Civil - pretenţii

ROMANIA

JUDECATORIA RUPEA

JUDETUL BRASOV

DOSAR C.NR.3/293/2008

SENTINTA CIVILA NR.65/2009

Sedinta  publica din 11 februarie  2009.

PRESEDINTE : L. S.

GREFIER  : E. N.

Pentru azi  fiind amanata pronuntarea hotararii privind pe reclamant P. A. impotriva  paratului S. N. , avand  ca  obiect  pretentii .

La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare se constata lipsa partilor .

Procedura indeplinita.

Dezbaterile in cauza civila de fata au avut loc in sedinta publica din 27.01.2009  cand partile prezente au pus concluzii in sensul celor consemnate in incheierea de sedinta din acea zi care face parte integranta din prezenta, iar instanta,  pentru a se depune la dosar  concluzii scrise de catre  parti  si  pentru a se  pronunta  in cauza  in temeiul art.260 C.pr.civila , a amanat pronuntarea pentru data de 11.02.2009.

J U D E C A T O R I A

Asupra cauzei civile de fata:

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr.3/293/2008 reclamantul P. A. ,  dom. in  com. Bunesti  ,sat R., nr.X, jud. Brasov a  solicitat  in  contradictoriu  cu  paratul S. N. ,  dom. in  Rupea,  str. X , nr.X, jud. Brasov ,  sa se  constate  ca intre parti  a  interveni  o  conventie  (intelegere ) potrivit careia  reclamantul a iernat  paratului  40  de  oi, in  iarna  anilor  2003-2004  si  2004-2005 , urmand  ca  acesta  din urma  sa-i achite costurile  aferente  si care  se  ridica  la suma de  7.200 lei ; sa se  constate  ca paratul  nu  a  achitat  nimic  ddin  suma mai  sus  aratata , si  sa fie  obligat paratul la  achitarea acestei  sume  , cu  titlu de  contravaloare  intretinere  oi  pentru  perioada  mai  sus  mentionata,  cu  cheltuieli de  judecata.

In motivarea cererii  s-a aratat ca intre reclamant  si parat  a  intervenit  o  intelegere  in  iarna anilor 2003-2004 care a  fost  reconfirmata in iarna  anilor 2004-2005 , potrivit  careia reclamantul, pe cheltuiala sa ,  a  iernat  paratului  un  numar de  40 de  oi , urmand  ca acesta  din urma  sa-i achite  integral  contravaloarea  intretinerii  oilor  pentru  perioadele  mentionate .

Insa  paratul  nu a  inteles sa-si  respecte  obligatia de  a-i achita  suma de  3.600 lei pentru  fiecare  iarna,  reclamantul  precizand  ca a  consumat  cu  oile  paratului  dupa  cum  urmeaza :  4000 kg fan x 3 lei = 1200 lei , 140 kg porumb x 15 lei = 2100 lei , tratament+ tuns +paza= 300  lei  ( 1200 + 2100 +300 = 3600 lei ).

In  drept  cererea a  fost  intemeiata  pe  disp. art. 962 si  urm.,  art.969 si  urm., art.1073  Cod  civil  si art.274  C.pr.civila .

In  probatiune  au  fost solicitate  proba  cu inscrisuri , interogatoriu  si  proba  testimoniala .

Reclamantul si-a  precizat  actiunea (f.18) in sensul ca a precizat  perioada  exacta a  derularii  intelegerii  dintre  parti  a, aceasta  fiind  cuprinsa  intre data de  20.11.2003-23.04.2004  si  respectiv  20.11.2004-23.04.2005 , iar  plata  pentru  fiecare  perioada de  iernat se  face  la  sfarsitul acestei  perioade.. Totodata  a  precizat  contravaloarea  tunsului  pentru  cele 40 de  oi=  100 lei , contravaloarea tratamentului = 100 lei  si  contravaloarea  pazei  animalelor  = 100 lei .

Prin Notele scrise de  sedinta ( f.22 ) reclamantul a  indicat si  catimea pretentiilor dupa  cum  urmeaza : pentru  prima  perioada  ( 20.11.2003-23.04.2004 )  suma de  3100  lei , pentru  cea de-a  doua  perioada ( 20.11.2004-23.04.2005 ) pretentiile  fiind  tot in suma de 3100  lei  .

