Instanta competenta in cazul infractiunilor instrumentate de Parchetul de pe langa ICCJ-Serviciul diicot

Sentinta penala nr. 38 din 24 Ianuarie 2012

 Drept Procesual Penal

Cod.113-Liberare provizorie sub control judiciar.

Instanta competenta in cazul infractiunilor instrumentate de Parchetul de pe langa ICCJ-Serviciul DIICOT

Deliberând  asupra cauzei penale deduse judecatii, având ca obiect cerere de  liberare provizorie sub control judiciar, instanta constata urmatoarele:

Prin cererea formulata la data de 16.01.2012  si înregistrata pe rolul Tribunalului Dolj la data de 16.01.2012  , petentul-inculpat M.I  a solicitat, în baza art. 1602 si urm. C. proc. pen., liberarea sa provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventiva  nr.129 emis în baza încheierii din data de 24.11.2011 a Tribunalului Dolj.

In  motivarea cererii a aratat ca  sunt îndeplinite conditiile art. 160/2 Cpp, în sensul ca au trecut  3  luni de la data arestarii sale si în cauza nu s-a mai efectuat nici un act de urmarire penala, ca declaratiile partilor vatamate sunt contradictorii,  iar declaratiile martorilor nu reprezinta probe certe împotriva inculpatilor.

A mai aratat ca a colaborat cu organele de  urmarire penala si a dat declaratii,  care  se coroboreaza cu celelalte mijloacele de proba. Mai mult, exista si alti inculpati care, desi sunt acuzati de comiterea acelorasi infractiuni, se afla în stare de libertate, având luata împotriva lor , doar o masura restrictiva de libertate.

Analizând  competenta  în materia cererilor de  liberare  provizorie sub control judiciar,  instanta retine  urmatoarele:

Potrivit art. 1606 alin. (4) C. proc. pen., rezolvarea cererii de liberare provizorie în cursul urmaririi penale revine instantei, careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond.

Art. 1606 alin. (4) C. proc. pen. stabileste instanta competenta sa judece cererile de liberare provizorie, formulate în cursul urmaririi penale, din punct de vedere al competentei materiale si teritoriale . În lipsa unor dispozitii procesuale contrarii, se vor aplica normele de drept comun  -  dispozitiile art 25-29 Cpp privind competenta materiala  a instantelor de judecata, si respectiv, prevederile art 30 si urm  Cpp  privind competenta teritoriala a instantelor de judecata.

Dispozitiile art. 1606 alin. (4) CPP reglementeaza  o competenta  materiala si teritoriala exclusiva , si anume  rezolvarea cererii de liberare provizorie în cursul urmaririi penale revine instantei,  careia i-ar reveni competenta sa judece cauza în fond.

Codul de procedura penala nu prevede în materia liberarii provizorii o competenta teritoriala alternativa,  aceleia de a judeca fondul cauzei,  asa cum se prevede de exemplu în materia  luarii masurii arestarii preventive (art 149/1 Cpp) . Normele  care reglementeaza  competenta  sunt de  stricta interpretare si aplicare, astfel ca  nu pot fi extinse prin analogie si la alte institutii  procesuale,  decât  cele la care se refera în mod  strict .

Din interpretarea literala, logica si sistematica a dispozitiilor art. 30 alin.1 lit d si  alin 3 C. proc. pen.,  dar si ale art. 1606 alin. (4) C. proc. pen., rezulta ca, în cauza, competenta de solutionare revine  Tribunalului Olt .

Daca în ceea ce priveste competenta materiala, prin raportare la prevderile art 27 Cpp , tribunalul este instanta competenta,  din punct de vedere al  competentei teritoriale este competent tribunalul care îndeplineste cumulativ conditiile prev. de art. 30 alin 1 si 2 Cpp: adica trebuie sa fie instanta în  a carei raza teritoriala s-a  efectuat urmarirea penala, si  concomitent sa fie  una  dintre instantele  prevazute de art 30 alin 1 Cpp

Tribunalul Dolj nu reprezinta decât instanta competenta material  în a carei raza  teritoriala s-a desfasurat urmarirea penala, conform art. 30 alin 2 Cpp ,  nefiind si una dintre instantele competente alternativ , potrivit art.30 al.1 CPP, conform  pentru a putea fi considerate drept instanta  competenta a solutiona cauza pe fond, fiind  instanta care întruneste ambele criterii -  se încadreaza în competenta teritoriala a  DIICOT Craiova , si în raza sa teritoriala se afla domiciliile a doua parti vatamate  - P.C si  N.G

Nici Tribunalul Arges nu este  competent teritorial, conform art 30 alin 2 Cpp , întrucat  aria de competenta teritoriala a DIICOT Craiova nu se  regaseste si în judetul Arges, prin urmare Tribunalul Arges nu este instanta în a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala. Nefiind îndeplinit acest criteriu de determinare a competentei, prev de art 30 alin 2 Cpp , Tribunalul Arges nu este instanta competenta a judeca  fondul cauzei,  chiar daca se regaseste printre instantele reglementate de art 30 alin 1 Cpp, întrucat cele doua  conditii de determinare a competentei  trebuie îndeplinite cumulativ si nu alternativ.

