Minori şi familie – stabilire legături personale cu minor – petrecerea vacanţelor în stăinătate.

Minorul trebuie audiat în cauzele care privesc interesele sale, dacă a împlinit vârsta de 10 ori precum şi ori de câte ori instanţa consideră necesar pentru soluţionarea cauzei. În speţă, fiind audiată, minora şi-a exprimat fără echivoc dorinţa de a nu i se permite mamei sale să o ia în concediu vara pe o perioadă mai lungă de timp în străinătate, singurul lucru pe care îl acceptă fiind eventualele vizite ale mamei sale la domiciliul unde ea locuieşte în prezent. Aşa fiind, admiterea acţiunii în sensul formulat de reclamantă, de a petrece o lună în fiecare an de concediu cu minora, ar produce consecinţe negative asupra echilibrului emoţional al minorei, interesul superior al copilului conducând la respingerea acţiunii.

Prin sentinţa civilă nr. 684/2.10.2007, a fost respinsă acţiunea reclamantei, cu precizarea că mama reclamantă are dreptul instituit prin lege de a avea legături personale cu minora, însă nu în forma cerută prin prezenta acţiune.

S-a reţinut că în urma divorţului dintre părţi pronunţat prin sentinţa civilă nr.361/2005 a Judecătoriei Moreni, minora a fost încredinţată spre creştere şi educare tatălui, respectiv pârâtul din prezentul dosar.

În aceste condiţii, art. 43 al.3 Cod familiei instituie dreptul reclamantei, părinte divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul, de a avea legături personale cu acesta şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională. Deci, acest drept nu poate fi înlăturat de instanţă care are doar abilitatea de a stabili limitele în care se pot desfăşura legăturile personale dintre părinte şi copil.

Fiind audiată în Camera de Consiliu, minora şi-a exprimat fără echivoc dorinţa de a nu i se permite mamei sale să o ia în concediu vara pe o perioadă mai lungă de timp, singurul lucru pe care îl acceptă fiind eventualele vizite ale mamei sale la domiciliul unde locuieşte în prezent minora. Aceasta deoarece, nici până în prezent minora nu înţelege de ce a fost părăsită de mama sa.

Deşi nu intră în atribuţiile instanţei de a face o analiză psihologică a situaţiei şi asupra minorei, se constată totuşi că admiterea acţiunii în sensul formulat de reclamantă, de a petrece o lună în fiecare an de concediu cu minora, ar produce consecinţe negative asupra echilibrului emoţional al minorei, interesul superior al copilului conducând la respingerea acţiunii.

Sentinţa Civilă nr. 684/2.10.2007, definitivă prin neapelare

Domenii speta

Spete similare