Servitute

Dosar nr. 671/214/2010

SENTINTA CIVILA Nr. 791

Judecator :M R I

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantii N F, N F, M L, M G, N M, C E si pe pârâta N S, având ca obiect servitute.

Dezbaterile în fond asupra cauzei si sustinerile partilor au avut loc în sedinta publica de la data de 25 iunie 2010, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data, încheiere ce face parte integranta din prezenta sentinta, când instanta având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronuntarea asupra cauzei la data de 02 iulie 2010, când deliberând a pronuntat urmatoarele.

INSTANTA

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Costesti la data de 01.09.2009, sub nr. de dosar 1410/214/2009, reclamantii-pârâti N F, NF, M L, MG, N M, CE, N S, M D F si M A I au solicitat instantei, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta N S, instituirea unei servituti de trecere cu privire la constructiile aflate pe terenul de 1000 mp, proprietatea pârâtei-reclamante si suprafata de 4.000 mp aflata în comuna Stolnici, cu urmatoarele vecinatati: N- R G; E- calea ferata; S- N I si N F si la V- rest proprietate.

În motivare, reclamantii-pârâti au aratat ca dupa mai multe procese ce au avut loc între parti, finalizate prin decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001, constructiile au ramas în proprietatea reclamantilor, iar terenul de 1000 mp pe care sunt amplasate, a fost atribuit pârâtei. Pe de alta parte, terenul de 4000 mp apartine reclamantilor, conform titlului de proprietate nr. 98.935/25.06.1997. Acest teren nu are acces la calea publica decât trecând pe cei 1000 mp ce apartin pârâtei. Este un teren productiv, pentru care este necesara o servitute lata pe care sa poata trece mijloace de transport.

În drept, au invocat dispozitiile art. 576 si urm. Cod civil.

În probatiune, reclamantii au solicitat încuviintarea probei cu interogatoriu, înscrisuri, martori si expertiza. Au anexat, în copie, o schita a imobilelor; decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001; decizia Tribunalului Arges – Sectia Civila nr. 1336/02.07.2001; titlul de proprietate nr. 98935/25.06.1997.

În termen legal, pârâta-reclamanta N S a formulat întâmpinare, prin care a aratat, în esenta, ca potrivit actului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 403/02.11.1964, este proprietara suprafetei de 1000 mp si a unei case. În mod gresit, prin decizia nr. 2957/R/13.11.2001 a Curtii de Apel s-a retinut ca reclamantii sunt proprietari ai constructiilor, deoarece acestia nu au nici un titlu, nici macar o chitanta de mâna.

De asemenea, a sustinut ca reclamantii nu au introdus niciodata utilajele prin gospodarie.

În probatiune, a solicitat proba cu înscrisuri si interogatoriu.

La data de 11.12.2009, printr-un înscris tehnoredactat si intitulat „note de sedinta”, pârâta-reclamanta a invocat exceptia prematuritatii cererii si exceptia lipsei de interes, aratând, în esenta, ca desi este proprietara de drept a terenului de 1000 mp, posesia si folosinta acestuia sunt exercitate chiar de catre reclamanti. Desi a încercat de nenumarate ori sa intre în stapînirea terenului, chiar apelând la executorul judecatoresc, nu a reusit acest lucru datorita opozitiei reclamantilor. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii deoarece terenul de 4000 mp nu este un „loc înfundat” în sensul art. 616 Cod civil, deoarece pe latura de vest, au iesire la calea publica. În prezent, reclamantii folosesc o alta cale de acces la drumul public. Pe de alta parte, acestia nu sunt straini de crearea unei eventuale înfundari, deoarece atunci când au solicitat sa se constate ca sunt proprietarii cladirilor prin uzucapiune, au cunoscut ca nu sunt si proprietarii terenului.

Nu în ultimul rând, potrivit art. 618 Cod civil, servitutea de trecere nu poate crea o situatie împovaratoare pentru proprietarul terenului aservit, iar în cauza, prin recunoasterea unei servituti, s-ar micsora substantial dreptul sau de proprietate.