Pe de alta parte, cererile de liberare provizorii nu pot fi asimilate  cererilor de înlocuire a masurii arestarii preventive, cu alte masuri preventive, ci dimpotriva sunt  reglementate ca institutii  autonome, cu individualitate proprie,  al caror sediu de reglementare  se afla în  Sectiunea a-V-a, Titlul IV Cpp , distinct de masurile privative de libertate.

Pentru argumentele expuse ,  competenta de solutionare a cererii de liberare provizorie formulata de petent, atât din punct de vedere material si dupa calitatea persoanei, cât si în raport cu criteriile prevazute prin dispozitiile art. 30 alin. (1) C. proc. pen., din perspectiva competentei teritoriale, apartine Tribunalului Olt.

În consecinta, în temeiul dispoz.art.39 C.p.p., instanta va admite exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Dolj, iar în temeiul  art.42 C.p.p.rap.la art.160  ind.6 alin.4 C.p.p., va declina competenta de solutionare a cererii de liberare provizorie formulata de petentul-inculpat M.I, în favoarea Tribunalului Olt .

Încheiere din 16 Ianuarie 2012

Drept Penal.Cod.13- Mentinere arest preventiv.Inlocuire arest preventiv cu obligarea de a nu parasi localitatea.

La data de 10.01.2012 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj  sub nr.336/63/2012 , rechizitoriul nr.1163/P/2011 din data de 10.01.2012 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Dolj,  prin care s-a dispus trimiterea în judecata, în stare de arest preventiv a inculpatul D.C.D, cercetat sub aspectul savârsirii infractiunii de luare de mita, fapta prev. si ped. de art.254 alin.2 cu aplic. art.41 alin.2 C.p.rap.la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.

S-a retinut în actul de sesizare ca, prin  rezolutia din 30.12.2011 s-a început urmarirea penala fata de învinuitul D.C.D pentru savârsirea infractiunii de luare de mita prev. de art. 254 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. rap. la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000, iar prin ordonanta din aceeasi data a fost pusa în miscare actiunea penala fata de inculpatul D.C.D pentru savârsirea acestei infractiuni, dispunându-se retinerea inculpatului pe o durata de 24 ore,de la data de 30.12.2011 orele 14,00 pâna la 31.12.2011 orele 14,00.

Prin referatul din 30.12.2011 s-a propus Tribunalul Dolj arestarea inculpatului D.C.D pentru savârsirea acestei infractiuni. Prin încheierea cu nr. 21832/63/2011, Tribunalul Dolj a admis propunerea parchetului si a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o durata de 30 de zile, de la data de 30.12.2011 si pâna la data de 28.01.2012, inclusiv.

Masura preventiva a ramas definitiva prin respingerea recursului formulat de catre inculpat, prin încheierea penala nr. 3 din 04.01.2012 a Curtii de Apel Craiova.

Prin rezolutia din 05.01.2012 a fost începuta urmarirea penala fata de învinuitul F.C.N pentru savârsirea infractiunii de complicitate la luare de mita prev. de art. 26 rap. la art. 254 alin. 2 Cp. rap. la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000.

În fapt, s-au retinut în actul de sesizare urmatoarele:

În seara zilei de 29.12.2011, la  orele 18.40 denuntatorul B.A a sesizat, prin intermediul serviciului unic al apelurilor de urgenta 112, faptul ca în seara aceleiasi zile, cu putin timp înainte, când se deplasa cu autoturismul pe raza localitatii Malu Mare a fost oprit de un echipaj de politie format din doi agenti. Agentul de politie care l-a oprit (identificat în persoana învinuitului FCN i-a solicitat denuntatorului documentele, documente ce au fost apoi transmise de acesta colegului sau de echipaj, inculpatul D.C.D.