Paratul  a  formulat intampinare ( f.23-24)  la  actiunea  reclamantului ,  solicitand  respingerea actiunii  ca  neintemeiata  si  nelegala ,  invocand  totodata exceptia prescriptiei  dreptului la  actiune  pentru prima  perioada (20.11.2003-23.04.2004)  avand  in  vedere  datat  introducerii actiunii  ( 07.01.2008 ) si pentru  a  doua  perioada  ( 20.11.2004-23.04.2005 invocand  exceptia  dreptului la  actiune  pentru  o  parte din  pretentii  si anume din  20.11.2004 si pana la data de  07.01.2005.

In  motivarea  intampinarii a  aratat  ca in perioada  15.04.2002 si pana la 15.10. 2005 paratul a  fost  pastor  la  reclamant . Impreuna  cu acesta  au  stabilit  salariul  , iar  cu  aceeasi ocazie  au  luat in calcul  si ca  oile  paratului  in numar de  56 bucati  sa  fie  scutite de  orice  taxa ( de  iernat, varat, tuns si  orice  tratament  medicamentos  ) avand in  vedere  faptul  ca el pazea  si oile  acestuia . .

Fata de  acest  aspect ,  s-a  mai  aratat  ca  reclamantul  le-a dat  porumb  oilor  doar in prima  perioada  iar in a  doua  nu le-a dat decat  fan timp de  o  luna. .

Intelegerea  dintre  parat  si  reclamant  cu  privire la  scutitul  oilor de  orice  taxa , este cunoscuta si de  catre  numitii Balica G. si B. Iosif.

In  probatiune  s-a administrat proba  cu  interogatoriul  reclamantului  luat de  parat si din oficiu  (f.43, 44-45, 47 ) si al paratului  luat de  reclamant  si din  oficiu (f.46 ). Au  fost  audiati  martorii  M. N. A. (f.48 )  propus de  reclamant  si  B. I. (f.49 ) si  B. G. (f.50 )  propusi  de  parat.

La  solicitarea  instantei  Fundatia  MET  a  comunicat  adresa  FN/X (f.58 ).

Analizand  intregul material  probator administrat  in cauza  instanta  retine  urmatoarele  :

Din  raspunsurile  partilor  la  interogatoriu  si din  declaratiile martorilor reiese  ca paratul a  lucrat , in calitate  de cioban  la  stana reclamantului  in  perioada 25.04.2002- octombrie 2005 (f.46 – raspunsul  la  intrebarea  nr.1 din  interogatoriul  luat  paratului ),  deci  inclusiv in perioada  care  face  obiectul prezentei  cereri .

Intre  parti nu s-a  incheiat  un contract scris , insa,  conform declaratiilor martorilor  si raspunsurilor  partilor  la  interogatorii conventia a  existat  , ea  avand  natura  juridica  a  unui  contract  de  prestari  servicii . Desi  paratul  a  sustinut  in  raspunsul  la  intrebarea nr.1  din interogatoriu (f.46 )  ca el  nu a  fost „angajatul”  reclamantului  , ci  al  Fundatiei „Mihai Eminescu” aceasta  apartinand  printului  Charles  care  l-ar  fi  numit  sef pe  reclamant,  fundatie  care  ar  fi  renuntat la  stana in  primavara  anului  2005, din adresa  FN/X  comunicata de  Fundatia „Mihai  Eminescu Trust” (f.58)  reiese ca intre  aceasta  si partile  din  dosarul  dedus  judecatii nu au  existat  niciodata raporturi  contractuale sau de  alta natura,  privind oile satului  R.si nici nu au fost  furnizate furaje  de  catre  Fundatie catre  stana reclamantului  . Instanta  va da  eficienta  celor  comunicate  de  Fundatie , avandu-se in vedere  ca  in acest  sens sunt  si  probele administrate  la  dosar , martorii  B. I. (f.49 ) si  B. G. (f.50 )  aratand  ca  „au  auzit  de la  parat”  ca oile  ar  fi  fost ale  „printului Charles”.