În drept, a invocat dispozitiile art. 115 si urm Cpciv; art. 616 si urm Cod civil.

La aceeasi data, printr-un alt înscris intitulat „note de sedinta”(scris de mâna), pârâta N S a invocat exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantului N S, care era decedat la data formularii actiunii; exceptia lipsei capacitatii de exercitiu pentru reclamantii M D F si M (M ) A I; exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor mentionati în cererea de chemare în judecata, având în vedere ca titlul de proprietate nr. 98935/25.06.1997 a fost emis pe numele autorului N St si nu s-a facut dovada deschiderii succesiunii si nici a calitatii de mostenitori ai defunctului.

La data de 22.01.2010, reclamantii au depus la dosar un înscris intitulat „raspuns” prin care au precizat ca N S a fost sotul reclamantei NF si tatal celorlalti reclamanti. Acesta a decedat în timpul procesului anterior, cu privire la dreptul de proprietate, actiunea fiind continuata de mostenitorii sai, reclamantii din prezenta cauza. Referitor la exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantilor M D F si M (Mihai ) A I, a aratat ca acestia au figurat în procesul anterior, astfel ca în mod normal, trebuie sa figureze si în prezentul litigiu.

Reclamantii au reiterat ca în litigiul anterior, terenul de 1000 mp a fost atribuit pârâtei, iar constructiile le-au fost atribuite lor.

Au anexat, în copie, certificatul de deces al reclamantului N S si actele de stare civila ale celorlalti reclamanti.

Prin încheierea de sedinta din data de 26 februarie 2010, pentru considerentele aratate în cuprinsul acesteia, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantului N S a respins exceptia prematuritatii cererii si a lipsei de interes, a prorogat discutarea exceptiei lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantilor M D F si M (Mihai ) A I, percum si asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active, dupa depunerea actelor de stare civila si precizarea pozitiei reprezentantului legal al reclamantilor minori, respectiv reclamanta N F.

La data de 02.03.2010, pârâta N S a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat ca, în cazul instituirii unei servituti de trecere, reclamantii sa fie obligati la plata unei despagubiri reprezentând lipsa de folosinta a terenului obiect al servitutii.

În drept, a invocat dispozitiile art. 616 si art. 619 Cod civil.

Prin sentinta civila nr. 347/26.03.2010, instanta a admis exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantilor M D F si M A I, a anulat cererea de chemare în judecata formulata de acesti reclamanti si a dispus disjungerea cererii de chemare în judecata formulata de ceilalti reclamanti si formarea unui nou dosar. Cererea disjunsa a fost înregistrata sub nr. 671/214/2010.

Instanta a încuviintat si a administrat pentru reclamantii-pârâti proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, expertiza tehnica si proba cu martorul Voicu Nicolae, iar pentru pârâta-reclamanta, proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantilor-pârâti, proba cu acelasi martor, V N.

Din oficiu, instanta a procedat la efectuarea unei cercetari la fata locului, ocazie cu care a fost încheiat procesul-verbal din 24.03.2010 (fila 149, dosar conexat).

Prin încheierea de sedinta din data de 11 iunie 2010, instanta a luat act de renuntarea reclamantului M L la judecata prezentei cauze, cerere depusa la fila 125 din dosar.

Analizând cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor-pârâti N F, N F, M G, N M si  C E, potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc civila, instanta constata ca, prin decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001 s-a stabilit ca acestia sunt proprietarii constructiilor aflate pe terenul de 1000 mp. Din titlul de proprietate nr. 98935/25.06.1997, reiese ca terenul de 4.000 mp a fost reconstituit în beneficiul defunctului N S, iar potrivit actelor de stare civila depuse la dosar (filele 87-98, dosar conexat), reclamanta-pârâta N F are calitatea de sotie supravietuitoare, iar celelalte reclamante-pârâte sunt fiicele acestuia.

