Faptele ce constituie contravenţii în materia construcţiilor au un caracter continuu iar contravenţia trebuie să fie considerată, că se comite pe întregul parcurs al edificării construcţiei care nu respectă proiectul şi autorizaţia astfel că, ea poat...

Cod operator: 4886

ROMANIA

JUDECĂTORIA MOTRU

SENTINŢA Nr. 2188

Şedinţa publică de la 08 Octombrie 2010

Faptele ce constituie contravenţii în materia construcţiilor au un caracter continuu iar contravenţia trebuie să fie considerată, că se comite pe întregul parcurs al edificării construcţiei care nu respectă proiectul şi autorizaţia astfel că, ea poate fi  sancţionată din momentul începerii lucrărilor şi până în momentul efectuării recepţiei de terminare a lucrărilor.

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2008 , pe rolul Judecătoriei Motru  , sub nr. dosar  ... petenta  P D  a formulat plângere contravenţională  împotriva  p.v. de contravenţie  seria E nr. 0000602 din 12.05.200 , întocmit de intimatul , I  S C ,solicitând instanţei anularea acestuia.

În motivare petenta a arătat că  p.v. contestat este nul şi aşa cum rezultă şi din conţinutul acestuia s-a încheiat în lipsa sa şi fără  ca cele  reţinute în cuprinsul său să fie  confirmate de vreun martor,  emiterea acestuia având la bază reclamaţia depusă  de numitul D. G. cu care se judecă de mai mulţi ani.

A mai arătat petenta că  în ceea ce priveşte nerespectarea autorizaţiei , din p.v. încheiat la data de 17.04.200 de Consiliul Local M, rezultă că a fost respectat  proiectul tehnic, iar aşa zisele  modificări  privesc doar partea de arhitectură şi constau în aceea că a fost schimbată forma balconului din formă dreptunghiulară în formă de semicerc, iar  pe faţada posterioară dreapta erau prevăzute două ferestre de 1,00/80 ce nu au fost executate, ceea ce nu echivalează cu nerespectarea autorizaţiei de construire.

De asemenea, petenta a mai arătat  că art. 26 din L.50/1991  prevede că  dreptul de a contesta contravenţiile şi de a aplica amenzile prevăzute la art. 23 se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei, autorizaţia fiind eliberată în anul 1998, iar întreaga construcţie fiind edificată încă din anul 2000.

În drept plângerea nu a fost motivată.

Prin încheierea de şedinţă din  data de 17.09.2008  a fost admisă excepţia de conexitate şi s-a dispus conexarea dosarului 1696  la dosarul 1678.

În dovedirea plângerii petenta a depus la dosar înscrisuri(filele 8-9, 26-41) şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, probă admisă se instanţă  în cauză fiind ascultaţi martorii T C  şi P G pentru petentă şi D Gh. pentru intimat .

Intimatul, legal citat a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat  respingerea plângerii ca netemeinică şi nelegală.

Prin sentinţa civilă nr.2881 din 12.11.2008 a fost admisă plângerea formulată de petenta P D,  în contradictoriu cu intimatul I T C Sud-Vest Oltenia.

S-a  dispus anularea procesului-verbal de  contravenţie nr. 000602/12.05.2008, emis de intimată.

Împotriva acestei sentinţa civile a declarat recurs intimata şi recurentul D I. G, iar Tribunalul Gorj prin decizia civilă nr.402 din 11.03.2009 a respins ca  inadmisibil recursul declarat de  recurentul D I. G şi a admis  recursul declarat d e recurentul intimat  I S în construcţii prin I T în C Sud-vest, a casat sentinţa şi a trimis cauza  spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de  15.06.200  sub  nr…..

În rejudecare petenta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, probă admisă de instanţă, in cauză fiind  ascultaţi martorii P G şi B F.

Prin s.civ. nr. 2865 pronunţată în cel de-al doilea ciclu procesual a fost admisă plângerea formulată de petenta P D,  în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial în Construcţii Sud-Vest Oltenia.

S-a  dispus anularea procesului-verbal de  contravenţie nr. 000602/12.05.2008, emis de intimată şi a fost exonerată petenta de plata amenzii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul Inspectoratul de Stat în Construcţii a, iar prin decizia  nr. 541  a Tribunalului – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a  fost admis recursul declarat împotriva s.civ. nr. 2865 , casată sentinţa şi trimisă cauza spre rejudecare.

Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Jud. sub nr..