Analizand  cu  prioritate  , in baza  art.137 al.1  C.pr.civ., exceptia prescriptiei  dreptului  material  la actiune invocata de  parat  in ceea  ce priveste prima  perioada  20.11.2003- 23.04.2004  si partial  din a  doua  perioada pentru 20.11.2004  si pana la  07.01.2008 , raportat  la  data  introducerii  cererii , instanta  retine  urmatoarele :

Potrivit art.1  al.2 din Decretul nr.167/1958  privitor  la  prescriptia extinctiva  , dreptul  la  actiune , avand  un  obiect  patrimonial  , se stinge  prin  prescriptie  , daca  nu a  fost exercitat  in  termenul  stabilit  . Termenul de  prescriptie  este de  3  ani (art.3 ) iar  cand debitorul  este  obligat  la prestatii succesive , dreptul  la  actiune cu  privire la  fiecare  dintre aceste prestatii se  stinge printr-o  prescriptie deosebita.

In  cauza  dedusa  judecatii  reclamantul a  solicitat  initial  obligarea paratului la plata sumei  totale  de 7200  lei  pentru  iernatul a  40 de  oi apartinand paratului in perioada  iarna anilor 2003-2004, 2004-2005 .

Ulterior  a  precizat perioada  ca fiind  aceea cuprinsa intre 20.11.2003 – 23.04.2004  si 20.11.2004- 23.04.2005,  indicand  contravaloarea tunsului pentru  40 de oi  la  100  lei, a  tratamentului la 100 lei si a pazei  la 100  lei .

Prin  „notele de sedinta” (f.22)  si-a redus  catimea  pretentiilor  fata  de actiunea  initiala  de la 7200 lei  pentru  cele  2  perioade, la 3100 pentru fiecare ( adica  6200 in  total ),  pentru ca prin „precizarea  scrisa” de la fila  26  sa-si  mareasca  catimea pretentiilor  pentru a II-a  perioada  20.11.2004- 23.04.2005  la  775  lei pentru  30 de  zile , in  total ( 775 x  5 luni )  rezultand 3875  lei.

Pretentiile reclamantului  privesc contravaloarea cheltuielilor pe  care pretinde  ca  le-a  efectuat  cu iernatul  celor  40 de  oi  apartinand paratului pe  parcursul  celor doua  ierni  indicate  in cerere , cheltuieli care  includeau paza animalelor , contravaloarea mancarii , tratament , tuns si paza.

Din  raspunsul  reclamantului  la  intrebarea nr.13  din interogatoriul  luat din oficiu  (f.45 )  reiese  ca  plata  pentru iernatul  oilor  se  face  , conform  obiceiului locului , la sfarsitul  perioadei de  iernat , adica  primavara , cand  oile sunt  scoase  la  pasunat , cand se  calculeaza cat  porumb si fan  au  consumat toate  si se  imparte  la  nr.de  oi  pentru a se stabili  cat au  consumat oile fiecarui  satean , astfel  cum  reiese  si  din  raspunsul paratului la  intrebarea  nr.7  la interogatoriul  luat  din  oficiu (f.46- verso).

Fata de  acestea , instanta  va  calcula termenul  de  prescriptie  pentru  fiecare perioada  retinand  ca punct  de  pornire  pentru  curgerea  termenului  de  prescriptie  , in  ceea  ce  priveste prima  perioada  indicata  de  reclamant  (20.11.2003- 23.04.2004 )  data de  23.04.2004 , data la care  s-a sfarsit iernatul oilor , aspect  necontestat  de  nici  una  dintre parti. Ca  atare  termenul  de  3 ani stabilit de  art.3 , raportat  la  art.7  al.1  din Decretul  nr.167/1958  potrivit  caruia  prescriptia  incepe sa  curga  de la data  cand  se  naste  dreptul de  actiune  s-a  implinit  in ceea  ce priveste pretentiile  reclamantului  aferente primei  perioade , la  data de 23.04.2007, actiunea  de  fata fiind  introdusa  la data de  31.12.2007 ,data plicului  cu care  a  fost  comunicata la  Judecatoria  Rupea  (f.3 ) si inregistrata  la  04.01.2008.

Fata de  aceste  considerente  de  fapt  si de  drept , instanta va  admite exceptia prescriptiei dreptului  material  la actiune privind pretentiile reclamantului pentru  perioada 20.11.2003- 23.04.2004  si va  respinge aceste  pretentii  ca  fiind  prescris  dreptul  material  la  actiune .

