Ordonan?a preoedin?iala. Suspendare executare hotarâre aga. Condi?ii

Sentinţă comercială 2557 din 14.06.2011


 6. Ordonanţă preşedinţială. Suspendare executare hotărâre AGA. Condiţii

 Conform disp. art. 581 C.proc.civ. instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, text de lege din care rezultă că pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială este necesară întrunirea a trei condiţii şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi aparenţa dreptului.

Recunoaşterea de către art.133 alin 1 din Legea nr.31/1990 M a posibilităţii de a solicita suspendarea executării hotărârii echivalează cu presupunerea de plano a existenţei urgenţei, în situaţiile vizate de textul legii.

(Trib. Dolj, secţia comercială, Sentinţa nr. 2557/ 14.06.2011)

Prin cereri înregistrate pe rolul Tribunalului Dolj şi conexate,  reclamanţii Ş V, N M I, P L A şi Ţ C au chemat în judecată pârâta SIF O S.A. pentru ca pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor din data de 29.04.2011 până la soluţionarea cererii de anulare a acestei hotărâri ce face obiectul dosarului nr. 13788/63/2011 al Tribunalului Dolj. 

În motivarea cererii au arătat că a calitatea de acţionari ai pârâtei şi că prin decizia Consiliului de Administraţie al pârâtei din data de 30.03.2011 s-a dispus modificarea convocatorului AGOA din data de 28/29.04.2011 în baza Ordonanţei nr. 117/23.03.2011 emisă de CNVM. Prin respectiva ordonanţă CNVM a solicitat Consiliului de Administraţie al SIF O S.A. să modifice Convocatorul aferent Adunării Generale a Acţionarilor din 28./29.04.2011. În baza solicitării Consiliul de Administraţie a dispus modificarea convocatorului ceea ce echivalează cu o încălcare a dispoziţiilor legale respectiv Legea nr. 31/1990 şi Legea nr. 297/2004. Arată că în cauză nu-şi făcea aplicare art. 2 alin 5 lit b din Legea nr. 297/2004 deoarece obligaţia impusă Consiliului de Administarţie de către CNVM nu-şi are fundament în lege, modificarea convocatorului neintrând în atribuţiile acesteia. A mai arătat că potrivit disp. art. 117 ind 1 C.proc.civ. dreptul de a solicita completarea convocatorului aparţine exclusiv acţionarilor care au 5% din capitalul social, astfel că completarea convocatorului s-a făcut de către o persoană fără calitate ce atrage atât nulitatea convocării cât şi nulitatea hotărârii luate în asemenea condiţii.De asemenea a arătat că solicitarea CNVM reprezintă o imixtiune în activitatea consiliului de administraţie având în vedere că iniţiativa convocării adunării generale aparţine consiliului de administraţie iar completarea convocatorului este dreptul exclusiv al acţionarilor. A mai arătat că menţiunile înserate în cuprinsul Ordonanţei CNVM nr. 117/2011 sunt lapidare, trunchiate cu privire la punctele solicitate a fi introduse pe ordinea de zi, fiind astfel nerespectate disp. art. 117 alin 6 din Legea nr. 31/1990 care impun menţionarea explicită în convocatorul adunării generale a tuturor punctelor de pe ordinea de zi. Nu este suficientă o simplă enumerare, ci este necesară explicitarea lor astfel încât informarea acţionarilor, prealabilă adunării generale, să se realizeze în mod efectiv. A arătat cu titlu exemplificativ faptul că pentru punerea în discuţie a menţinerii d-lui B F T ca şi administrator se face trimitere la raportul compartimentului de control intern, fără a se face nici o menţiune la celelalte rapoarte întocmite de auditul societăţilor respective. În mod normal, pentru o corectă informare a acţionarilor, trebuiau prezentate toate rapoartele ce privesc aceleaşi aspecte ca şi cele ce se regăsesc în raportul compartimentului de control intern, pentru a se stabili care din aceste rapoarte are la bază date reale, necontorsionate. A mai arătat că în urma verificării raportului Compartimentului de Control Intern a constatat că acesta cuprinde numeroase trimiteri nereale ce au fost desfiinţate de rapoartele întocmite de auditorii societăţilor la care se face trimitere în acest raport. A menţionat rapoartele întocmite de către auditorul intern al SCCF S.A, de către auditorul extern S.C.A S.R.L. şi a arătat, în sinteză, că din acestea rezultă că nu se poate reţine nici un prejudicu încercat de către SCCF S.A. A susţinut netemeinicia  referatelor întocmite de Compartimentul de Control Intern respectiv Departamentul Portofoliu şi Acţionari privind activitatea S.C. U S.A. şi S.C. A S.A.,arătând în sinteză că acuzaţiile aduse administratorului B F T sunt neîntemeiate. Aspectele relatate nu au fost avute în vedere de acţionari la momentul când s-a luat în discuţie raportul întocmit de Compartimentul de control intern, acţionarii nefiind corect informaţi cu privire la acest aspect de pe ordinea de zi. A mai arătat că nu s-a respectat cvorumul prevăzut de Statut în ceea ce priveşte revocarea administratorilor, respectiv art. 2 alin 6. În ceea ce priveşte urgenţa a arătat că aceasta se justifică prin existenţa riscului luării unor măsuri ce nu mai pot fi remediate. 