Legal citată petenta prin avocat mandatar a solicitat încuviinţarea probei testimoniale, probă admisă de instanţă, în cauză fiind ascultaţi martorii P E  şi  P V. V (filele 41-42).

De asemenea, s-a solicitat  proba cu cercetarea locală, probă încuviinţată de instanţă cercetarea locală efectuându-se la data de 29.09.2010, ocazie cu care s-a întocmit un proces-verbal de constatare.

Petenta a mai depus la dosar un set de înscrisuri(filele 52-82).

Analizând acţiunea de faţă prin prisma motivelor formulate, a apărărilor invocate şi a probelor administrate, instanţa reţine următoarele :

Prin procesul verbal , nr. 000602/12.05.2008 ,  petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 3000 lei  , reţinându-se în sarcina sa, că lucrările în execuţie – garaj +beci +locuinţă la etaj , nu respectă autorizaţia de construire nr. 22/11.12.1998 , fiind încălcate astfel prevederile art. 26 al . 1 lit b din legea nr. 50/1991.

Potrivit acestui text legal constituie contraventie  “executarea sau desfiintarea, cu nerespectarea prevederilor autorizatiei si a proiectului tehnic, a lucrarilor prevazute la art. 3, cu exceptia celor prevazute la lit. b), de catre investitor si executant”.

Conform notei de constatare ( fila 18 dos. 1678/), întocmită cu ocazia verificărilor făcute în teren, organul constatator a constatat că, respectiva construcţie, a fost executată cu nerespectarea Proiectului nr. 2/1998 în baza căruia a fost eliberată Autorizaţia de construire nr. 22/1998.

În concret s-a consemnat că nu s-au respectat limitele de proprietate de  la nord şi vest, că nu s-au respectat dimensiunile în plan ale construcţiei, că nu se respectă forma şi dimensiunile şarpantei, că nu se respectă arhitectura.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor instanţa va verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal.

Analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii sale, instanţa va cerceta dacă în cauză sunt întrunite cerinţele de formă ale procesului verbal de contravenţie contestat, aşa cum sunt impuse în mod imperativ de dispoziţiilor art. 17  din O.G. nr. 2/2001, referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Observând procesul-verbal contravenţie seria E nr. 0000602/12.05.2008 , instanţa constată că acesta conţine menţiunile obligatorii prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute de dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001,  privind numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.

Cu privire la menţiunile prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative, petenta a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie pentru faptul că acesta a fost încheiat în lipsa sa şi fără ca vreau martor să confirme.

Art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 prevede că  “procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator şi de contravenient. In cazul în care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face menţiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puţin un martor. In acest caz procesul-verbal va cuprinde şi datele personale din actul de identitate al martorului şi semnătura acestuia” iar alin. 3 prevede că “în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine că verificările la faţa locului au fost făcute de organul constatator în prezenţa reprezentantului Primăriei Comunei M, a  proprietarei imobilului P N. D şi a procuratorului acesteia C Gh.

Lipsa menţiunilor prevăzute la art.19, nu se înscrie printre cauzele de nulitate absolută prevăzute la art. 17 ci , sancţiunea aplicabilă este nulitatea relativă ce este condiţionată de dovada existenţei unei vătămări..

Astfel, deşi procesul verbal de contravenţie a fost încheiat cu nerespectarea formelor legale, petenta nu a făcut dovada existenţei unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului pentru ca, instanţa să aplice această sancţiune.

De asemenea,  petenta a mai solicitat anularea procesului verbal şi pentru faptul că, sancţiunea contravenţională, nu a fost aplicată în termenul legal de 2 ani de la săvârşirea ei .

Deşi acest aspect a făcut obiectul cercetării judecătoreşti în dosarul nr. 1678/, a cărui sentinţă a fost casată prin decizia nr. 402/, instanţa va cerceta această apărare luând în considerare şi probele administrate în acest dosar şi care, au rămas câştigate cauzei.

Din declaraţia martorilor T C şi  P G audiaţi în dos. 1678/, reiese că lucrările de finalizare a construcţiei ar fi fost realizate până în primăvara anului 2003 cel mai târziu , ulterior datei respective imobilul nesuferind nici un fel de modificare.

 Această declaraţie se coroborează şi cu declaraţiile martorilor P E şi P V, audiaţi în prezenta cauză, care declară că imobilul a fost finalizat în jurul anului 2003.

La polul opus , se situează declaraţia martorului , Draga Gheorghe dată în dosar nr. 1678/263/2008, martorul intimatului şi promotorul  sesizării I T de Stat în C , cu privire la contravenţia reţinută în sarcina petentei .