Pentru  aceleasi  considerente instanta retine  ca  dreptul  la  actiune  in ceea ce  priveste  pretentiile reclamantului  aferente celei  de-a  doua  perioade cuprinsa  intre  20.11.2004- 23.04.2005  nu este  prescris intrucat  a  inceput  la  23.04.2005, iar  termenul de  3  ani  stabilit  de lege  s-ar  fi  implinit  in 23.04.2008, adica  dupa introducerea  actiunii..

Instanta  retine  ca  intelegerea partilor nu  reprezinta  o  conventie cu  prestatii  succesive pentru a  fi incidente dispozitiile art.12  din Decretul  167/1958, in cauza  reiesind  ca ,  in ceea  ce  priveste  contravaloarea iernatului,  aceasta  se  platea  la sfarsitul  perioadei  de  iernat  si nu lunar ( cum se  platea  „salariul”), prin  urmare  dreptul la  actiune  pentru  plata  contravalorii  iernatului  oilor  se  nastea  in momentul in care  trebuia  sa se faca  plata  de  catre proprietarii  oilor avute  la  stana  pe  perioada  de  iarna,  moment indicat  de  ambele  parti  ca fiind  , conform  obiceiului  locului ,  acela  al  iesirii  oilor in  primavara  la  pasunat. In lipsa unei  conventii scrise cutuma  reprezinta  izvor  de  drept  , instanta  urmeaza  sa  ia  in  considerare  obiceiul  locului  indicat de  parti  in  ceea  ce  priveste  data la care  trebuia achitata contravaloarea  iernatului  in cadrul  conventiei  de  prestari  servicii  dintre  parti. Ca  atare  va  respinge  ca  neintemeiata  exceptia  prescriptiei dreptului  material  la  actiune privind  pretentiile  aferente  periooadei  20.11.2004- 07.01.2005  ca  neintemeiata.

Pe  fondul  cauzei , referitor  la  pretentiile  reclamantului  in ceea  ce  priveste  perioada a II-a cuprinsa intre  20.11.2004- 23.04.2005  instanta  retine  urmatoarele :

Reclamantul a  indicat  in motivarea cererii (f.1) ca oile  paratului  ( 40 )  au  consumat  in  fiecare  iarna 4000 kg  fan,  reprezentand 1200  lei ;  140 kg  porumb , reprezentand  2100 lei  si  tratament ( de  100  lei ),  tuns ( de  100 lei ) si  paza  ( de 100 lei )  toate 300  lei ( + f 18 ).

Reclamantul in  actiune a  indicat  ca  paratul a  avut  la  iernat  40 de oi  si  desi  paratul  a aratat  , in  raspunsul  la  intrebarea  nr.1  din  interogatoriu (f.46 )  ca a avut  56  de  oi, instanta  va  analiza , in baza  principiului disponibilitatii , care  guverneaza  procesul  civil , cheltuielile  efectuate  de  reclamant  cu cele  40 de  oi , astfel cum  s-a  aratat  in cererea  care  a investit  instanta .

Desi  paratul a  sustinut ca, in  baza unui  obicei al  locului ,  ciobanul angajat  la  stana  ar  fi  scutit  de contravaloarea iernatului  oilor sale, sustinerile acestuia  nu  sunt dovedite prin materialul  probator administrat  in cauza.

Martorul  B. I. (f.49- propus  de  parat ) a  aratat  ca nu stie despre  existenta  vreunui  obicei  al  locului , in sensul  ca pastorul are  scutite oile  de  taxe si paza , ci  acest  lucru  ar fi  posibil in baza unei  intelegeri  exprese dintre  „cioban si stapan”, aspect  confirmat  partial  si de  martorul  B. G. (f.50- propus tot de  parat )  care  precizeaza  ca stie  ca exista  un „obicei nescris , daca  ciobanul are 15-20 de oi la stana  sa  fie  scutit  de  toate  taxele ,  insa se  tine  seama  si de  intelegere , conventie” (f.50- verso ), martorul  M. N. A. (f.48 )  aratand  si el ca stie „de  un obicei  al  locului , dar  partile  nu s-au  inteles in sensul  ca oile  paratului  sa  fie  scutite „ (f.49- verso). Reclamantul  precizeaza in  raspunsul la  intrebarea  nr.9  din interogatoriul  luat din oficiu (f.45 ) ca „probabil” daca exista  un obicei  al  locului  in sensul  ca  pastorul are  oile  scutite de  taxe, acest  lucru  ar  fi  posibil  daca acesta  are  2-3 oi, adica  putine,  insa  el nu s-a inteles  cu  paratul  ca acesta  ar avea  40  de  oi  scutite  de  taxele de  iernat.