În drept au fost invocate disp. art. 581 C.proc.civ.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată. În motivare, a arătat că cererea reclamantului  nu este suficient precizată sub aspectul punctelor de pe ordinea de zi a căror suspendare se solicită deoarece deşi este intitulată ordonanţă preşedinţială în realitate reia cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea AGA în care este contestată legalitatea şi oportunitatea emiterii ordonanţei CNVM nr. 117/23.03.2011. În ceea ce priveşte criticile hotărârii AGOA a arătat că acestea nu sunt întemeiate deoarece legalitatea şi oportunitatea ordinii de zi completată prin Ordonanţa CNVM nu pot fi contestate în această fază judiciară deoarece actele de autoritate emise de CNVM pot fi contestate potrivit dispoziţiilor speciale prevăzute de OG. nr. 25/2002 şi Legea nr. 554/2004. Ordonanţa CNVM nr. 117/23.03.2011 a fost contestată de persoana vizată – d-l administrator F T B dar a fost respinsă prin Decizia nr. 413/05.05.2011. A prezentat succint statutul şi abilităţile CNVM, reglementate de lege, a arătat că SIF O S.A. este o societate de investiţii financiare care funcţionează pe piaţa de capital cu autorizarea CNVM făcând parte din categoria altor organisme de plasament colectiv reglementate prin Legea nr. 297/2004 şi având astfel obligaţia respectării tuturor reglementărilor CNVM şi a actelor individuale în speţă Ordonanţa CNVM nr. 117/23.03.2011. Solicitarea CNVM a fost pusă în discuţia Consiliului de Administraţie al SIF O în şedinţa din data de 30.03.2011 şi cu majoritatea voturilor s-a hotărât completarea şi modificarea ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 29.04.2011, cu respectarea tuturor celorlalte cerinţe ale legii. Ordinea de zi revizuită a fost publicată în Monitorul Oficial al României partea a IV a nr. 1207/04.04.2011 şi ziarul Bursa nr. 65/01.04.2011.  De asemenea a arătat că în mod nereal se susţine că Raportul compartimentului de control intern a fost aprobat de AGA, din pct. 3 al hotărârii rezultând că acţionarii au luat doar act de conţinutul raportului în cauză. În ceea ce priveşte revocarea domnului B F T , hotărârea a fost adoptată cu votul majorităţii acţionarilor prezenţi sau reprezentaţi ( 58,698%) iar domnul B F T a fost prezent şi a prezentat acţionarilor şi un punct de vedere personal. Reclamanţii nu au fost prezenţi la adunare şi prin urmare nu au cunoştinţă de toate informaţiile prezentate acţionarilor. A invocat reaua credinţă a reclamanţilor care susţin în fapt interesul administratorului revocat şi care conform disp. art. 132 alin 4 din Legea nr. 31/1990 M nu are acţiune personală pentru anularea hotărârii AGA. A invocat în acest sens pag. 6 ultimul alineat din cererea introductivă, a redat un citat din aceasta şi a arătat că susţinerile sale sunt dovedite prin actele anexate de reclamant la dosarul cauzei , unele din acestea fiind deţinute exclusiv de către pârâtă şi de domnul B F T, nominalizând respectivele înscrisuri. A mai arătat că reclamantul nu justifică un interes propriu ci exercită o acţiune în interesul altei persoane, fapt ce o face inadmisibilă. De asemenea a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de art. 581 ( 1) pentru admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială,  reclamantul nejustificând urgenţa cererii deoarece a promovat 2 cereri similare dar a renunţat la una dintre acestea, atitudine procesuală care a pricinuit amânarea judecăţii. Suspendarea executării hotărârii este contrară interesului prioritar al societăţii şi a celor 5.815.771 acţionari cu drept de dividend, prin hotărârea AGA fiind repartizată către aceştia suma de 43.512.429 lei cu titlu de dividend. Reclamantul nu justifică un interes legitim ci urmăreşte realizarea interesului unui administrator de a reveni în funcţiile din care a fost revocat de acţionari la cererea CNVM. 