Având în vedere aceste înscrisuri, precum si opinia exprimata în parctica judecatoreasca si doctrina, potrivit careia titularul actiunii în stabilire de servitute nu trebuie sa fie neaparat titularul dreptului de proprietate al terenului dominant, ci poate fi si detentorul precar al acestuia sau doar posesorul terenului, instanta urmeaza a respinge aceasta exceptie ca nefondata.

Asupra fondului cauzei, instanta retine ca prin decizia Curtii de Apel Pitesti nr. 2957/R/13.11.2001 (filele 6-8) s-a stabilit în mod irevocabil ca reclamantii-pârâti sunt proprietarii imobilelor situate pe terenul de 1000 mp, situat în comuna Stolnici, teren cu privire la care s-a constatat nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr. 98.235/05.06.1997 si s-a recunoscut, astfel, dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante, N S.

Prin titlul de proprietate nr. 98.935/25.06.1997 (fila 15), autorului reclamantilor-pârâti, N S, i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil situat în intravilanul satului Stolnici, tarlaua 16, parcela 1874/1, având ca vecini: la N- R C; la E – Dc CFR , S- N I si la V – rest proprietate, aceasta din urma vecinatate având în vedere terenul de 1000 mp – tarlaua 16, parcela 1874, cu privire la care s-a constatat nulitatea titlului, prin decizia sus-mentionata.

Potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul al carui loc este înfundat, care nu are nicio iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despagubi în proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

În acord cu dispozitiile sus-citate, prin „loc înfundat” se întelege un loc ce este înconjurat de alte proprietati diferite, fara ca proprietarul sa aiba iesire la calea publica. În practica îndelungata si constanta a instantelor de judecata, s-a stabilit ca ori de câte ori locul are iesire la calea publica pe un drum care în anumite împrejurari este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu oarecare cheltuieli, dispozitiile art. 616 Cod civil nu-si gasesc aplicarea.

Având în vedere ca reclamantii-pârâti solicita stabilirea unei servituti de trecere atât pentru utilizarea imobilelor-constructii, cât si în vederea exploatarii terenului agricol de 4000 mp, instanta va analiza separat îndeplinirea conditiei de „loc înfundat” cu privire la fiecare din aceste imobile.

Referitor la imobilele-constructii, din raportul de expertiza efectuat de dna expert P I (filele 113-119, dosar conexat), reiese ca acestea sunt amplasate pe terenul de 1000 mp, proprietatea pârâtei-reclamante N S, ocupând o suprafata totala de 169,91 mp.

Din schita anexa la raport reiese ca pentru folosirea si efectuarea reparatiilor asupra acestor constructii, reclamantii-pârâti sunt nevoiti sa treaca pe terenul pârâtei-reclamante, singura cale catre drumul public (drumul comunal Stolnici, aflat în partea de vest a terenului) fiind marcata cu indicativele S1, S2, S4, S5, S6, S7, S8, S9, S10, având în total o suprafata de 280,82 mp.

Deoarece cu privire la constructii, instanta constata îndeplinita conditia ca acestea sa nu aiba acces la calea publica (loc înfundat), iar pe de alta parte, trecerea pe terenul pârâtei-reclamante – pe traseul indicat de expert în raportul efectuat – respecta exigentele art. 617 si art 618 Cod civil cu privire la trecerea cea mai putin împovaratoare pentru fondul aservit, în temeiul art. 616 Cod civil, instanta va admite acest capat de cerere si va constitui în favoarea reclamantilor-pârâti un drept de servitute de trecere pentru exploatarea constructiilor situate pe terenul pârâtei-reclamante, pe traseul hasurat de catre expert Popa Ileana, în schita anexa la raportul de expertiza si identificat cu suprafetele având indicativele S1, S2, S4, S5, S6, S7, S8, S9, S10, în suprafata totala de 280,82 mp, raport ce va face parte integranta din prezenta hotarâre.

