Aplicarea legii 330/2009 personalului din învăţământ

1. aplicarea legii 330/2009 personalului din învăţământ

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21 06 2011, UNIUNEA SINDICATELOR INDEPENDENTE DIN INVĂŢĂMÂNT pentru reclamanţii a  solicitat în contradictoriu cu pârâţii ŞCOALA GALICEA MARE, CONSILIUL LOCAL GALICEA MARE  să fie obligaţi  pârâţii la  calcularea , utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei  şi plata diferenţelor de  drepturi  salariale  neacordate  reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite  membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.330/2009 coroborate cu dispoziţiile Legii 221/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2010, actualizate cu coeficientul de inflaţie  până la data efectivă a plăţii; obligarea pârâţilor să  opereze în carnetul de muncă salariul cuvenit în baza sentinţelor Tribunalului Dolj şi a Legii nr.221/2008.

În motivare , au arătat  în esenţă că au  calitatea de personal didactic  în cadrul şcolii pârâte,iar prin OG nr.15/2008 s-a stabilit ca începând cu 01 octombrie 2008  valoarea coeficientului de multiplicare 1, 000 pentru salariile personalului didactic  şi didactic auxiliar să fie de 400,00 lei , pentru perioada 01 octombrie - 31 decembrie 2008 şi care reprezintă valoare de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare Legii 221/2008 de aprobare cu modificări a OG15/2008.

Prin mai multe acte normative declarate neconstituţionale s-a încercat blocarea aplicării prevederilor Legii nr.221/2008 de majorare a coeficientului 1,000 la valoarea de referinţă de 400, 00 lei , însă în măsura în care aceste acte şi-au încetat efectele, pârâţii aveau obligaţia imperativă de a proceda la calcularea salariilor utilizând această valoare a coeficientului de multiplicare 1,000.

În aceste condiţii , prin aplicarea art. 30 al. 5 din legea nr. 330/2009 , începând cu luna ianuarie 2010 reclamanţii ar fi trebuit  să beneficieze  de salariul pe care erau  în drept a -l încasa în luna decembrie 2009, în raport de dispoziţiile legii 221/2008.

În consecinţă , în măsura în care în luna decembrie 2009 salariile trebuiau calculate prin utilizarea coeficientului 1,000 la valoarea de referinţă de 400,00 , acest coeficient trebuie utilizat şi în prezent , în temeiul prevederilor Legii 330/2009  care stabileşte obligativitatea menţinerii salarizării avute la nivelul lunii decembrie 2009.

 Reclamanţii au mai arătat şi faptul că există şi hotărâri judecătoreşti irevocabile care confirmă majorările salariale stabilite prin Legea nr.221/2008 , fiind un motiv în plus  pentru pârâţi de a face aplicarea dispoziţiilor Legii 330/2009 în sensul de a calcula salariile  începând cu ianuarie 2010 şi în continuare  cu luarea în considerare  a legii 221/2008.

În drept, s-au invocat disp.L330/2009, art. unic din L221/2008 , OG15/2008, L54/2003, art.283 alin 1 lit. c C muncii.

În scop probatoriu, s-au anexat carnete de muncă şi cărţi de identitate în fotocopii.

Pârâţii nu au depus întâmpinare.

ŞCOALA GALICEA MARE a răspuns la relaţiile solicitate din oficiu de instanţă în sensul că a fost emisă decizie de reîncadrare în temeiul legii nr. 330/2009.

În şedinţa publică de astăzi, reclamanţii au depus la dosarul cauzei precizări scrise prin care au reiterat cererea de obligare a pârâţilor la încadrarea la data de 01.01.2010 conform salariului din luna decembrie 2009, respectiv cel reglementat de Legea nr.221/2008.

Prin sentinţa nr. 10152/07.10.2011, instanţa  a respins acţiunea reţinând următoarele:

Reclamanţii  sunt angajaţi  în cadrul şcolii pârâte în calitate de  profesori şi solicită  să fie obligaţi pârâţii să  le calculeze drepturile salariale aferente anului 2010 prin luarea în considerare a salariului din luna decembrie 2009, în raport de dispoziţiile legii 221/2008.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local,  instanţa constată că, potrivit dispoziţiilor art. 166 din Legea nr.  84/1995, O.G. 32/2001 şi H.G. nr. 538/2001, coroborate, în speţă, cu art. 16 din H.G. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanţarea şi administrarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat din judeţele – pilot, între care şi judeţul Dolj (nominalizat prin H.G. 1942/2004 ), calculul şi plata drepturilor salariale, pentru personalul didactic de predare, didactic auxiliar şi nedidactic,  este realizată de unităţile şcolare care au calitatea de ordonator de credite. Dată fiind inexistenţa raporturilor juridice de muncă între reclamanţi şi autoritatea administrativă locală chemată în judecată, instanţa constată că  acest pârât nu are calitate procesuală pasivă.

În consecinţă, instanţa va admite excepţia invocată  din oficiu şi va respinge acţiunea promovată de reclamanţi împotriva  acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Pe fondul cauzei, instanţa  reţine următoarele:

Reclamanţii  solicită ca prin aplicarea prevederilor art. 30 al. 5 din legea nr. 330/2009 instanţa să oblige pârâţii să le calculeze drepturile salariale începând cu ianuarie 2010 şi în continuare,  prin luarea în considerare a salariului pe care erau  în drept a-l încasa în luna decembrie 2009, în raport de dispoziţiile legii 221/2008, respectiv cu utilizarea coeficientului de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei.

