Nulitate absolută a declaraţiei autentice de renunţare la succsiune.

Sentinţă civilă 103 din 22.01.2010


NULITATE ABSOLUTĂ A  DECLARAŢIEI AUTENTICE DE

RENUNŢARE LA SUCCESIUNE.

CUPRINS PE MATERII:  Drept civil.  Dreptul de  moştenire.

Indice alfabetic.  Dreptul de moştenire.

Potrivit art.  686 C. civil, nimeni nu este obligat a  face acceptarea unei moşteniri care i se cuvine. Prin urmare, succesibilii au dreptul să opteze intre  a accepta moştenirea, caz în care îşi consolidează dobândirea drepturilor succesorale şi a renunţa la moştenire, caz în care dobândirea  drepturilor succesorale este desfiinţată retroactiv.

Sentinţa  civilă  nr. 103 din 22.01.2010.

 Prin acţiunea civilă înregistrată la această  instanţă sub nr. 2176/269/2009  reclamanta N. M. a chemat în judecată pe pârâta C. G. M. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a declaraţiei de  renunţare dată la data de 25.11.1992 autentificată sub nr. 6583 de către Notariatul de Stat Local Olteniţa, prin notarul M. C.,  şi să se dispună deschiderea succesiunii  lui C. E. decedată la data de 19.06.1991 în com. Fundeni, de pe urma căreia au rămas  următoarele bunuri :  un teren  extravilan în suprafaţă de 1 ha. situat pe teritoriul com. Fundeni în T. 34/2, P. 1 învecinată la N – cu C. D., la E – drum, la S – S. I. şi la V – drum ;  loc de veci în cimitirul Străuleşti în Bucureşti,  un imobil casă de locuit situat în com. F.,  care a fost înstrăinată lui C. N. înainte de decesul său . Solicită să se constate că au rămas ca moştenitori  reclamanta în calitate de fiică  şi pârâta care  vine prin reprezentarea tatălui său C. N. defunctul său  frate, în cote de ? fiecare. Solicită să se constate nulitatea absolută partială şi să se dispună rectificarea în consecinţă a certificatului de moştenitor nr. 1107/25.11.1992 eliberat de  Notariatul de Stat Local Olteniţa, respectiv  reclamanta care este moştenitoare alături de defunctul său frate, cu  cote egale de ? din masa succesorală urmând a fi suplimentată prin  prezenta hotărâre. Solicită să se dispună  partajarea bunurilor astfel : locul de veci din cimitirul Străuleşti şi terenul extravilan către reclamantă, restul bunurilor urmând a fi atribuite către pârâtă. Solicită compensarea cheltuielilor de judecată.

 In motivarea actiunii reclamanta arată că la 25.11.1992 s-a discutat despre renunţarea la succesiune, succesiune care se referă la drepturile conferite de proprietate asupra unui carnet  cu certificate de proprietate şi un aparat de radio, fără a se discuta despre celelalte bunuri ale succesiunii, care existau în momentul  decesului lui C. E., respectiv locul de veci şi imobilul casă de locuit, care se află în com. Fundeni, lucruri care au fost ascunse , existenţa casei de către defunctul său frate, iar  existenţa locului de veci de către reclamantă.

 Faţă de această situaţie, nu poate opera renunţarea la succesiune, în temeiul art. 703 c. civil,  şi  solicită să se constate că au calitatea de erede de pe urma defunctei sale mame C. E. împreună cu pârâta, ce vine prin reprezentarea tatălui său şi frate al său C. N., cotele fiind astfel de ? fiecare.

 Cu privire la masa succesorală, solicită să se constate că aceasta se compune, suplimentar certificatului de moştenitor, din bunurile ascunse, respectiv un loc de veci  în cimitirul Străuleşti în Bucureşti ; un imobil casă de locuit  în com. Fundeni, care a fost înstrăinată de C. N. înainte de  decesul său ; un teren  extravilan în suprafaţă de 1 ha. situat pe teritoriul com. F., în T. 34/2, P. 1 învecinată la N – cu C. D., la E -  cu drum, la S – cu S. I. şi la V – cu drum, cu privire la care s-a emis titlu de proprietate în anul 2008.

 Faţă de calitatea de erede a reclamantei  solicită să se constate  nulitatea absolută a declaraţiei de renunţare la succesiune, pe cale de consecinţă şi nulitatea absolută partială a certificatului de moştenitor sus mentionat în ceea ce priveşte moştenitorii şi cotele fiecăruia, urmând a dispune rectificarea acestuia conform petitului actiunii.

 In drept  a invocat art. 5, 701, 703-712,  728 c. civil şi art. 111 c.pr.civilă.

