maternă în  fiecare zi a vieţii lor până în momentul în care tatăl lor a omorât-o pe mama lor; împrejurările dramatice în  care mama lor a murit i-a influenţat în  viaţa de zi cu zi şi le-a zdruncinat puternic echilibrul moral şi psihic de care se bucurau

În  declaraţiile date în  cursul urmăririi penale, se regăsesc indicii suficiente cu privire la dragostea pe care cei 3 copii o purtau mamei lor , aceştia amintind despre diverse episoade violente în care mama lor a fost victimă inculpatului; în  aceleaşi declaraţii minorii au relatat despre faptul că inculpatul nu îşi manifesta aproape deloc afecţiunea faţă de ei , ci dimpotrivă avea un  comportament impropriu unui tată. În continuare cei 3 minori vor creşte şi se vor dezvolta fără să aibă aportul de sentimente materne care la vârsta la care se află ei în prezent reprezintă o temelie de dezvoltare a caracterului celor 3 ; deşi se află în  îngrijirea bunicilor materni, nimic nu se poate compara cu relaţia afectuoasă dintre o mamă şi copiii ei.

În aceste condiţii este justificată cererea curatorului celor 3 minori de acordare faţă de aceştia de daune morale, instanţa apreciind că suma de câte 50.000 lei pentru fiecare dintre cei 3 minori este în măsură , în  mică parte, să acopere prejudiciul moral încercat de aceştia

În  momentul în care a survenit decesul victimei, aceasta era încadrată în muncă, obţinea venituri din care asigura traiul său şi a celor 3 copii, însă veniturile sale nu erau ridicate ca sumă având în  vedere adresa de la dosar prin care aceasta era obligată să presteze pensie de întreţinere către minorul P.N.I. (încredinţat tatălui) în  cuantum de doar 130 de lei. În  aceste condiţii inculpatul nu poate fi obligat să plătească o sumă periodică de câte 1500 lei deoarece nici contribuţia sa proprie prin  intermediul pensiei de întreţinere faţă de cei 3 minori nu se ridica la o sumă foarte mare

Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat ca justificată cererea curatorului de acordare a unor despăgubiri periodice celor 3 minori însă ţinând cont de dispoziţiile generale ale Codului familiei în materie, de contribuţiile reale pe care le-au avut atât victima cât şi inculpatul la creşterea şi întreţinerea minorilor, îl va obliga pe inculpat să plătească câte 250 lei cu titlu de despăgubiri periodice până la majoratul fiecăruia dintre cei 3 minori. Celelalte pretenţii civile fiind respinse ca nefondate.

Deoarece sumele stabilite de către instanţă cu titlu de daune morale sunt destul de semnificative, s-a apreciat că se impune  menţinerea măsurii sechestrului asigurator şi a inscripţiei  ipotecare asupra bunului imobil situat în Poiana Mărului  nr. 94, judeţul Braşov – proprietatea inculpatului P.I.  -, înscris în CF nr. 3556 Poiana Mărului, număr top 2682/2/1, 2683/2/1, dispusă prin încheierea de şedinţă din 04.05.2010. Această măsură se impune cu atât mai mult cu cât prin acţiunea civilă formulată de către P.I. şi P.M. (părinţii inculpatului) se urmăreşte revocarea donaţiei făcute de către aceştia către inculpat privind imobilul înscris în CF nr. 3556 Poiana Mărului, număr top 2682/2/1, 2683/2/1 şi restabilirea situaţiei anterioare de CF. Este evident că prin această acţiune civilă se urmăreşte scoaterea din patrimoniul inculpatului, ca bun propriu, a imobilului supus inscripţiei ipotecare şi astfel dovedirea imposibilităţii inculpatului de a plăti ceva către copiii săi.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel părţile civile B.G. şi B.M., minorii P.M.D., P.G.M. şi P.N.A. prin reprezentant legal B.G. precum şi inculpatul P.I.  criticând-o pentru netemeinicie şi solicitând casarea ei iar în rejudecare pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice.