Inculpatul i-a adus la cunostinta denuntatorului cum ca ar fi savârsit o contraventie rutiera, constând în depasirea neregulamentara a unui alt autovehicul si ca, pentru aceasta fapta urmeaza sa fie sanctionat cu amenda în cuantum de 1200 lei si îi va fi retinut permisul în vederea suspendarii dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioada de 3 luni. Totodata, inculpatul i-a comunicat denuntatorului ca, daca vrea sa scape cu o sanctiunea mai blânda si sa nu îi fie retinut permisul, "pot ramâne prieteni" însa va trebui sa îi dea suma de 300 euro sau 1000 lei.

Denuntatorul s-a deplasat la autoturismul personal unde se afla si sotia sa, a luat  la aceasta suma de 10 euro, pe care i-a oferit-o inculpatului în vederea restituirii documentelor si neaplicarii sanctiunii. Inculpatul a refuzat primirea acestei sume de bani, spunând ca este prea mica. Dupa un timp de negocieri în care  inculpatul l-a determinat pe denuntator sa se mai gândeasca cu privire la consecintele aplicarii sanctiunii, în final inculpatul a fost de acord ca denuntatorul sa îi dea suma de 200 lei pentru a nu fi sanctionat. Denuntatorul a înregistrat o parte a convorbirii purtate cu inculpatul, cu ajutorul telefonului sau mobil, acesta pornind înregistratorul telefonului într-una din deplasarile sale la autoturismul  proprietate  personala. Denuntatorul i-a  propus inculpatului sa-l însoteasca la  locuinta parintilor sai din localitatea Rojiste pentru a-i remite suma de bani,spunând ca nu are asupra sa suma solicitata de inculpat. Inculpatul a fost de acord sa se deplaseze cu autoturismul de serviciu al politiei în localitatea Rojiste la locuinta parintilor denuntatorului pentru a primi banii promisi de denuntator.

In acest scop inculpatul D.C.D i-a propus colegului sau , învinuitul F., (acesta era sofer pe autoturismul de serviciu al politiei) sa se deplaseze cu autoturismul de serviciu în localitatea Rojiste, dupa denuntatorul B., în vederea primirii banilor, acesta  fiind de acord sa îl transporte pe colegul sau, în localitatea Rojiste.

Denuntatorul a sesizat serviciul 112, relatând ceea ce i se întâmplat, apoi si-a apelat fratele caruia i-a solicitat sa vina la strada principala din Rojiste si sa îi aduca o suma de bani între 200 si 1000 lei, spunându-i ca a avut probleme cu politia. Denuntatorul s-a întâlnit cu fratele sau în localitatea Rojiste, loc în care ajunsese si autoturismul politiei în care se aflau si inculpatul D. si colegul sau F. Denuntatorul i-a remis inculpatului D suma de 250 lei ( denuntatorul sustine ca i-a remis 450 lei) si dupa ce autoturismul politiei a plecat din acel loc a efectuat o înregistrare video cu autoturismul politiei în care se aflau inculpatul si colegul sau.

Constatând ca denuntatorul filmase masina politiei, inculpatul D s-a deplasat împreuna cu colegul sau F în localitatea Malu Mare la locuinta numitului L.G, caruia i-a remis , spre pastrare doua sticle de wisky marca Chivas Regal, o sticla de bautura alcoolica ambalata într-un saculet de piele de culoare maronie, precum si  suma de 250 lei.

Din probele administrate în cursul urmaririi penale a rezultat ca cele doua sticle de wisky marca Chivas Regal au fost pretinse si primite de inculpatul D de la denuntatorul B.I.C, angajat la firma SC Servomont Import Export SRL , care fusese oprit în trafic, tot pe raza localitatii Malu Mare de catre inculpat, înainte de a fi oprit denuntatorul B. Si denuntatorului B, inculpatul i-a imputat faptul ca ar fi depasit un alt autovehicul pe linia continua, iar pentru a nu-l sanctiona contraventional si pentru a nu-i retine permisul, inculpatul i-a cerut sa îi dea bauturi alcoolice din cele pe care le transport, astfel, denuntatorul B i-a predat cele doua sticle de wisky inculpatului care i-a restituit documentele fara a-l sanctiona.

Faptele expuse , s-a apreciat de catre Parchet prin rechizitoriu se probeaza cu: denunturile si declaratiile numitilor B.A si B.I.C, declaratiile martorilor V. J., B.A, L.G.C, D.F, declaratiile învinuitului F., procesul verbal de transcriere a convorbirilor înregistrate în medicul ambiental de catre denuntatorul B. precum si transcrierea sesizarii telefonice la serviciul 112.

S-a apreciat ca  faptele savârsite de inculpatul D.C.D, în modalitatea expusa mai sus - de a pretinde si primi bani si bunuri de la denuntatorii B. si B. pentru a nu-si îndeplini în mod corespunzator atributiile de serviciu - întrunesc elementele constitutive ale infractiunii de luare de mita în forma continuata, prev. de art. 254 alin. 2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cp. rap. la art. 7 alin. 1 din Legea 78/2000.