Întâmpinarea nu este motivată în drept.

Analizând lucrările cauzelor conexate, instanţa reţine următoarele:

În data de 29.04.2011 s-a întrunit, la a doua convocare, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor pârâtei SIF O S.A. Reclamanţii sunt acţionari ai pârâtei - calitate necontestată de aceasta din urmă,  nu au participat la întrunire, dar au formulat acţiuni în anularea hotărârii adoptate, cereri ce au fost înregistrate pe rolul Tribunalului Dolj. Totodată, în temeiul disp. art. 133 alin 1 din Legea nr. 31/1990 reclamanţii au solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială suspendarea hotărârii atacate, acţiuni ce au format obiectul a patru dosare, ce au fost conexate.

Conform disp. art. 581 C.proc.civ. instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, text de lege din care rezultă că pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială este necesară întrunirea a trei condiţii şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic şi aparenţa dreptului.

În ceea ce priveşte caracterul vremelnic, instanţa constată că această condiţie este îndeplinită, întrucât se solicită suspendarea executării hotărârii până la soluţionarea dosarelor de fond nr. 13788/63/2011;14198/63/2011; 14619/63/2011 şi respectiv nr. 14622/63/2011 aflate pe rolul Tribunalului Dolj, având ca obiect anularea Hotărâri AGOA SIF Oltenia S.A.  din data de 29.04.2011. 

În ceea ce priveşte urgenţa, instanţa apreciază că recunoaşterea de către art.133 alin 1 din Legea nr.31/1990 M a posibilităţii de a solicita suspendarea executării hotărârii echivalează cu presupunerea de plano a existenţei urgenţei, în situaţiile vizate de textul legii. În cauză însă reclamanţii nu indică care din situaţiile prevăzute de art.581 C.proc.civ. sunt incidente în cauză, respectiv care drept al lor trebuie păstrat sau s-ar păgubi prin întârziere, sau ce pagubă iminentă este pe cale să se producă fără a putea fi reparată în cazul în care hotărârea ar fi pusă în executare. Reclamanţii  critică doar aprobarea de către AGOA a  Raportului compartimentului de control intern ce vizează pretinse fapte ale administratorului B F T, dar AGOA nu a aprobat ci doar a luat act de respectivul raport. De asemenea  critică revocarea administratorului , dar această hotărâre nu se circumscrie situaţiilor avute în vedere de textul art. 581 C.proc.civ.. Din lucrările cauzei instanţa nu reţine nici una din cele două ipoteze reglementate de lege( cea de-a treia – respectiv înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări fiind exclusă deoarece în cauză nu este vorba de o executare), astfel că în cauză nu este îndeplinită condiţia urgenţei.

În ceea ce priveşte cea de-a treia condiţie, respectiv aparenţa dreptului, pipăind fondul fără a-l prejudeca, instanţa constată că nici această condiţie nu este îndeplinită, aparenţa de legalitate fiind în favoarea pârâtei.