Se  poate  observa  ca paratul  invoca  prin  intampinare faptul  ca s-a  inteles cu  reclamantul  ca oile sale  sunt scutite  de  taxe , indicand ca  martorii  B. si B. ar  cunoaste despre  existenta  acestei  intelegeri ,  aratand  in continuare  (f.24)  ca  aceasta intelegere ar  fi „de  fapt un  obicei  al  locului . Prin  urmare ,  fata de cele  aratate  de  parat, instanta  retine  ca  sustinerile acestuia  converg spre  ideea  ca  paratul  sustine  ca a  existat  „intelegerea”  adica „conventia  cu  reclamantul”, care  este  in consens  cu  obiceiul  locului , el , de  fapt , neinvocand  obiceiul  locului , adica cutuma, ca si temei de  drept a scutirii  pretinse.. Din  probele  administrate  la  dosar  nu  reiese ca ar exista  un obicei  nescris in sensul  ca oile pastorului , indiferent cate  are , ar  fi  scutite  de  taxe  pentru  simplul fapt  ca  sunt ale pastorului  angajat  , martorii  relatand ca  pentru asa ceva  este  nevoie  de o „intelegere”  intre  pastor  si  „stapan”.

In ceea  ce priveste  intelegerea dintre  reclamant  si parat in sensul  ca oile  paratului  ar  fi  fost  scutite de orice  taxe,  existenta  acesteia  nu a fost  confirmata  de  martorii B. si B. G.  , amandoi aratand ( f.49,50 )  ca nu stiu daca a  existat  o astfel  de  intelegere  intre parti. Pe de alta  parte reclamantul arata ca nu  a avut  o intelegere  cu  paratul  in acest sens , aspect  confirmat  si de  martorul M. N.A. (f.48 ). Din  raspunsul  la  intrebarea  nr.2 din interogatoriul  luat  paratului  (f.46 )  reiese  ca  acesta  s-a  inteles  ca  reclamantul sa-i  plateasca  lunar  banii ( un fel  de  salariu – n.a. )  pentru  ca era  cioban la  oile acestuia . Ori , apare greu de  crezut , in lipsa unei  conventii scrise  cu  clauze  neechivoce , ca  reclamantul  ca si „stapan” platea  salariu  paratului , iar cele 40  de  oi  ale  paratului  consumau gratis  furajele cumparate de  reclamant  si  erau  tunse  si tratate  gratuit .

Reclamantul arata  in  raspunsul la  prima  intrebare  din  suplimentul  de  interogatoriu luat  din  oficiu  (f.47 ) ca pe  perioada de  vara  ciobanul  care  are  oi la stana  este  scutit  de taxa  pentru  pasunat ( care nu face  obiectul  cererii ) si  pentru  paza  oilor pe  care  el  insusi (  ciobanul ) o asigura .

Fata de  cele aratate  mai  sus  instanta retine  ca  paratul  nu  a  dovedit ca era  scutit  de contravaloarea  furajelor ,  tratament  si  tuns  pentru  cele  40 de  oi avute  la  stana reclamantului in perioada 20.11.2004- 23.04.2005 .