În concret, instanţa constată că se solicită pe această cale aleasă de reclamanţi,  stabilirea salariului acestora  prin utilizarea unei modalităţi de calcul diferită de cea pe care a efectuat-o pârâtul angajator în ianuarie 2010 în temeiul Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Or, Legea nr.330/2009 cuprinde o serie de dispoziţii speciale cu referire la stabilirea salariilor personalului bugetar , dar şi la modul în care cei nemulţumiţi de salariul stabilit conform acestei legi îl  pot contesta.

Instanţa constată că incidente în speţă sunt disp. art. 34 din legea nr. 330/2009 care au următorul conţinut:

„  (1) Soluţionarea contestaţiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor şi a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competenţa ordonatorilor de credite.

(2) Contestaţia poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoştinţă a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

(3) Ordonatorii de credite vor soluţiona contestaţiile în termen de 10 zile.

(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluţionării contestaţiei.”

Prin urmare, pentru a putea contesta o eventuală incorectă aplicare a disp. art. 30 al. 5 din legea nr. 330/2009, reclamanţii aveau la îndemână procedura prevăzută de disp. art. 34 din legea nr. 330/2009, respectiv să conteste modul de stabilire a salariului de bază efectuat în temeiul legii nr. 330/2009  la ordonatorul de credite şi ulterior,  în cazul în care erau  nemulţumiţi de soluţia ordonatorului de credite să se adreseze  instanţei de contencios administrativ sau, după caz, instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, utilizând această procedură imperativă a legii şi nu calea dreptului comun .

Instanţa de judecată nu este în măsură a analiza acţiunea prin eludarea procedurii speciale de contestare astfel cum este reglementată în mod imperativ de legea nr. 330/2009, neputând proceda la „calcularea”  salariilor reclamanţilor, legea acordând acest atribut ordonatorului de credite. Instanţa poate doar să cenzureze modul în care au fost stabilite salariile , însă, aşa cum s-a arătat anterior, doar în procedura prevăzută de art.34 din Legea nr.330/2009.

În plus, se au în vedere disp.art. 35 din Legea nr.330/2009 care prevăd următoarele:

 „Sumele necesare pentru plata salariilor de bază, a sporurilor, a premiilor, a sumelor pentru promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale, pentru avansarea în gradaţii, precum şi pentru acordarea celorlalte drepturi salariale trebuie să se încadreze în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri şi cheltuieli”, bugete de venituri şi cheltuieli pe care instanţa nu le-ar putea cenzura în mod implicit , întrucât , în situaţia în care ar obliga ordonatorul de credite la calcularea salariului şi plata diferenţelor rezultate , s-ar ajunge la o modificare implicită a bugetului aprobat , ceea  ce nu este posibil în cadrul prezentei acţiuni cu care  instanţa a fost sesizată.

În consecinţă, cum reclamanţii nu au învestit instanţa  cu o contestaţie la  decizia de stabilire a salariului dată în temeiul legii nr. 330/2009, iar aceasta este obligată a soluţiona acţiunea în limitele în care este învestită, potrivit disp. art. 129 alin. 6 din cpc şi în raport de principiul disponibilităţii, având în vedere şi considerentele expuse mai sus  , tribunalul va dispune respingerea acţiunii precizate având ca obiect obligarea pârâţilor la  calcularea , utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei  şi plata diferenţelor de  drepturi  salariale  neacordate  reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate şi cele cuvenite  în conformitate cu prevederile Legii cadru nr.330/2009 coroborate cu dispoziţiile Legii 221/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2010.

În ceea ce priveşte capătul  de cerere privind operarea în carnetele de muncă ale reclamanţilor a salariilor stabilite potrivit legii nr.221/2008 se va avea în vedere dispoziţiile legale intervenite în materie.

Astfel, în conformitate cu prevederile OUG nr. 123/2010, la data de 01.01.2011 se abroga Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protecţie a persoanelor încadrate in munca, cu excepţia art.. 2 – 16 care se abroga la data de 01.02.2011.

Completarea si certificarea înscrisurilor efectuate, in termenul prevăzut de lege, a carnetelor de munca pe care inspectoratele teritoriale de munca le au in păstrare, va fi efectuata pana in data de 31.03.2011. Carnetele de munca vor fi completate la zi (cu datele aferente pana la data de 31.12.2010), ultimul înscris fiind cel prevăzut in anexa nr. 1. Carnetele de munca păstrate si completate de inspectoratele teritoriale de munca se predau angajatorilor pe baza de proces verbal de predare primire conform anexei nr. 2.

Certificarea si contrasemnarea pentru legalitate a înscrierilor efectuate in carnetele de munca de către angajatorii cărora li s-a aprobat păstrarea si completarea acestora la sediu se va face pana la data de 31.03.2011.

Conform prevederilor art. 298 alin.3 din Codul muncii, cu modificările si completările ulterioare, la 1 ianuarie 2011 se abrogă dispoziţiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă.

Prin urmare, de la 1 ianuarie 2011 încetează existenţa carnetului de muncă, după această dată evidenţa muncii realizându-se electronic prin intermediul registrului general de evidenţă a salariaţilor reglementat prin Hotărârea de Guvern nr. 161/2006 cu modificările şi completările ulterioare.

Începând cu data de 01.01.2011, respectiv cu data de 31.03.2011 nu se vor mai înregistra la inspectoratele teritoriale de muncă sau la angajatori  contractele individuale de muncă. Acestea se vor înregistra în format electronic în registrului general de evidenţă a salariaţilor în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare.

De asemenea, începând cu 01.01.2011 respectiv cu data de 31.03.2011 nu se vor mai depune la inspectoratele teritoriale de muncă sau la angajatori actele privind executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanţa va respinge acţiunea precizată.

1

Domenii speta

Spete similare