Asupra capatului de cerere privind constituirea unei servituti de trecere pentru exploatarea terenului de 4000 mp, instanta constata ca prin raportul de expertiza efectuat în cauza (filele 113-119, dosar conexat), expertul desemnat a concluzionat (în paragraful penultim al raportului), pe baza titlului de proprietate nr. 98935/1997, ca terenul de 4000 mp este teren înfundat, având în vedere ca în partea de est a terenului se afla calea ferata, astfel cum se mentioneaza si în titlu . Drept urmare, a stabilit o servitute de trecere pe traseul evidentiat cu indicativele S1, S2 si S3.

Aceasta concluzie, desi corecta din punct de vedere scriptic (astfel cum reiese si din adresa nr. 1072/24.03.2010 a Primariei comunei Stolnici) nu corespunde situatiei de fapt existenta la fata locului.

Astfel, cu ocazia cercetarii la fata locului (fila 149) s-a constatat ca înspre latura estica a terenului exista un drum în latime de 2,5 -3m, iar între marginea terenului si calea ferata exista o portiune de teren pe care se afla salcâmi. De asemenea, s-a constatat ca terenul de 4.000 mp a fost arat în toamna anului 2009. La întrebarea instantei cu privire la modul în care s-a realizat accesul tractorului pentru a ara terenul, reclamantii-pârâti prezenti, M G, C E, N F si numitul M L, au declarat initial ca tractorul a intrat prin curtea vecinilor; ulterior, reclamanta N F a declarat ca acesta a intrat prin curtea sa (terenul de 1000 mp apartinând pârâtei), printre cladiri si ca a demontat cele doua garduri ce exista pe acest teren. Ulterior, a declarat ca toti proprietarii parcelelor din aceasta parcela au arat împreuna si ca nu stie pe unde anume a intrat tractorul.

Referitor la acest aspect controversat, martorul comun, V N (fila 113) a declarat ca de sapte ani face toate operatiunile agricole cu privire la terenul reclamantilor, la care merge cu utilajele agricole pe un drum de lânga calea ferata. Datorita salcâmilor pusi de vecinii reclamantilor, drumul se înfunda înainte de a ajunge la terenul acestora, la o distanta de trei terenuri fata de cel care le apartine lor, iar pentru a se ajunge la reclamanti, este necesar sa treaca pe terenul altor doi proprietari, inclusiv al sau.

Totodata, martorul a precizat ca de sapte ani, a arat în fiecare an întreaga parcela de teren agricol  din care face parte si terenul reclamantilor, arând în ordine parcelele diversilor proprietari, începând cu al sau. Nu a trecut niciodata cu tractorul prin curtea reclamantilor, în scopul lucrarii terenului arabil.

Ulterior, martorul a declarat ca acest drum de lânga calea ferata este în fapt o „poteca” folosita de ceferisti, pe care el si vecinii din zona în care stau si reclamantii o folosesc abuziv, taind unii salcâmi pentru a avea loc cu utilajele agricole, deoarece nu exista alt drum pentru a se ajunge la terenurile lor. De la limita araturii si pâna unde începe panta acoperita de salcâmi din aproprierea caii ferate, exista numai aceasta poteca. Pâna în locul unde aceasta poteca se înfunda, la trei vecini distanta de terenul reclamantilor, poteca are o latime de patru metri, deoarece proprietarii de terenuri au fost de acord sa mai taie salcâmii pentru a o lati. Aceasta poteca se înfunda înainte de a se ajunge la terenul reclamantilor deoarece un vecin al acestora, B S, refuza sa-si taie salcâmii. În final, martorul a aratat ca salcâmii din dreptul terenului reclamantilor apartin CFR-ului. A apreciat ca s-ar putea amenaja un drum, cu acordul CFR-ului, dar cu cheltuiala mare.

Având în vedere aceasta declaratie, ce se coroboreaza cu procesul-verbal de cercetare la fata locului, instanta constata ca în ultimii sapte ani, terenul de 4.000 mp a fost lucrat si cultivat în fiecare an, accesul utilajelor agricole realizându-se pe drumul amenajat de majoritatea proprietarilor de terenuri din aceasta parcela, pe lânga calea ferata.