In  ceea  ce  priveste cheltuielile efective realizate  de  reclamant  in aceasta perioada cu cele  40  de  oi  ale  paratului instanta retine ca  pretentiile acestuia in  valoare  totala  de  3875 ( 775x5 luni -  f.26 )  sunt intemeiate doar  in parte  precum urmeaza :

In ceea  ce  priveste contravaloarea pazei de  100  lei , instanta retine  ca  paratul nu o datoreaza  reclamantului , intrucat el. in calitate  de  cioban , pazea  toate oile , inclusiv  ale  sale , iar  reclamantul a  precizat (  raspunsul  la  intrebarea nr.1  din  completarea  interogatoriului  din oficiu  - f.47 ) ca  ciobanul  nu platea  pentru  paza,  insa el  solicita banii de  la parat intrucat  acesta  „lipsea  din  noiembrie  pana in  februarie, martie”  anul urmator . Desi martorul  M. N.A.  (f.48)  a  sustinut ca mergea  des  la  stana  reclamantului  intrucat  fratele  sau  era  cioban acolo si  stie ca  paratul  statea  la  stana  doar  vara si se  intorcea in  februarie – martie , cand oile  fatau, acesta  nu a  indicat ca in  perioada 20.11.2004-23.04.2004  paratul a  lipsit , declaratia  fiind  evaziva  pe  acest aspect .

In ce  priveste tunsul ,  reclamantul  a aratat  ca tunsul  unei  oi costa  in  perioada  dedusa judecatii  1,5-2 lei / oaie, martorul  M.  N.A.  aratand ca un  tuns costa  1.5  lei pentru o  oaie. Prin  urmare  instanta retine  ca  paratul  datoreaza  reclamantului 60  lei  pentru  tunsul celor  40 de  oi (40x1,5 = 60 lei ).

In  ceea  ce  priveste tratamentul  constand in 3  vaccinuri , instanta retine  ca paratul  datoreaza  reclamantului  suma de  100  lei pentru  tratamentul  celor  40 de  oi , intrucat paratul  nu a  contestat ca  reclamantul  a  efectuat tratamentul oilor  sale  si  nici  contravaloarea tratamentului , el sustinand doar  ca  nu  datoreaza  plata  pentru tratament, intrucat  ar  fi fost  scutit , dovada contravalorii  a  doua  vaccinuri  fiind  facuta cu  chitantele  de la  fila  60 .

Referitor  la  furaje  ,  paratul  a  sustinut ca  reclamantul  nu le-a  dat  oilor porumb  decat  in  prima perioada , iar  in perioada,  iar  in  a  doua nu  le-a dat  decat  fan  timp de  o  luna ,sustineri nedovedite insa.

Desi  s-a incercat  a  se  dovedi  de  parat ca a  dus furaje  pentru oile  sale  in  perioada  in care a  fost  cioban la reclamant  sau  ca furajele nu  au fost  cumparate de  reclamant  ci de Fundatia  Mihai  Eminescu, nici  aceste  aspecte  nu s-au  confirmat prin  probele administrate  in  cauza .

Martorul B. I. arata  ca, in urma  cu  aproximativ  5  ani , a  dus pentru  parat  un car  cu  fan  la  Viscri , acasa  la  B.  G. , insa acesta arata (f.50 )  ca  fanul  a  fost  adus la  el  intrucat  oile paratului erau  la martor , la  Viscri , si nu la  stana reclamantului .

Martorul  M. N.A.  arata  ca reclamantul  le-a dat porumb si fan oilor , martorul vanzandu-i  reclamantului 2  tone  de  fan  in  perioada 2003-2005  si  ajutandu-l  la  descarcatul porumbului  cumparat  de  reclamant pentru  oi,  prin  urmare sustinerile  paratului ca  reclamantul  a  dat  oilor doar  fan  sunt  neintemeiate ..

Din  raspunsul  reclamantului la  intrebarea nr.5  din interogatoriu (f.44 )  reiese  ca paratul  pazea 250  de  oi  apartinand reclamantului plus  cele  40  ale  sale ,  adica  290 de  oi . Toate  oile  au  consumat  in  perioada  a II-a  din cererea dedusa judecatii 10-15  tone  de  fan  si aproximativ 4500 kg  porumb , aspect  invederat  de  reclamant  in  raspunsul  la  intrebarea  nr.6 si 7 din  interogatoriul  luat  din oficiu  (f.45 ), fiind evident  ca oile  au  fost  hramite  pentru  ca  altfel nu puteau  supravietui.

Daca  290  de oi  au  consumat  maxim  15  tone de  fan , insemna  ca  40 de  oi  au consumat  2,06  tone , adica  jumatate din  cat  a  indicat  reclamantul in actiune  (f.1)  unde  sustine  ca  acestea au  consumat 4000 kg  pe  perioada).