 La dosar reclamanta a depus  declaraţia autentificată sub nr.  6583/25.11.1992 la Notariatul de Stat Local Olteniţa,  titlul de proprietate nr. 96.729/17.12.2008, încheierea nr. 1298/25.11.1992, CM nr. 1107/1992 şi taxa judiciară de timbru.

 Pârâta C. G. M.  a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea cererii  reclamantei,  privind constatarea nulităţii absolute a declaraţiei de renunţare la moştenire, ca neîntemeiată .  A solicitat şi cheltuieli de judecată.

 In motivarea  întâmpinării,  pârâta  a invocat excepţia  prescripţiei extinctive a dreptului de actiune cu privire la constatarea nulităţii declaraţiei  de renunţare la moştenire şi, pe cale de consecinţă,  rectificarea certificatului de moştenitor nr. 1107/25.11.1992.

 Astfel, în actiunea introdusă de reclamantă se precizează că ea a fost prezentă la dezbaterea succesiunii şi a făcut o declaraţie expresă de renunţare la succesiune. Reclamanta declară că tatăl său a  înşelat-o cu viclenie , a ascuns existenţa altor bunuri, lucru total neadevărat.

 Se observă că reclamanta invocă  ca motiv de nulitate a declaraţiei de renunţare şi a certificatului de moştenitor, dolul, motiv de nulitate relativă şi nu de nulitate absolută, aşa cum reclamanta încerca, cu bună ştiinţă,  să inducă în eroare instanţa de judecată.  Acest lucru este făcut tocmai pentru că ea cunoaşte că dreptul la actiune s-a prescris, de la momentul renunţării la  moştenire şi până la  această dată trecând mai  bine de 16 ani. Cum termenul de  prescripţie extinctivă s-a împlinit , cererea reclamantei este prescrisă.

 Pentru aceste motive, solicită admiterea excepţiei invocată ,  să se constate că termenul de exercitare al actiunii s-a prescris şi să se respingă actiunea formulată de reclamantă ca fiind prescrisă.

 La data de 25.11.1992  a fost emis certificatul de moştenitor  de pe urma bunicii sale, autoarea tatălui său C. N.. La dezbaterea  succesiunii a fost prezentă şi reclamanta N. M., în calitate de fiică a defunctei.

 La acel moment  reclamanta a declarat că renunţă la  moştenire, dând şi declaraţie în acest sens.

Tatăl său nu a ascuns niciodată faţă de reclamantă existenţa şi a altor bunuri decât cele prezentate în certificatul de moştenitor. Chiar în certificatul de moştenitor se face referire la un carnet cu certificate de proprietate. Pentru terenul de care face referire reclamanta a fost emis titlu de proprietate abia în  anul 2008, el neexistând în proprietatea defunctei C. E. la  momentul deschiderii succesiunii tatăl său neavând cunoştinţă de el , nedepunând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legii  18/1991.

 Mai mult, reclamanta  încearcă să  introducă la masa succesorală imobilul casă de locuit aflat în com. F., spunând că tatăl său i-a ascuns  existenţa  acestuia. Din actele depuse la dosar solicită să se observe că imobilul la care  face referire reclamanta a fost vândut chiar de către ea şi de către defuncta C. E. în anul 1973 la  Notariatul de Stat Local Olteniţa, El nici nu  poate fi introdus la masa succesorală. Este evident că reclamanta  nu spune adevărul şi încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată.

 Se mai arată că  nu au ascuns niciodată reclamantei existenţa unor bunuri. Reclamanta a dat de bună voie  şi în cunoştinţă de cauză o declaraţie de renunţare la moştenire. După 16 ani,  când terenurile  au o altă valoare decât cea din 1992 şi ştiind că declaraţia de renunţare la moştenire este irevocabilă, a introdus actiune în care declară numai neadevăruri şi aduce acuze la adresa sa şi a defunctului său tată.

 Mai mult, reclamanta a  încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare nr. 1136/29.10.2008  pe terenul agricol ce face referire  în actiune, deşi acest lucru nu era proprietatea ei, declarând în fals în faţa  notarului acest lucru.

 Acesta este şi motivul pentru care reclamanta doreşte să îi fie atribuit acest teren deoarece a vândut un bun care nu este al ei şi  acum se vede nevoită să plătească cumpărătorului dublul sumei primite.

 Faţă de aceste motive, solicită respingerea cererii introductive.

 Reclamanta N.M. a formulat răspuns la întâmpinare şi cerere completatoare.

 Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta C. G. M. a înţeles să ridice excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la actiune cu privire la  constatarea nulităţii declaraţiei de renunţare la moştenire, pretinzând că dreptul la actiune este prescris, deoarece, de la  data pretinsei renunţări şi până la deschiderea actiunii, au trecut 16 ani.