Pe de alta parte, constata ca accesul utilajelor la teren nu s-a facut niciodata  pe traseul indicat de expert, prin curtea reclamantilor-pârâti ce ocupa terenul de 1000 mp al pârâtei-reclamante. Chiar martorul a aratat ca semanatoarea are o latime de 4,80 m, iar pe o latime de 4,3 m – distanta masurata  cu ocazia cercetarii la fata locului ca existând între cladirile reclamantilor-pârâti – se poate intra numai cu un tractor mai mic, cu calul si caruta, însa nu se poate intra cu semanatoarea.

Prin prima completare la raportul de expertiza (filele 150-151, dosar conexat), ce a avut ca scop reverificarea vecinatatii estice a terenului în litigiu, dna expert a precizat ca potrivit titlului de proprietate nr. 98935/1997, terenul are ca vecin la E calea ferata si nu poate modifica aceasta vecinatate. Conform actelor, nu exista drum de acces. Este adevarat ca exista o liziera de cca. 1,5 m, dar aceasta este zona de protectie a caii ferate.

Prin cea de-a doua completare la raportul de expertiza (filele 129-130), ce a avut ca obiectiv stabilirea concreta a distantei dintre terenul reclamantilor si calea ferata din vecinatatea estica, precum si daca drumul se afla în zona de siguranta a caii ferate, dna expert a stabilit ca fata de calea ferata veche - aceasta distanta este de 15 ml, iar fata de calea ferata noua – distanta este de 34 ml, cu o diferenta de nivel de 4 ml. A precizat ca suprafata de teren existenta între proprietatile cetatenilor si calea ferata este zona de siguranta a CFR. A concluzionat ca spre calea ferata nu se poate crea drum de acces, acesta fiind posibil numai prin proprietatea pârâtei-reclamante.

Pe baza relatarilor verbale luate de la Compania Nationala de Cai Ferate CFR SA, dna expert a precizat ca zona de protectie a infrastructurii feroviare o reprezinta fâsia de teren cu o latime de 100 mp, situata de o parte si de alta a caii ferate, indiferent de proprietar. Astfel, a consluzionat ca „poteca” de la limita terenului proprietatea reclamantilor se suprapune cu zona de protectie a caii ferate. Aceasta nu este înscrisa în harta cadastrala.

Referitor la stabilirea caracterului de „loc înfundat” al terenului de 4000 mp, instanta constata ca trebuie analizate doua aspecte: daca drumul existent faptic, dar nu scriptic, justifica înlaturarea acestui caracter si daca acest drum contravine regimului juridic al cailor ferate.

Cu privire la primul aspect, instanta constata ca în titlul de proprietate al autorilor reclamantilor-pârâti si în harta cadastrala a comunei Stolnici, între limita terenurilor agricole si calea ferata nu figureaza niciun drum. Însa, pentru stabilirea caracterului înfundat al unui teren, instanta are în vedere situatia de fapt, iar nu pe cea scriptica. A considera altfel, ar însemna sa se aprecieze ca inutile probe precum expertiza tehnica si cercetarea la fata locului, ce au ca scop stabilirea situatiei de fapt, fiind suficienta numai verificarea vecinatatilor înscrise în titlul de proprietate si a faptului daca printre acestea exista sau nu un drum public. Astfel, instanta nu va lua în considerare aprecierea subiectiva a dnei expert cu privire la faptul ca terenul în litigiu este înfundat deoarece în titlul de proprietate nr. 98935/1997, terenul are ca vecin la E calea ferata si nu poate modifica aceasta vecinatate.

