Obligaţia de a face

Sentinţă civilă 550 din 27.02.2013


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA MOTRU

Obligaţia de a face

Potrivit art.768 C.civ. proprietarul fondului dominant nu poate agrava situaţia fondului aservit şi nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituţii .În aceste condiţii, cât timp pârâtul nu a edificat alte construcţii pe terenul aservit , edificare care să împiedice exercitarea servituţii instituite prin altă sentinţă civilă, reclamanţii nu pot solicita demolarea construcţiei care a fost avută în vedere şi , în raport de care, s-a stabilit servitutea de trecere.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. dosar …./263/2012, reclamanţii C A şi C I au chemat în  judecată pârâtul C D. Ghe., solicitând  instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul  să-şi demoleze  construcţiile  edificate  pe terenul  pe care s-a dispus  servitutea de trecere  potrivit sentinţei  civile  nr. ……./10.11.2010 pronunţată de Judecătoria Motru.

În motivarea  cererii  au arătat reclamanţi că , solicită acest lucru  întrucât  nu poate să  ajungă la terenul  agricol  cu utilajele  pentru a  executa lucrările .

În drept , cererea nu a fost motivată.

În dovedire , reclamanţii au  depus la dosar  înscrisuri ( filele 3- 8).

Legal citat , pârâtul C D. Ghe. nu a formulat întâmpinare şi nu a solicitat administrarea de probe în apărare

La termenul din data de 17.10.2012, instanţa a pus în discuţie  necesitatea efectuării  unei  expertize specialitatea construcţii civile .

Reclamantul  a fost de acord cu efectuarea unei  expertize specialitatea construcţii civile , fiind numit prin tragere la sorţi domnul expert I. R. N. .

La termenul din data de 05.12.2012 a fost admisă cererea domnului  expert I. R. N. prin care a  solicitat  înlocuirea  sa , fiind numit prin tragere la sorţi domnul expert  I. I., care a efectuat expertiza dispusă în cauză şi a depus la dosar raportul de expertiză întocmit.

Din oficiu, instanţa a dispus ataşarea , spre observare, a dosarului nr……../263/2009, în care s-a pronunţat s.c.nr……../10.11.2010, prin care a fost instituită servitutea de trecere pe terenul pârâtului.

Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr……../10.11.2010 a fost  admisă  cererea formulată de  reclamanţii C. A.  şi C. I.  în contradictoriu cu pârâtul C. Ghe..

S-a dispus constituirea unei servituţi de trecere cu o  lăţime de 2,20 ml pe terenul pârâtului, pe aliniamentul porţilor de acces la anexa gospodărească fânar(şopron) şi poarta din spate spre terenul reclamanţilor, în linie dreaptă.

A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Această sentinţă a rămas irevocabilă prin respingerea căilor de atac declarate în cauză de reclamanţii C. A. şi C. Ion.

Pentru o corectă soluţionare a cauzei se impune stabilirea cu prioritate a dreptului aplicabil.

Sub acest aspect se reţine că, servitutea de trecere  a fost instituită prin s.c.nr……../10.11.2010, sub imperiul Codului civil de la 1864.

Litigiul de faţă  are însă ca obiect obligarea pârâtului C. D. Ghe. să-şi demoleze construcţiile edificate pe terenul pe care s-a instituit servitutea de trecere , întrucât reclamantul nu poate trece cu utilajele la terenul său agricol.

Această situaţie se circumscrie dispoziţiilor art.5 alin.2 din L.71/2011 pentru punerea în aplicare a L.287/2009 privind Codul civil , potrivit cu care dispoziţiile Codului Civil sunt aplicabile şi efectelor viitoare ale situaţiilor juridice , născute anterior intrării în vigoare a acestuia , derivate din starea şi capacitatea persoanelor,  inclusiv regimul general al bunurilor şi raporturile de vecinătate , dacă aceste situaţii juridice subzistă după intrarea în vigoare a Codului civil.

În concluzie, în speţa de faţă, sunt aplicabile dispoziţiile Codului Civil.

În fapt, instanţa reţine că servitutea de trecere a fost instituită prin s.c.nr………./10.11.2010 pe terenul pârâtului C. D. Ghe. , pe aliniamentul porţilor  de acces la anexa gospodărească fânar (şopron) şi poarta din spate spre terenul reclamanţilor , în linie dreaptă.

Prin urmare, la momentul instituirii servituţii de trecere , pe terenul aservit, proprietate a pârâtului C. D. Ghe., exista construcţia fânar (şopru), iar instanţa a avut în vedere acest aspect .

Coroborând fotografiile realizate la faţa locului de expertul desemnat (filele 47-49 din dosar), cu concluziile procesului-verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării locale în dosar nr……../263/2010, având ca obiect servitute  (fila 96 din dosar ……../263/2010), se reţine că nu este vorba de construcţii noi ce ar fi fost edificate de pârât ulterior pronunţării s.c.nr………/10.11.2010, ci este aceeaşi construcţie avută în vedere la instituirea servituţii de trecere .

Prin urmare, nu se poate vorbi de o activitate a pârâtului  de edificare a unei construcţii de natură să limiteze ori să împiedice exerciţiul servituţii stabilite prin hotărâre judecătorească în favoarea fondului dominant , ai cărui proprietari sunt reclamanţii.

Instanţa reţine în continuare că, potrivit art.768 C.civ. proprietarul fondului dominant nu poate agrava situaţia fondului aservit şi nu poate produce prejudicii proprietarului fondului aservit prin exercitarea servituţii .

În aceste condiţii, cât timp pârâtul nu a edificat alte construcţii pe terenul aservit , edificate care să împiedice exercitarea servituţii instituite prin s.c.nr……./2010, reclamanţii nu pot solicita demolarea construcţiei care a fost avută în vedere şi , în raport de care, s-a stabilit servitutea de trecere.

Mai mult, reclamanţii, au dobândit un drept de servitute de trecere pe terenul pârâtului , iar nu un drept de proprietate care să-i îndreptăţească să solicite ridicarea construcţiei, în condiţiile art.582 alin.1 lit.b C.civil. 

Faţă de aceste considerente, văzând şi disp.art.768 C.civ. se va respinge ca nefondată cererea reclamanţilor.