 Solicită  respingerea acestei excepţii, deoarece ea încalcă dispoz. art. 2 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă care, în mod textual arată că „ nulitatea unui act juridic poate fi invocată oricând, fie pe cale de actiune, fie pe cale de excepţie.”

 Acest text de lege înlătură pretentiile nejustificate ale pârâtei. Dealtfel, aceasta pretinde că este vorba de o nulitate relativă şi nu de o nulitate absolută, motivul nulităţii fiind dolul, pretinde pârâta, fără a observa că solicitarea lor se referă la dispoziţiile art. 703 c. civil,  cu aplic. art. 960 alin. 2 şi art. 1899 alin. 2 c. civil, iar în această situaţie  se vorbeşte  de nulitate absolută pentru ca, în conf. cu art. 968 c. civil, cauza este nelicită şi contrară bunelor moravuri şi ordinei publice.

 Este o certitudine că, la data decesului defunctei C. E.,  era de împărţit un loc de veci în cimitirul Domneşti  şi un teren în suprafaţă de 1 ha. în care defuncta C. E. avea dreptul al ? , celelalte ? apartinând de drept  reclamantei.

 Chiar dacă au greşit cu privire la imobilul casă de locuit, care a fost vândut înainte de moarte de către defunctă, aceasta nu înseamnă că  nu spune adevărul , dincolo de această greşeală, cele relatate sunt adevărate cu privire la locul de veci despre care pârâta nu spune nimic. Deasemeni, pârâta  tace şi cu privire la terenul în suprafaţă de 1 ha.

 Referitor la terenul de 1 ha.  solicită să se constate că ? din suprafaţa de  1 ha. este proprietatea sa, iar defuncta C. E. avea dreptul al ? din acest teren, care trebuie adus la masa de partaj.

 In drept a invocat dispoz. art. 115, 132 alin. 2 pct. 2 c.pr.civilă.

 Pârâta C. G. – M.  a formulat întâmpinare la cererea completatoare  formulată de reclamanta N. M. prin care  solicită respingerea cererii, privind constatarea nulităţii absolute a declaraţiei de renunţare la moştenire, ca neîntemeiată. A solicitat şi cheltuieli de judecată.

 In motivare se arată că reclamanta  face confuzie  şi interpretează dispoziţiile legale în mod greşit şi confundă  invocarea  nulităţii unui act juridic cu prescripţia dreptului la actiune. Conform art. 3 din Decr. 167/1958 termenul de prescripţie este de 3 ani, iar conf. art. 9 se referă la prescripţia dreptului la actiune precizând : „ In caz de  viclenie  ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit,  reprezentantul său legal  sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza anulării , însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.”

 Pe cale de consecinţă,  rezultă că dreptul la actiune al reclamantei cu privire la constatarea nulităţii declaraţiei de renunţare la moştenire, şi pe cale de consecinţă rectificarea certificatului de moştenitor nr. 1107/25.11.1992 s-a prescris.

 Cu privire la terenul  în suprafaţă de 1 ha.  reclamanta face confuzie între  2 terenuri diferite, unul care se află pe raza com. F. şi pentru care există titlu de proprietate, provenind de la C. E. şi unul care se află  în altă localitate (Lilieci) provenind de la P.G. Această confuzie este făcută cu rea credinţă tocmai pentru a induce în eroare instanţa şi pentru a crea confuzie.

 Susţinerile reclamantei referitoare la faptul că tatăl său i-a ascuns existenţa acestor imobile şi că ea nu avea cunoştinţă de existenţa acestor terenuri este total neadevărată.

 Astfel, la  Primăria com. F. au fost depuse 2 cereri cu numere consecutive 1803, 1804, făcute de către reclamantă şi de către C. E., rezultă că N. M. avea cunoştinţă de existenţa  acestui teren aşa cum rezultă şi din actele  depuse  chiar de reclamantă.

 In răspunsul dat de către Primăria F., se precizează că C. E. a solicitat suprafaţa de 1 ha., suprafaţă ce îi apartinuse lui C.  I..

 Este evident că susţinerile reclamantei sunt neîntemeiate şi că la  momentul la care reclamanta a renunţat la succesiune, aceasta avea cunoştinţă de existenţa acestui teren  în suprafaţă de 1 ha.

 Chiar şi în situaţia în care ar fi vorba de unul şi acelaşi teren, fapt contrazis de actele depuse la dosar, cererea de reconstituire a dreptului de  proprietate a fost depusă doar de către C. E..

 Conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, N. M. este renunţătoare la  succesiune prin nedepunerea cererii la primărie.