În dezvoltarea motivelor de apel, părţile civile B.G. şi B.M. precum şi minorii P.M.D., P.G.M. şi P.N.A. prin reprezentant legal B.G. au arătat în esenţă că sub aspectul laturii penale a cauzei se impune reţinerea în sarcina inculpatului a circumstanţei agravante a premeditării şi pe cale de consecinţă, majorarea cuantumului pedepsei aplicate. Astfel s-a arătat că în mod eronat  prima instanţă a dispus în baza art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice a infracţiunii din art. 174, 175 lit. a , i Cod penal, aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare, în infracţiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. i Cod penal, având în vedere că din materialul probator administrat în cauză rezultă fără îndoială premeditarea cu care a acţionat inculpatul, acesta luând  hotărârea infracţională încă de dimineaţă  şi în acest sens s-a pregătit având cuţitul asupra sa.

Sub aspectul laturii civile s-a solicitat majorarea daunelor morale şi a despăgubirilor periodice acordate părţilor civile urmând ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor periodice,  instanţa să aibă în vedere nevoile celor 3 minori şi nu numai contribuţiile reale pe care le-au avut atât victima cât şi inculpatul la creşterea şi întreţinerea minorilor, ci se impunea a fi avut în vedere interesul superior al acestor minori.

Totodată, s-a arătat că suma acordată de instanţa de fond cu titlu de daune morale este prea mică în raport cu traumele psihice suferite de minori prin decesul mamei lor şi a dezechilibrului psihic şi moral suferit, aspecte ce rezultă din evaluarea psihologică a celor 3 minori.

În apelul promovat de inculpatul P.I.  s-a solicitat, sub aspectul laturii penale a cauzei, redozarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul reducerii cuantumului acestuia

În aceste sens s-a arătat că prin noile dispoziţii ale Codului de procedură penală, respectiv art. 3201 Cod procedură penală, s-a introdus acea cauză de reducere a pedepsei în cazul recunoaşterii faptei, ori, inculpatul a recunoscut în esenţă infracţiunea comisă, iar în cauză există suficiente dovezi că acesta se afla într-o stare de tensiune provocată de victimă. Starea de violenţă a fost produsa pe tema banilor, victima a fost cea care l-a jignit pe inculpat, după ce în prealabil aceasta reluase în secret legătura cu inculpatul, ferindu-se însă ca această împrejurare să ajungă la cunoştinţa familiei sale.

Din actele dosarului nu rezulta în nici un fel că inculpatul s-ar fi pregătit pentru această faptă, acţiunea sa fiind una spontană, pe fondul tulburării provocate de atitudinea fostei sale soţii, astfel încât nu se poate reţine în sarcina inculpatului că ar fi comis fapta de omor cu premeditare

Această împrejurare rezultă şi din raportul de expertiză care caracterizează profilul inculpatului,  raportat la mediul din care provine - o zona în care se ţine la tradiţionalism şi la principii pe care cei de la oraş le consideră învechite -  iar fotografiile pe care inculpatul le-a depus la dosar susţin cele declarate de inculpat şi reiterate prin memoriile depuse la dosar de către acesta, în sensul că în relaţiile cu victima erau ca un cuplu chiar şi după ce divorţaseră, inculpatul se deplasa cu fosta sa soţie la zone de agrement şi relaţiile erau mai mult decât cordiale. Chiar fratele victimei în declaraţiile sale a arătat că victima şi inculpatul s-au împăcat de mai multe ori.

Sub aspectul laturii civile s-a arătat în apelul promovat de către inculpat că se impune reducerea despăgubirilor  acordate de către prima instanţă în favoarea părinţilor victimei şi a minorilor întrucât la dosar nu exista dovezi complete care să justifice cuantumul despăgubirilor morale. Actele depuse nu dovedesc că minorii au suferit de pe urma decesului mamei lui.

Se impune de asemenea fie ridicarea sechestrului asigurator aplicat asupra imobilului proprietatea exclusivă a inculpatului fie înlocuirea bunului sechestrat cu un teren aparţinând tot acestuia întrucât în prezent, pe rolul  Judecătoriei Zărneşti a fost înregistrat dosarul nr. 1135/338/2010 care are ca obiect revocare donaţiei prin care inculpatul a devenit proprietarul imobilului situat în Comuna Poiana Mărului înscris în C.F. 3556 nr. top 2682/2/1, 2683/2/1.