Conform declaraţiei  acestui martor, luată de către instanţă la termenul din data de 12.11.2008,  construcţia litigioasă se află pe terenul care i se cuvine iar în primăvara anului 2008 petenta a procedat la încărcarea imobilului cu tencuială , a montat geam termopan şi uşi, pentru ca ulterior să relateze starea de tensiune existentă  între el pe de o parte şi petentă şi fiica acesteia , pe de altă parte .

Reţinând starea conflictuală dintre martor şi petentă , între cele două părţi derulându-se mai multe procese de natură civilă , instanţa va privi cu rezervă această declaraţie,  calificând-o drept subiectivă .

Astfel ,  conform art. 31 din Lg 50/1991, „ dreptul de a constata contravenţiile şi de a aplica amenzile  prevăzute la art. 26 , se prescrie în termen de 2 ani de la data săvârşirii faptei „

Conform art. 37 alin. 2 din Lg. 50/1991“lucrările de constructii autorizate se considera finalizate daca s-au realizat toate elementele prevazute in autorizatie si daca s-a efectuat receptia la terminarea lucrarilor. Efectuarea receptiei la terminarea lucrarilor este obligatorie pentru toate tipurile de constructii autorizate, inclusiv in situatia realizarii acestor lucrari in regie proprie. Receptia la terminarea lucrarilor se face cu participarea reprezentantului administratiei publice, desemnat de emitentul autorizatiei de construire”.

Faţă de aceste prevederi, instanţa reţine că faptele ce constituie contravenţii în materia construcţiilor au un caracter continuu iar contravenţia trebuie să fie considerată, că se comite pe întregul parcurs al edificării construcţiei care nu respectă proiectul şi autorizaţia astfel că, ea trebuie sancţionată din momentul începerii lucrărilor şi până în momentul finalizării.

Cu privire la momentul finalizării, art. 37 alin. 2 prevede că o construcţie se consideră finalizată în momentul efectuării recepţiei la terminarea lucrărilor.

 Deşi, din depoziţiile martorilor, reiese că lucrările au fost finalizate de fapt în anul 2003, instanţa constată că petenta nu a făcut recepţia la terminarea lucrărilor astfel că, această construcţie  nu poate fi considerată ca fiind finalizată pentru ca, termenul de prescripţie prevăzut la art. 31, să înceapă să curgă la acel moment (anul 2003).

Pe baza considerentelor de mai sus, instanţa constată că  termenul de prescripţie al aplicării sancţiunii contravenţionale  nu s-a împlinit astfel că, nu suntem în prezenţa unei realizări tardive a tragerii la răspundere contravenţională a petentei pentru ca, aceasta să reprezinte, o cauză de stingere a raportului juridic contravenţional de conflict.

Faţă de aspectele analizate mai sus, instanţa va constata că procesul verbal de contravenţie nr. 0000602/12.05.2008 este legal întocmit, nefiind incidente niciuna din cauzele de nulitate absolută sau relativă prevăzute de lege pentru a se dispune anularea lui.

În privinţa temeiniciei procesului verbal, instanţa reţine că, deşi  OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese privind forţa probantă a procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, din ansamblul dispoziţiilor din acest act normativ şi în special ale art. 34, reiese că procesul verbal face dovada cu privire la situaţia faptică şi încadrarea în drept până la proba contrarie, care este în sarcina petentului.

Astfel, instanţa având în vedere natura cauzei şi importanţa sa pentru persoana petentului, în virtutea rolului activ,  având în vedere dispoziţiile art.34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi îndrumările din decizia nr. 541/14.04.2010 a instanţei de control judiciar, a procedat la audierea martorilor P E şi P V (propuşi de petentă) şi a procedat la o cercetare la faţa locului( probă încuviinţată ca urmare a cererii intimatei).

Din declaraţia martorei P E reiese că, aceasta nu cunoaşte, dacă construcţia respectă proiectul de execuţie în privinţa dimensiunilor şi a amplasării.

 Cu privire la cele două ferestre, pe care petenta trebuia să le amplaseze pe latura de  imobilului ce se învecinează cu proprietatea sa, martora declară că petenta nu le-a mai executat la solicitarea sa expresă, deoarece acestea aveau deschiderea spre curtea sa şi o deranjau.

Cu privire la distanţa, la care petenta a amplasat construcţia, faţă de limita de hotar cu proprietatea sa, martora declară că s-au înţeles ca aceasta să o amplaseze lângă limita proprietăţii sale.