 În fapt, astfel cum se precizeaza prin completarile la expertiza, pe latura estica a terenului exista un drum, care potrivit martorului, a fost amenajat de proprietarii terenurilor agricole, care au taiat salcâmii de la capatul araturii, pentru a lati „poteca” si a avea astfel acces cu utilajele la terenurile lor, ce nu au iesire la drumul comunal Stolnici datorita caselor si curtilor din jurul acestora. Acest drum a fost folosit în ultimii sapte ani pentru a se lucra terenul în litigiu, apartinând reclamantilor-pârâti.

Cât priveste imposibilitatea recunoasterii acestui drum datorita suprapunerii sale cu zona de siguranta/de protectie a caii ferate si a incompatibilitatii sale cu regimul juridic al acestor zone, instanta constata ca potrivit art. 29 alin. 1 din OUG nr. 12/1998 privind transportul pe caile ferate române si reorganizarea S.N.C.F.R., zona de siguranta a infrastructurii feroviare publice cuprinde fâsiile de teren, în limita de 20 m fiecare, situate de o parte si de alta a axei caii ferate, necesare pentru amplasarea instalatiilor de semnalizare si de siguranta circulatiei si a celorlalte instalatii de conducere operativa a circulatiei trenurilor, precum si a instalatiilor si lucrarilorde protectie a mediului. Conform alin. 4 al aceluiasi articol, zona de protectie a infrastructurii feroviare publice cuprinde terenurile limitrofe, situate de o parte si de alta a axei caii ferate, indiferent de proprietar, în limita a maximum 100 m de la axa caii ferate, precum si terenurile destinate sau care servesc, sub orice forma, la asigurarea functionarii acesteia. Limitele concrete ale zonelor de protectie se stabilesc pe baza normativelor emise de Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, cu informarea scrisa a proprietarilor terenurilor în termen de 30 de zile.

Potrivit completarii la raportul de expertiza, drumul se afla la o distanta de 34 ml de calea ferata (noua), astfel ca nu se suprapune cu zona de siguranta, ci cu zona de protectie a caii ferate, al carei regim juridic este reglementat de art. 30 din acelasi act normativ, ce prevede lucarile interzise a fi efectuate în aceasta zona (amplasarea oricaror constructii, fie si cu caracter temporar, depozitarea de materiale sau înfiintarea de plantatii care împiedica vizibilitatea liniei si a semnalelor feroviare; utilizarea indicatoarelor si a luminilor de culoare rosie, galbena, verde sau albastra, care ar putea creaconfuzie cu semnalizarea feroviara; efectuarea oricaror lucrari, care, prin natura lor, ar putea provoca alunecari de teren, surpari sau afectarea stabilitatii solului, inclusiv prin taierea copacilor, arbustilor, extragerea de materiale de constructii sau prin modificarea echilibrului freatic; depozitarea necorespunzatoare de materiale, substante sau deseuri care contravin normelor de protectie a mediului sau care ar putea provoca degradarea infrastructurii feroviare a zonei de protectie a acesteia, precum si aconditiilor de desfasurare normala a traficului feroviar.)

Luând în considerare ca în ultimii sapte ani, terenul în litigiu a fost exploatat ca urmare a realizarii accesului utilajelor agricole pe un drum ce nu se suprapune cu proprietatea pârâtei-reclamante si nici cu zona de siguranta a caii ferate; faptul ca, potrivit martorului, configuratia actuala a constructiilor existente pe terenul pârâtei-reclamante, nu permite accesul tuturor utilajelor agricole necesare si acest acces nu s-a realizat niciodata pe acest teren (de ex: semanatoare); precum si dispozitiile art. 617 si 618 Cod civil, ce impun ca servitutea sa se stabileasca pe calea cea mai scurta si mai putin împovaratoare; în temeiul art. 616 Cod civil, instanta va respinge ca neîntemeiata pretentia reclamantilor-pârâti cu privire la constituirea unei servituti de trecere pe terenul curti-constructii al pârâtei-reclamante, pentru exploatarea terenului agricol de 4.000 mp.