La dosar s-a mai depus de către numitul P.I., tatăl inculpatului în baza art. 168 Cod procedură penală  o contestaţie împotriva măsurilor asiguratorii dispuse în cauză cu privire la imobilul situat în Comuna Poiana Mărului înscris în C.F. 3556 nr. top 2682/2/1, 2683/2/1, solicitându-se în esenţă ridicarea inscripţiei ipotecare care grevează acest imobil întrucât el formează obiectul unei acţiuni de revocare a donaţiei, cauză înregistrată pe rolul Judecătoriei Zărneşti sub nr. 1135/338/2010 în care contestatorul are calitatea de reclamant.

S-a arătat în susţinerea contestaţiei că imobilul indisponibilizat a fost donat de către contestatorul P.I. fiului său, inculpatul P.I., însă având în vedere infracţiunea comisă de acesta şi împrejurarea că  atât contestatorul cât şi soţia sa au nevoie urgentă de îngrijire datorită vârstei şi imposibilităţii de a  se mai întreţine, iar inculpatul nu le va mai putea oferii această îngrijire datorită stării de privare de libertate în care se va afla, sunt nevoiţi să solicite revocarea donaţiei, astfel încât să se poată folosi de acesta pentru a obţine veniturile de care au nevoie pentru a trăi.

Analizând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa de apel s-au reţinut următoarele:

Prima instanţă, analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză, a stabilit corect starea de fapt reţinute în sarcina inculpatului constând în esenţă în aceea că la  data de 11.03.2010  în  centrul comunei Poiana Marului, Jud. Braşov, inculpatului P.I.  a agresat victima B.D., aplicându-i multiple lovituri de cuţit, producându-i leziuni multiple toraco-abdominale care au condus în  final la decesul acesteia.

De asemenea, în mod judicios a apreciat prima instanţă că fapta comisă de inculpatul P.I.  întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prev. de art.174 al.1, 175 lit. i Cod penal  fără a fi aplicabilă în speţă agravanta prevăzută de lit. „a” a art. 175; astfel, din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi premeditat comiterea faptei. Acuzarea nu a probat, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, nici momentul în care inculpatul ar fi luat hotărârea infracţională să o omoare pe victimă şi nici faptul că acesta s-ar fi  pregătit, înarmându-se cu cuţitul. Împrejurarea că în  momentul în care a intrat în barul din centrul comunei avea asupra sa cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii (un  cuţit de bucătărie de circa 30 cm lungime cu lamă de circa 15 cm – aşa după cum afirmă martorul P.N.) nu dovedeşte premeditarea infracţiunii; inculpatul îl avea asupra sa la vedere, fapt care l-a determinat pe martor să îi solicite să îl vândă oferindu-i 5 lei pentru achiziţionarea acestui cuţit.

În aceste condiţii, criticile aduse de către părţile civile hotărârii atacate în ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptei comise de inculpatul  P.I.  sunt nefondate.

În speţă sunt întrunite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea acestei infracţiuni, iar în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de apel reţine că prima instanţă a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 Cod penal stabilind o pedeapsă just individualizată atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare.

A fost avut în vedere gradul de pericol social concret al infracţiunii comise rezultat atât din circumstanţele reale în care fapta a fost comisă, modalitatea în care a acţionat inculpatul, violenţa extremă care caracterizează această acţiune (au fost aplicate victimei cel puţin 8 lovituri de cuţit),  urmările produse cât şi circumstanţele personale ale inculpatului care deşi a recunoscut în esenţă comiterea faptei şi este la primul impact cu legea penală este, aşa cum rezultă din actele dosarului, o persoană impulsivă (raportul de expertiză medico - legală psihiatrică nr. 706/E/18.03.2010 întocmit în cauză de către Serviciul de Medicină Legală Braşov concluzionează că inculpatul are o personalitate cu trăsături de tip exploziv-impulsiv), înclinată spre violenţă şi care de-a lungul timpului a mai exercitat violenţe fizice asupra victimei în perioada în care i-a fost soţie.

