Liberare provizorie pe cautiune

Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2011, sub nr.10223/63/2011 inculpatul S. D. C. a formulat, prin apărătorul ales, cerere de liberare provizorie pe cauţiune, arătând în motivele scrise că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute pentru admiterea cererii.

În fapt, inculpatul în motivarea cererii, a solicitat liberarea provizorie pe cauţiune de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 58 emis de Tribunalul Dolj la data de 16 iunie .2011, la propunerea de arestare preventiva formulata de DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr.65 /D/P/2011 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.;  art.24 alin.2 teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, art.27 alin.2 din Legea 365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cp şi art.42 alin.1 şi 3 din Legea nr.161/2003, titlul III cu aplic. art.41 alin.2 Cp, constând în aceea că împreună cu alţi inculpaţi a constituit în toamna – iarna anului 2010 un grup infracţional organizat, iar începând cu luna martie a anului curent au început activitatea infracţională ce constă în producerea, sortarea, prelucrarea datelor de identificare a mijloacelor de plată electronică şi clonarea cardurilor în vederea extragerii frauduloase de sume de bani...

De asemenea, a precizat totodată că are cunoştinţă de obligaţiile pe care instanţa de judecată i le poate impune şi că are cunoştinţă de situaţiile în care poate fi revocată liberarea provizorie în cazul în care ar încălca cu rea credinţă obligaţiile impuse, motiv pentru care apreciază că îndeplineşte condiţiile prevăzute de textul de lege pe care îşi întemeiază cererea, atât din punctul de vedere al cuantumului pedepselor prevăzute, cât şi cu privire la faptul că nu există elemente care să poată conduce la concluzia că poate influenţa soluţionarea cauzei în sens negativ şi, de asemenea, că există riscul de a săvârşi alte infracţiuni.

Examinând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul  reţine următoarele:

Prin încheierea din data de 16 iunie 2011 a Tribunalului Dolj s-a admis propunerea de arestare preventivă şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S.D.C. pe o durată de 29 zile, începând de la 16 iunie.2011 până la 14.07.2011, inclusiv, perioadă ce a fost prelungită ulterior de instanţa de judecată.

În propunerea de arestare preventivă s-a reţinut, în fapt, în sarcina inculpatului că, împreună cu alţi inculpaţi au constituit în perioada toamna - iarna anului  2010 un  grup infracţional organizat, iar începând cu luna martie 2010 au început activitatea infracţională ce constă  în producerea, sortarea  prelucrarea  datelor de identificare  a mijloacelor de plată electronice şi clonarea  cardurilor  în vederea  extrageri frauduloase de sume de bani.

Aceste fapte reţinute în sarcina inculpatului prezintă elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 23 din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.;  art.24 alin.2 teza I din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cp, art.27 alin.2 din Legea 365/2002 cu aplic. art.41 alin.2 Cp şi art.42 alin.1 şi 3 din Legea nr.161/2003, titlul III cu aplic. art.41 alin.2 Cp pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani.

Analizând cererea de liberare provizorie pe cauţiune, în raport de actele şi lucrările dosarului şi în raport de dispoziţiile art. 1602 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1604 C.pr.pen. tribunalul constată următoarele:

În conformitate cu dispoz. art. 1602 alin. 1 C.pr.pen inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie pe cauţiune, liberare provizorie care se poate acorda în cursul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii care să nu depăşească 18 ani şi nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Îndeplinirea acestor condiţii nu creează pentru inculpat un drept la acordarea liberării provizorii pe cauţiune, ci doar o vocaţie, instanţa având posibilitatea să decidă, raportat la probele existente la dosar, care conturează pericolul social reprezentat de inculpat, dacă scopurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive pot fi îndeplinite prin lăsarea inculpatului în libertate cu impunerea unor obligaţii fixate de lege sau este necesară menţinerea stării de arest, ca efect al subzistării temeiurilor ce au determinat luarea acesteia.

Având în vedere natura faptelor, modalităţile de săvârşire a infracţiunilor, urmările produse, amploarea scandalului creat, faptul că cercetarea judecătorească se află în faza de început, de datele ce particularizează persoana inculpatului, atitudinea manifestată de către inculpat pe parcursul procesului penal, gradul de pericol social concret al faptelor, astfel cum acestea se conturează în prezent, pentru o bună înfăptuire a justiţiei se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

In ceea ce priveşte susţinerea apărării că nu s-a făcut dovada că lăsarea în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publică, deoarece a trecut mult timp de data săvârşirii infracţiunilor, instanţa consideră că temeiurile ce pot sta la baza privării de libertate a unei persoane, conform art.5 parag. l lit. c din Convenţie, sunt acelea că o persoană poate fi privată de libertate "atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia".