Martorul P V declară că are proprietatea vecină cu construcţia petentei dar nu a fost afectat de amplasarea acesteia.

Mai declară că nu ştie dacă s-a efectuat o recepţie finală a lucrării şi dacă petenta a declarat casa la Primărie pentru a plăti impozit.

În data de 29.09.2010 instanţa a procedat la o cercetare la faţa locului, ocazie cu care a constatat că imobilul este amplasat chiar pe liniile de hotar din partea de nord şi vest, că nu s-a respectat distanţa de 1 m, prevăzută în proiect faţă de aceste hotare, că balconul ce trebuia să fie amplasat deasupra garajului este de fapt amplasat pe mijlocul clădirii deasupra uşii de la intrare şi  că nu se respectă dimensiunile în plan ale construcţiei.

Din probele administrate în cauză instanţa constată că, la ridicarea construcţiei, nu a fost respectat Proiectul de execuţie şi Autorizaţia de construcţie nr. 22/11.12.1998 şi că organul constatator, în mod corect a consemnat, în nota de constatare ce a stat la baza încheierii procesului verbal, aceste deficienţe.

La termenul din data de 01.10.2010 petenta a depus la dosarul cauzei noul proiect şi autorizaţia de construire emisă pe baza acestuia prin care a făcut dovada că a îndeplinit măsura dispusă prin procesul verbal de contravenţie nr. 0000602/12.05.2008  şi anume, aceea de a intra în legalitate.

Faţă de aceste considerente, instanţa constată că intrarea în legalitate a petentei, prin obţinerea unei noi autorizaţii de construire ce corespunde situaţiei din teren , nu poate avea ca efect înlăturarea caracterului ilicit al faptei, ci constituie doar o împrejurare ce poate fi avută în vedere numai la individualizarea sancţiunii contravenţionale.

Deşi nu se pot reţine motive de nelegalitate şi netemeinicie în privinţa procesului verbal, instanţa are posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancţiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, potrivit dispoziţiile 34 din O.G. 2/2001.

 Instanţa constată că  amenda de 3000 lei este disproporţională  în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârşite de către petentă şi urmările produse, ţinând cont mai ales de faptul că, aceasta a intrat în legalitate prin obţinerea unui nou proiect de execuţie şi a unei noi autorizaţii ( filele 52-82).

Astfel,  faţă de criteriile prevăzute  de art. 21 al. 3 din OG  2/2001, ţinând seama de gradul de pericol social minim al faptei ce rezultă din împrejurările concrete, de scopul urmărit, de împrejurarea că nu s-au produs urmări grave, instanţa apreciază că sancţiunea  amenzii contravenţionale este mult prea aspră.

Cu privire la posibilitatea de aplicare a  sancţiunii avertismentului, instanţa reţine că art. 26 alin.6 din Lg. 50/1991 prevede expres că pentru contravenţiile din respectivul act normativ nu se poate aplica sancţiunea avertismentului.

Văzând aceaste dispoziţii, instanţa constată că acestea reprezintă o dispoziţie specială derogatorie de la  art. 7 din OG 2/2001 ce reprezintă dispoziţia generală în materie şi care precizează că, avertismentul se poate aplica şi în cazul în care, actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei, nu prevede aceasta sancţiune.

Cu toate acestea, având în vedere că alin. 6 al art. 26 din Lg. 50/1991 a fost introdus de pct. 27 al art. I, din O.U.G. nr. 214 din 4 decembrie 2008, publicată în M. Of. nr. 847 din 16 decembrie 2008 şi că, procesul verbal de contravenţie  seria E nr. 0000602, a fost încheiat la data de 12.05.2008, instanţa constată că această dispoziţiie specială nu era în vigoare la data constatării contravenţei.

Pe baza acestor considerente, în baza art. 34 din OG 2/2001  văzând şi dispoziţiile art. 15 alin.2 din Constituţia Romaniei, ţinând cont de faptul că scopul regimului sancţionator în materie contravenţională este în primul rând de reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi fapte, apreciind astfel că aplicarea sancţiunii contravenţionale cu avertisment  este suficientă pentru prevenirea săvârşirii pe viitor a unei astfel de contravenţii de către petentă, instanţa  va admite în parte plângerea şi va dispune modificarea  procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria E nr. 0000602/12.05.2008  în sensul înlocuirii sancţiunii contravenţionale-amendă în cuantum de 3000 lei cu sancţiunea contravenţională „AVERTISMENT”.

Domenii speta

Spete similare