S-a ţinut de asemenea seama, la stabilirea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, de prevederile părţii generale a codului penal şi de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de norma incriminatoare, precum şi de împrejurările care agravează răspunderea penală, în speţă fiind incidentă agravanta prev. de lit. i a art. 175 Cod penal întrucât infracţiunea a fost comisă într-un loc public.

Nu se poate reţine în speţă, aşa cum se solicită în apărare de către inculpat, că fapta ar fi fost comisă de inculpat pe fondul tulburării generată de comportamentul  ironic sau jignitor al victimei, întrucât materialul probator de la dosar nu relevă o astfel de împrejurare. Nu se pot reţine pentru aceleaşi considerente în favoarea inculpatului  circumstanţe atenuante legale sau judiciare.

În raport de cele expuse, şi văzând că toate împrejurările invocate în apel atât de apărare, cât şi de părţile civile, referitoare  la individualizarea judiciară a pedepsei au fost deja avute în vedere de către prima instanţă, instanţa de apel apreciază că nu se impune nici reducerea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului şi nici majorarea acesteia, pedeapsa aplicată fiind în măsură să conducă la atingerea scopului prevăzut de art. 52 Cod penal.

În ceea ce priveşte acţiunile civile exercitate de părţile civile din acest dosar, se constată că sunt fondate, aşa cum corect a stabilit şi prima instanţă, fiind întrunite în speţă condiţiile răspunderii civile delictuale.

Cuantumul despăgubirilor acordat părţilor civile B.M. şi B.G., părinţii victimei, a fost corect stabilit de către prima instanţă reprezentând o justă despăgubire atât din perspectiva prejudiciului material suferit de aceştia - care au făcut dovada în cursul procesului a suportării cheltuielilor ocazionate de înmormântarea victimei – cât şi a prejudiciului moral suferit; cu toate că acest din urmă prejudiciu este greu de cuantificat, acordarea de despăgubiri morale se impune în această situaţie ca o compensare a suferinţei provocate părinţilor victimei de pierderea fiicei lor, iar cuantumul despăgubirilor stabilite de către prima instanţă este unul rezonabil, apt să conducă la o atenuare a suferinţei şi în nici un caz la o îmbogăţire fără just temei, aşa cum s-a arătat în apelul formulat de inculpat. Ca atare, cuantumul acestor despăgubiri nu se impune a fi modificat nici în sensul reducerii lui – cum a solicitat inculpatul – nici în sensul majorării acestuia, astfel cum au solicitat părţile civile în apelul promovat.

În ceea ce-i priveşte pe minorii P.M.D., P.N.A. şi P.G.M., constituiţi părţi civile în prezentul proces  prin reprezentant legal, instanţa de apel reţine de asemenea că s-a făcut o justă despăgubire a acestora de către instanţa de fond atât în ceea ce priveşte daunele morale acordate cât şi în ceea ce priveşte prestaţiile periodice stabilite în favoarea acestora.

Astfel, în privinţa prejudiciului moral suferit de minori, în mod just a apreciat prima instanţă că decesul mamei lor, cea care îi îngrijea şi ocrotea, survenit în împrejurările stabilite prin anchetă, reprezintă un prejudiciu incomensurabil, însă pentru a uşura situaţia acestora şi a face mai suportabilă pierderea suferită, la o vârstă la care minorii erau realmente dependenţi de ocrotirea şi îngrijirea maternă se impune despăgubirea acestora cu o sumă de bani stabilită în limite rezonabile, respectiv câte 50.000 lei pentru fiecare dintre minori.

Şi prestaţiile periodice stabilite în favoarea minorilor sunt pe deplin justificate, având în vedere că victima în îngrijirea căreia se aflau aceştia era angajată în muncă şi deci aloca din veniturile obţinute bani pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, iar prin decesul acesteia minorii vor fi lipsiţi în continuare de orice sursă de venit, cu excepţia alocaţiilor acordate de stat; cuantumul lunar stabilit pentru aceste despăgubiri este corect.

Cu toate aceste se impunea ca prima instanţă să stabilească o sumă globală cu titlu de prestaţii periodice începând cu data decesului victimei şi până la data pronunţării hotărârii, iar în continuare obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri lunar, până la  majoratul fiecăruia dintre minori. În acest sens se impune reformarea  hotărârii atacate.