Aşadar, în temeiul acestui text al convenţiei, se interzice orice lipsire de libertate în mod preventiv, în afara unei proceduri penale, aducerea celui lipsit de libertate înaintea persoanei care exercită funcţiuni judiciare trebuie să aibă loc repede şi în mod efectiv, trebuie să existe anumite motive plauzibile, iar autorităţile care dispun măsura să ofere un minim de date şi informaţii care să convingă instanţele de existenţa motivelor plauzibile.

Instanţa europeană a cercetat permanent respectarea condiţiei existenţei unor bănuieli legitime plauzibile, verosimile care să justifice arestarea unei persoane. Plauzibilitatea bănuielilor pe care trebuie să se întemeieze o arestare este elementul esenţial al protecţiei cuprinse în text împotriva unei privări arbitrare de libertate, astfel încât, bănuielile presupun existenţa unor fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana a putut comite infracţiunea pentru care se solicită arestarea.

In privinţa pericolului concret pentru ordinea publică, trebuie precizat că în dreptul naţional este prevăzut că pedeapsa pentru infracţiunea de care este acuzat inculpatul să fie mai mare de 4 ani, deci prin gravitatea deosebită şi prin reacţia particulară a opiniei publice, faptele de care natura celor reţinute în sarcina inculpatului sunt considerate că suscită o tulburare a societăţii, astfel încât sub acest aspect justifică o detenţie preventivă.

Cât priveşte pericolul concret, este real că acesta are o existenţă legată de timp, de regulă trecerea timpului poate duce la limitarea pericolului până la dispariţie, iar lipsa lezării ordinii publice un timp rezonabil echivalează cu lipsa pericolului. Ori, în jurisprudenţa Curţii s-a statuat în mod constant că un criteriu foarte important în aprecierea pericolului concret îl reprezintă modul în care cazul a fost instrumentat de autorităţile judiciare.

Legea naţională nu prevede un termen limită de efectuare a activităţilor de urmărire penală, iar pentru opinia publică lezarea ordinii de drept apare ca actuală în momentul în care se află despre aceste fapte.

Totodată potrivit art 1604 alin 1 C.pr.pen. raportat la art. 1602 alin. 2 C.pr.pen ,,liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori, experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.”

Ori, după cum se constată în cauză temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost art. 148 lit. f C.pr.pen, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea pentru care este cercetat este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Jurisprudenţa CEDO în materie admite că prin gravitatea deosebită a acuzaţiilor şi prin reacţia publicului la acestea se justifică o detenţie provizorie cel puţin o perioadă de timp, astfel că pe parcursul desfăşurării procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin trezirea unui sentiment de îngrijorare în rândul publicului, posibil în cazul de faţă, menţinerea sau amplificarea unei stări de tensiune în rândul colectivităţii precum şi încurajarea comiterii de infracţiuni de către alte persoane.

 În concluzie, aşa cum s-a arătat mai sus, dispoziţiile art. 1602 alin. 2 C.pr.pen. instituie o vocaţie cu privire la liberarea provizorie şi nu o obligaţie pentru instanţă care poate să cenzureze posibilitatea liberării, dacă persoana inculpatului  nu oferă  suficiente  garanţii personale pentru buna desfăşurare a procesului penal. În concluzie, aşa cum s-a arătat mai sus, dispoziţiile art. 1602 alin. 2 C.pr.pen. rap. la art. 1604 C.pr.pen. instituie o vocaţie cu privire la liberarea provizorie şi nu o obligaţie pentru instanţă care poate să cenzureze posibilitatea liberării, daca persoana învinuitului sau inculpatului  nu oferă  suficiente  garanţii personale  pentru buna desfăşurare a procesului penal.

În cauza, raportat la genul de infracţiuni pentru care este cercetat inculpatul, infracţiuni la care a participat un grup mai mare de persoane prin astfel de fapte  fiind puse în pericol grav siguranţa financiară a cetăţenilor şi chiar a persoanelor juridice, având în vedere şi amploarea infracţiunilor de genul celor pentru care este cercetat inculpatul, existând indicii că activitatea infracţională a fost săvârşită şi în afara ţării, instanţa constată că subzistă în continuare motivele care au impus  arestarea preventivă a inculpatului şi, lăsarea inculpatului în libertate continuă să prezinte pericol pentru ordinea publică.

Ca atare, având în vedere că liberarea provizorie pe cauţiune şi măsura arestării preventive sunt oarecum strâns legate, nu se poate conchide că în cazul în care motivele care au determinat  luarea arestării preventive se menţin la aceeaşi intensitate, inculpatul ar putea fi totuşi liberat sub control judiciar.

În consecinţă, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi a nu se zădărnici aflarea adevărului, având în vedere subzistenţa motivelor care au impus luarea arestării preventive, instanţa constată că nu se impune  liberarea inculpatului sub control judiciar, astfel încât cererea formulată urmează a fi respinsă .

Domenii speta

Spete similare