 Este inacceptabil să susţină reclamanta că a greşit cu privire la imobilul casă de locuit „ care a fost vândut  înainte de moarte de către defuncta  E. C.”  imobilul a fost vândut şi de ea însăşi (?.) Astfel, în actiunea introdusă de reclamantă se precizează că ea a fost prezentă la dezbaterea succesiunii şi a făcut o declaraţie expresă de renunţare la succesiune. Reclamanta declară că tatăl său a înşelat-o cu viclenie a ascuns existenţa altor bunuri, lucru total neadevărat.

 Faţă de aceste motive,  solicită respingerea cererii introductive.

 In drept a invocat dispoz. art. 115 c.pr.civilă.

 In dovedirea actiunii principale şi a cererii completatoare şi în apărare, au fost admise şi administrate probele cu înscrisuri, interogatorii  şi câte un martor. La termenul din  data de 15.01.2010 pârâta a renunţat la administrarea probei cu martori.

 Din analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele :  conform certificatului de moştenitor nr. 1107/25.11.1992 eliberat  de fostul Notariat de Stat Local Olteniţa,  în dosarul nr. 1298/1992 de pe urma defunctei C.  E., decedată la data de 19.06.1991 cu ultimul domiciliu în com. F., jud. Călăraşi, masa  succesorală rămasă de pe urma acestuia se compune din  drepturile conferite de  proprietatea asupra unui Carnet cu certificate de proprietate  şi un aparat de radio.  Ca moştenitor acceptant al defunctei  a rămas C. N., în calitate de fiu, căruia îi revine  întreaga masă succesorală.  Conform aceluiaş certificat de  moştenitor,  reclamanta este străină de succesiune  prin neacceptare, în baza art. 700 c. civil.

 Prin declaraţia  autentificată sub nr.  6583/25.11.1992 de fostul  Notariat de Stat Local Olteniţa,  reclamanta a declarat că nu a făcut nici un act de acceptare  tacită, expresă sau forţată asupra succesiunii  rămasă de pe urma defunctei sale mame C. E. decedată la data de 19.06.1991 , faţă de a cărui succesiune înţelege să rămână străină în calitate de fiică.

 Referitor la această declaraţie, reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută  invocând dispoz. art. 968 c. civil  potrivit cărora „ Cauza este nelicită  când este  prohibită de legi, când este contrară bunelor  moravuri şi  ordinii publice.”

 Fiind invocată nulitatea absolută a actului juridic de  opţiune succesorală, instanţa va respinge excepţia  prescripţiei  dreptului la actiune.

 Potrivit art. 686 din c. civil, nimeni nu este obligat a face acceptarea unei moşteniri  care i se cuvine. Prin urmare,  succesibilii au dreptul  să opteze între a accepta moştenirea, caz în care  îşi consolidează dobândirea drepturilor succesorale  şi a renunţa la moştenire, caz în care dobândirea drepturilor succesorale este desfiinţată retroactiv.

 In speţă, în baza  declaraţiei autentificate sub  nr. 6583/25.11.1992 reclamanta fost declarată străină de succesiune întrucât nu a acceptat  moştenirea în termenul de 6 luni prev . de art.  700 c. civil. Actul  juridic de opţiune succesorală îndeplineşte condiţiile prev. de lege, astfel că  instanţa va respinge cererea de constatare a  nulităţii absolute a declaraţiei  autentificate sub nr. 6583/1992 şi pe cale de consecinţă, a nulităţii absolute şi partiale a certificatului  de moştenitor nr. 1107/25.11.1992.

 Actul  juridic de opţiune succesorală poate fi ineficace dacă nu respectă dispoziţiile  legii.  Intrucât codul  civil cuprinde puţine dispoziţii speciale,ineficacitatea actului juridic de opţiune succesorală este supusă principiilor generale privind  ineficacitatea  actelor juridice. In cazul de faţă, reclamanta nu a făcut dovada nici unui caz  de nulitate absolută a declaraţiei  autentificate  sub nr. 1583/1992.

 In cauză, reclamanta a invocat  şi dispoz. art. 703 c. civil care prevede că erezii  care au ascuns lucruri ale succesiunii nu mai au facultatea de a renunţa la  dânsa, dispoziţii care nu îi sunt aplicabile.

 Ca o consecinţă a respingerii cererii de constatare a nulităţii absolute a declaraţiei autentificate  sub nr. 6583/1992 de fostul  Notariat de Stat Local Olteniţa şi a nulităţii absolute şi partiale a C.M. nr. 1107/25.11.1992 vor fi respinse şi  cererile prin care reclamanta solicită completarea masei succesorale rămase de  pe urma defunctei, constatată în certificatul de moştenitor  şi mentionarea  ei  de moştenitoare a  defunctei, alături de fratele său C. N., în prezent decedat, precum şi ieşirea din indiviziune.

 Văzând şi dispoz. art. 274 c.pr.civilă.