La  fel, daca  290 de  oi au  consumat 4500  kg porumb , atunci 40 de  oi  au  consumat 620 kg  ori  reclamantul a  solicitat prim cerere  contravaloarea a  doar 140  kg  porumb .

Referitor  la  pretul  unui  kg  de fan  si  porumb,  din declaratia martorului Mitula N.A. (f.48 )  reiese  ca  1 kg de  fan  costa  in 2003- 2005 1500  lei  vechi, adica 0,15  lei  noi ,  iar 1  kg  de  porumb boabe  era 5500  lei  vechi, adica 0,55  lei  noi, aspecte necontestate de  reclamant , desi  preturile  indicate de el in actiune sunt  departe  de  cele  indicate de  martor.

Fata de  acestea , instanta  retine  ca paratul  datoreaza  reclamantului suma de  309  lei pentru  fan ( 2,06  tone )  si 77  lei  pentru  porumb, in limita  sesizarii prin actiunea  introductiva de  instanta. In total  paratul datoreaza  pentru  perioada  20.11.2004 – 23.04.2005 :  60  lei (  pentru tuns ) + 100  lei ( tratament )+ 309 lei (  fanul )+ 77 lei  porumbul, in total 546  lei, suma  la  care instanta  il  va  obliga , in  baza art.969  al.1  si 970  al.2  C.civi.  si va  respinge ca neintemeiate  restul  pretentiilor .

In  baza art.276  C.pr.civ.  instanta va  obliga  paratul  sa achite reclamantului suma de  51  lei  cu  tiltu de cheltuieli  de  judecata in limita pretentiilor admise reprezentand partial contravaloarea taxei de  timbru  si timbru  judiciar ( nefiind dovedite alte cheltuieli ) si  va  respinge ca  neintemeiate restul  pretentiilor privind cheltuielile de judecata.

Intrucat,  pe  fond ,  pretentiile reclamantului au  fost  dovedite doar in parte , instanta  va  admite  in parte  cererea astfel  cum am aratat  mai sus , va  constata  ca a  existat  o conventie  intre  parti  potrivit careia  reclamantul  a  iernat  40 de  oi  ale paratului  in  iernile anilor 2003-2004  , 2004-2005  si va  obliga paratul  sa achite reclamantului  suma de  546  lei  reprezentand contravaloarea tunsului , tratamentului  si a  furajelor pe  perioada  20.11.2004- 23.04.2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

H O T A R A S T E

Admite  exceptia  prescriptiei  dreptului material la actiune  privind  pretentiile  reclamantului  pentru  perioada  20.11.2003- 23.04.2004 (  prima  perioada ) invocata de  parat.

Respinge  ca neintemeiata exceptia  prescriptiei  dreptului material  la  actiune privind  pretentiile aferente  perioadei  20.11.2004- 07.01.2005 invocata de  parat.

Admite in parte actiunea  formulata de  reclamantul  P. A. , dom. in Roades, nr.X, jud. Brasov  impotriva paratului S. N. dom.  in Rupea,  str. X, jud. Brasov  si in  consecinta:

Constata  ca intre  parti a  existat o conventie  potrivit careia  reclamantul  a iernat 40 de oi ale paratului in iarna  anilor 2003-2004 si 2004-2005.

Obliga paratul sa achite  reclamantului  suma de  546 lei  reprezentand contravaloarea  tunsului , a  tratamentului si a contravalorii  furajelor  pe  perioada 20.11.2004- 23.04.2005 si  respinge  ca  neintemeiate restul  pretentiilor  pentru  aceasta  perioada .

Respinge  ca prescrise  pretentiile reclamantului  pentru  perioada  20.11.2003- 23.04.2004.

Obliga paratul sa achite reclamantului  suma de  51 lei  cu  titlu de  cheltuieli de  judecata in limita  pretentiilor  admise si respinge ca neintemeiate  restul  pretentiilor  constand in cheltuieli de  judecata.

Cu recurs in 15 zile de  la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi, 11 februarie  2009.

PRESEDINTE GREFIER

 L. S. E. N.

Red. LS – 13.03.2009

Tehnored. SL-16.03.2009

4 ex.

Domenii speta

Spete similare