La data de 10 ianuarie 2012 Parchetul de pe lânga Tribunalul Dolj a înaintat Tribunalului Dolj rechizitoriul nr. 1163/P/2011, în conformitate cu art. 264 c.p.p., cauza fiind  înregistrata pe rolul acestui tribunal  în aceeasi  zi  sub nr. 336/63/2012.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 11 ianuarie 2012 admis cererea de abtinere formulata în temeiul art.48 alin 1 lit.a C.p.p. de catre titularul completului C 8 - cauze directe, cauza fiind repartizata aleatoriu la data de 08.02.2012, completului C 3 -cauze directe, fiind fixat termen pentru verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive a inculpatului D.C.D la 12.01.2012. La cererea aparatorului ales al inculpatului, având imposibilitatea prezentarii acestuia în instanta pentru a asigura apararea acestuia, având în vedere totodata faptul ca masura arestarii preventive a inculpatului expira pe data de 28.01.2012, instanta a admis cererea stabilind termen de verificare a mentinerii arestarii preventive în data de 16.01.2012.

Procedând la verificarea legalitatii si temeiniciei arestarii preventive, în baza art.300 1 C.pr.pen.,instanta retine urmatoarele:

Potrivit art.148 lit.f C.p.p. "masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt îndeplinite conditiile prev. de art.143 C.p.p., iar inculpatul a comis o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa  detentiunii pe viata sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si daca exista probe ca lasarea în libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica".

Aceasta masura preventiva se justifica potrivit art.143C.p.p. în prezenta probelor ori a indiciilor temeinice ca inculpatul a comis o fapta prevazuta de legea penala, legiuitorul prevazând ca este suficient sa existe indicii temeinice cu privire la savârsirea unei infractiuni. Art.681C.p.p. prevede expres ca "sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza acte premergatoare sau acte de urmarire penala a savârsit fapta".

Prin încheierea din 30 dec.2011, pronuntata de Tribunalul Dolj în dosarul nr.21832/63/2011 s-a dispus arestarea inculpatului D.C.D pe o durata de 30 de zile începând cu data de 30.12.2011 pâna pe data de 28.01.2012 inclusiv.

Instanta a apreciat ca  sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 148 lit.f C.p.p. respectiv pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea acestuia în libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

S-a avut în vedere ca  exista indicii temeinicie din care rezulta faptul ca inculpatul, în calitate de agent de politie, deci de persoana obligata sa vegheze la respectarea si aplicarea legii, s-a folosit de functia sa pentru a obtine un folos material.

S-a considerat totodata ca starea de pericol pentru ordinea publica în cazul sau presupune o rezonanta sociala a unor fapte grave, atât în rândul comunitatii locale unde îsi desfasura activitatea cât si la nivelul întregii ordini sociale. Savârsirea infractiunii de luare de mita implicând un reprezentant al  Ministerului de Interne, cu precadere prin natura relatiilor socio-profesionale afectate, face ca lasarea în libertate a faptuitorului sa genereze o stare de insecuritate sociala, constituind un pericol pentru ordinea publica. Atunci când asupra unui organ de politie planeaza o suspiciune rezonabila de coruptie, luarea celei mai severe masuri preventive se impune pentru a nu spori neîncrederea în capacitatea justitiei de a lua masurile necesare pentru crearea unui echilibru firesc si a unei stari de securitate sociala dar si pentru a transmite un mesaj de descurajare a altor persoane care detin functii publice.

 Instanta apreciaza  ca masura privativa de libertate sub incidenta careia se afla inculpatul s-a luat cu respectarea dispozitiilor legale în materie si pâna în prezent temeiurile care au impus mentinerea masurii privative au fost pe deplin justificate, masura în discutie nefiind luata cu încalcarea normelor de drept.

Instanta apreciaza însa ca temeiurile care au stat la baza mentinerii în cursul judecatii a arestarii preventive a inculpatului s-au schimbat, situatie în raport de care nu se impune mentinerea masurii luate initial, ci înlocuirea cu o masura mai putin coercitiva, restrictiva de libertate.

Înlocuirea masurii arestarii preventive cu una mai putin coercitiva se dispune atunci când s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luarii acesteia, fie la cererea inculpatului sau din oficiu.

Pentru a se putea dispune astfel, este necesar ca fata de momentul luarii masurii privative de libertate sa fi intervenit împrejurari de natura a modifica în vreun fel favorabil inculpatului temeiurile care au impus arestarea sa.