Astfel, deşi solicită suspendarea executării hotărârii AGOA din 29.04.2011 în întregul său, reclamanţii invocă, în sinteză: nelegalitatea convocării datorită completării convocatorului de către CNVM care nu era abilitată de lege în acest sens;  informarea incompletă prin convocator a acţionarilor cu privire la faptele imputate administratorului B F T; adoptarea hotărârii de revocare a administratorului B F T  cu încălcarea disp. art. 2 alin 6 din Statutul SIF Oltenia S.A.

Susţinerile reclamanţilor sunt neîntemeiate.

Astfel, din procesul verbal /30.03.2011 f.12-15 depus de reclamantul Ş V instanţa reţine că Ordonanţa CNVM nr. 117/23.03.2011 a fost pusă în discuţia Consiliului de Administraţie al SIF O S.A. în şedinţa din data de 30.03.2011  şi cu majoritatea voturilor s-a hotărât completarea şi modificarea ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 29.04.2011. Prin urmare completarea ordinii de zi s-a făcut de către Consiliul de Administraţie al SIF Oltenia SA,  organ al societăţii care este competent - iar în unele situaţii este chiar obligat - să convoace AGA şi să stabilească problemele ce urmează a fi incluse pe ordinea de zi a dezbaterilor. De asemenea, deşi prezenta cauză nu are ca obiect verificarea legalităţii Ordonanţei CNVM nr.117/23.03.2011, aparenţa dreptului de a propune completarea ordinii de zi a unei AGA, este în favoarea acesteia, având în vedere disp. art. 2 alin 5 lit b din Legea nr. 297/2004 şi abilităţile acordate de lege acesteia.

În ceea ce priveşte dreptul la informare al acţionarilor, în convocatorul publicat în Monitorul Oficial al României partea a IV a nr. 1207/04.04.2011 f. 101-102 din dos. 14199/63/2011 au fost explicitate pct. 3 şi 5 din acesta, iar  din procesul verbal al şedinţei AGOA f. 98-129  rezultă că în şedinţă s-a prezentat actul la care s-a făcut referire în convocator adică raportul Compartimentului de Control Intern ce fusese discutat în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 10.03.2011 şi care a făcut obiectul raportului curent din data de 18.03.2011, publicat în condiţiile legii.  De asemenea,  la discuţiile purtate anterior exprimării votului de către acţionari, s-a dat posibilitatea administratorului B F T să prezinte propria versiune a faptelor.  Instanţa apreciază că nu se poate susţine încălcarea dreptului la informare al acţionarilor pentru motivul că nu s-au indicat în convocator şi nu s-au prezentat în şedinţă şi alte rapoarte care ar fi combătut în parte concluziile raportului Compartimentului de Control intern, atât timp cât prezentarea acestora nu este cerută imperativ de vreo dispoziţie legală sau statutară, iar revocarea administratorilor poate fi dispusă şi ad nutum.

Instanţa apreciază că clauza prevăzută în art. 2 alin 6 teza a treia din Statut, invocată de reclamanţi respectiv: „Alegerea sau revocarea Consiliului de Administraţie sau a oricărui administrator se face de către Adunarea Generală Ordinară cu cvorumul prevăzut de Statut pentru Adunarea Generală Extraordinară” este nelegală, ea contravenind disp. art. 112 alin 2 din Legea nr. 31/1990 M, conform căruia „dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin (1), adunarea ce se va întruni la a doua convocare poate să delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate. Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată „, astfel că instanţa nu-i poate eficienţa pretinsă de reclamanţi. 

 În raport de cele reţinute mai sus, instanţa apreciază că în cauză nu sunt întrunite două din condiţiile cerute imperativ de art. 581 C.proc.civ., respectiv urgenţa şi aparenţa dreptului, cererile formulate de reclamanţi pe cale de  ordonanţă preşedinţială având ca obiect suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor pârâtei SIF O S.A. din data de 29.04.2011 fiind astfel neîntemeiate şi urmând  a fi respinse.