Contestaţia formulată de numitul P.I., tatăl inculpatului, împotriva măsurii asigurătorii privind imobilul situat în comuna Poiana Mărului  nr. 49 Jud. Braşov înscris în C.F. nr. 3556 Poiana Mărului, nr. top. 2682/2/1, 2683/2/1 dispusă de Tribunalul Braşov prin încheierea de şedinţă din data de 4.05.2010 şi menţinută prin hotărârea atacată, este nefondată, întrucât, deşi contestatorul a făcut dovada că a introdus la Judecătoria Zărneşti o acţiune în revocarea donaţiei, până la momentul pronunţării deciziei în apel nu s-a făcut dovada că imobilul a ieşit din patrimoniul inculpatului. Or, măsura asigurătorie a fost dispusă în cauză tocmai pentru a garanta plata de către inculpat a despăgubirilor acordate părţilor civile în cauză şi atâta timp cât imobilul se află în patrimoniul său dispoziţiile art. 163 Cod procedură penală sunt aplicabile şi în consecinţă nu se impune nici ridicarea măsurii sechestrului asigurător şi a inscripţiei ipotecare asupra imobilului şi nici înlocuirea acestui bun imobil cu un altul.

Hotărârea primei instanţe este criticabilă şi sub aspectul omisiunii aplicării dispoziţiilor art. 7 din Legea 76/2008 privind organizarea şi  funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare sens în care se impune reformarea hotărârii  şi sub acest aspect, urmând a se dispune  prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.I.  în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În considerarea celor expuse, în baza art 379 pct 2 lit. a Cod procedură penală s-au adis apelurile formulate de către părţile civile B.G. şi B.M., părţile civile minore P.M.D., P.G.M. şi P.N.A. prin reprezentant legal B.G. împotriva sentinţei penale nr. 356/S/25.08.2010 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 3226/62/2010 care a fost  desfiinţată sub aspectul modalităţii de stabilire a despăgubirilor periodice acordate minorilor P.M.D., P.G.M. şi P.N.A. şi al omisiunii aplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Rejudecând în aceste limite s-a dispus obligarea inculpatului P.I. ca plata către părţile civile minore P.M.D., P.G.M. şi P.N.A. cu titlu de despăgubiri periodice pentru perioada martie – august 2010 câte 1500 lei fiecăreia şi în continuare câte 250 lei lunar începând cu luna septembrie 2010 până la majoratul acestora.

În baza art.7 din Legea nr.76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul P.I. în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, după rămânerea definitivă a condamnării.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva aceleaşi hotărâri.

În baza art. 168 Cod procedură penală s-a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de P.I. împotriva măsurii asigurătorii privind imobilul situat în Comuna Poiana Mărului nr. 94 jud. Braşov, înscris în C.F. nr. 3556 Poiana Mărului, nr. top. 2682/2/1, 2683/2/1 dispusă prin încheierea de şedinţă din 4.05.2010 a Tribunalului Braşov.

Văzând că inculpatului P.I.  i s-a menţinut arestarea preventivă prin  sentinţa penală nr. 356/2010 a Tribunalului Braşov, iar ulterior, în apel această măsură a fost verificată periodic potrivit art. 160/b Cod procedură penală şi menţinută, în baza art. 381 Cod procedură penală s-a adăugat la durata prevenţiei inculpatului timpul scurs de la 25.08.2010 la zi.

Întrucât temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive faţă de inculpat nu au dispărut şi nici nu s-au modificat, iar durata arestării preventive este una rezonabilă instanţa de apel a menţinut în continuare starea de arest preventiva acestuia. .

În baza art. 189 Cod procedură penală se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie şi seva plăti Baroului Braşov suma de 75 lei  reprezentând onorariu avocaţial  parţial sumă ce se va include în cheltuielile judiciare.

În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală a obligat inculpatul  P.I.  să plătească statului suma de 375 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, iar contestatorul p.i. va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală restul cheltuielilor judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

(Decizia penală nr. 16/AP din 1 februarie 2011; dosar nr. 3226/62/2010)

Domenii speta