Ori, în speta se justifica a se da eficienta juridica dispozitiilor art. 139 alin. (1) C. proc. pen. si a se dispune înlocuirea masurii arestarii preventive cu o masura mai putin coercitiva, apreciindu-se ca s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luarii acesteia. Astfel, în primul s-a finalizat urmarirea penala, probatoriul fiind administrat în totalitate,  inculpatul fiind trimis în judecata.

În raport de natura si circumstantele cauzei - o fapta grava, constând în aceea ca, în calitate de agent de politie  a pretins si primit bani si bunuri de la denuntatorii B. si B. , fapta  care a reclamat o atitudine ferma initiala din partea organelor judiciare,  instanta apreciaza ca fata de acest moment procesual nu se mai poate sustine ca ordinea publica ar fi efectiv amenintata daca inculpatul ar fi lasat liber.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca instantele interne trebuie sa respecte prezumtia de nevinovatie atunci când analizeaza necesitatea de a prelungi sau mentine  arestarea preventiva a unui acuzat, subliniind constant faptul ca  mentinerea în detentie nu ar putea fi folosita pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate sprijinindu-se în mod esential si abstract pe gravitatea faptei comise.

Instanta apreciaza ca datorita gravitatii si reactiei publicului la savârsirea lor, unele infractiuni pot da nastere la tulburari de natura sociala care sa justifice arestarea, cel putin pentru o anumita perioada. Totusi, acest motiv poate fi privit ca fiind întemeiat si suficient doar daca este întemeiat pe aspecte de fapt care duc la concluzia ca punerea în libertate a acuzatului ar tulbura cu adevarat ordinea publica. Arestarea poate fi legitima doar daca ordinea publica este efectiv amenintata, mentinerea sa neputând constitui o anticipare a pedepsei.

Instanta apreciaza ca desi masura arestarii preventive este o  masura  individuala ce se ia în considerarea persoanei, trebuie avut în vedere si argumentul vizând egalitatea de tratament judiciar, prin raportare la învinuitul F.C. N., colegul inculpatului, având aceeasi functie ca si inculpatul, fata de care s-a apreciat prin rechizitoriu ca desi fapta sa se circumscrie infractiunii de complicitate la luare de mita, aceasta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, dispunându-se fata de acesta scoaterea de sub urmarirea penala si aplicarea unei sanctiuni administrative.

Instanta apreciaza, având în vedere ca urmarirea penala a fost finalizata, ca prin punerea inculpatului  în libertate în acest moment procesual nu se mai poate sustine ca s-ar mai perturba grav ordinea publica, având în vedere si solutia dispusa fata de celalalt învinuit, participant la savârsirea aceleiasi infractiuni.

Pentru asigurarea  scopului procesului penal si mentinerii unui contact permanent al inculpatului cu instanta de judecata, tribunalul apreciaza însa, ca se impune fata de acesta luarea unei masuri preventive, mai putin restrictiva, anume aceea de a nu parasi localitatea, masura suficienta, proportionala si pe deplin justificata, în raport cu situatia de fapt ce rezulta din dosarul cauzei si persoana inculpatului.

Instanta apreciaza totodata ca pentru a preîntâmpina un eventual  pericol public pe  care l-ar prezenta lasarea sa în libertate si toate atitudinile sociale conexe unui astfel de fapt, pe lânga obligatiile prev. de disp. 145 alin 11 lit.a-d C.pr.pen se impune respectarea de catre inculpat si a obligatiilor facultative reglementate de art.145 alin.12 lit.c si f. din C.pr.pen.

Instanta apreciaza ca întrucât disp. art.145 alin 12 lit. f C.pr.pen.  face trimiteri la profesie, meserie, activitate în exercitarea careia a savârsit fapta ori raportat la imputarea concreta adusa, calitatea în care se presupune ca a savârsit-o (agent de politie rutiera pe raza localitatilor  Malu Mare si Rojiste), instanta apreciaza ca avem de a face cu o profesiune - privita la baza acesteia - fapta fiind comisa în strânsa legatura cu aceasta, acesta fiind si motivul ce reclama apelarea la respectiva interdictie.

În temeiul art.145 alin 3 C.pr.pen., instanta va atrage atentia inculpatului ca, în caz de încalcare, cu rea-credinta, a masurii preventive dispuse sau a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

Instanta va dispune punerea în libertate  a  inculpatului D.C.D,  de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr.136/30 dec.2011 emis de Tribunalul Dolj , în dosar nr.21832/63/2011, daca acesta nu este arestat sau retinut în alta cauza.

Domenii speta

Spete similare