Aceasta concluzie este valabila chiar daca se retine ca drumul, folosit în prezent pentru a se ajunge la calea publica, se înfunda cu doua proprietati înainte de a se ajunge la terenul în litigiu. În temeiul art. 617 si 618 Cod civil, instanta apreciaza ca servitutea de trecere ar trebui ceruta proprietarilor acestor terenuri (fiind calea cea mai scurta), iar nu pârâtei-reclamante. Sub acest aspect, instanta este de acord cu opinia acesteia privind situatia împovaratoare ce i s-ar crea în calitate de proprietar al fondului dominant, daca s-ar recunoaste în favoarea reclamantilor-pârâti o servitute de trecere ce ar afecta mai mult de jumatate din terenul sau (587,23 mp).

Referitor la cererea reconventionala având ca obiect obligarea reclamantilor-pârâti la plata de despagubiri pentru terenul afectat de servitute, instanta constata ca, potrivit art. 616 Cod civil, proprietarul terenului aservit poate cere despagubiri pentru pagubele ce i s-ar ocaziona ca urmare a servitutii. Prin raportul de expertiza efectuat în cauza, valoarea despagubirilor a fost stabilita la suma de 1 euro/mp/an, valoare necontestata de parti. Astfel, instanta va admite cererea reconventionala si va obliga reclamantii-pârâti la plata catre pârâta-reclamanta a sumei de 280,82 euro/an, echivalent în lei la data platii, cu titlu de despagubire pentru lipsa de folosinta a terenului afferent exercitarii servitutii.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila, având în vedere culpa procesuala a partilor si masura în care au cazut în pretentii, instanta va admite în parte cererea reclamantilor-pârâti de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata, pentru suma de 1760 lei (1/2),  si în totalitate cererea acesteia, pentru suma de 900 lei. Va compensa aceste cheltuieli si va obliga pârâta-reclamanta la plata catre reclamantii-pârâti a diferentei de 860 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia lipsei capacitatii de folosinta a reclamantului-pârât N S, invocata de pârâta-reclamanta.

Respinge cererea acestuia ca fiind formulata de o persoana fara capacitate de folosinta.

Respinge exceptia prematuritatii cererii principale, exceptia lipsei de interes si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor N F, N F, M G, N M si C E, invocate de pârâta-reclamanta.

Admite în parte cererea de chemare în judecata, formulata de reclamantii-pârâti N F, N F, M G, N M si C E, domiciliati în Pitesti, cart. Craiovei, bl.22, sc. C, ap.19, jud. Arges, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta N S, domiciliata în comuna Stolnici, jud. Arges, având ca obiect constituirea unui drept de servitute de trece în favoarea reclamantilor, pentru exploatarea constructiilor si a terenului arabil în suprafata de 4.000 mp.

Constituie în favoarea reclamantilor-pârâti un drept de servitute de trecere pentru exploatarea constructiilor situate pe terenul pârâtei-reclamante, pe traseul hasurat de catre expert P I, în schita anexa la raportul de expertiza si identificat cu suprafetele având indicativele S1, S2, S4, S5, S6, S 7, S8, S9, S10, în suprafata totala de 280,82 mp, raport ce face parte integranta din prezenta hotarâre.

Respinge capatul de cerere privind constituirea unui drept de servitute de trecere pentru exploatarea terenului arabil de 4000 mp, mentionat în titlul de proprietate nr. 98935/1997, tarlaua 16, parcela 1874/1.

Admite cererea reconventionala.

Obliga reclamantii-pârâti la plata catre pârâta-reclamanta a sumei de 280,82 euro/an, echivalent în lei la data platii, cu titlu de despagubire pentru lipsa de folosinta a terenului aferent exercitarii servitutii.

Admite în parte cererea reclamantilor-pârâti de obligare a pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata, pentru suma de 1760 lei si în totalitate cererea acesteia, pentru suma de 900 lei. Compenseaza aceste cheltuieli si obliga pârâta-reclamanta la plata catre reclamantii-pârâti a diferentei de 860 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 02 Iulie 2010.

C.N. 09 Iulie 2010

Domenii speta

Spete similare