Prescripţie executare silită datorie vamală

Este adevărat că în temeiul art. 165 din Regulamentele de aplicare a Codului Vamal (atât HG 626/1997 cât şi HG 1114/2001), declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri.

Această împrejurare nu este însă de natură să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor art. 155 alin.2 şi 3 din aceleaşi acte normative care instituie procedura emiterii ulterioare a actelor constatatoare cu valoare de titluri executorii, prin care se determină datoria vamală cu ocazia scoaterii din evidenţa biroului vamal a operaţiunii, din oficiu, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de prezentare a mărfurilor la destinaţie, de către titularul regimului vamal suspensiv.(sentinţa civilă nr. 4988/12.06.2006)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 la data de 23.03.2006 sub nr. 4411/300/2006, contestatorul P.S., a formulat în contradictoriu cu intimata Direcţia Regională Vamală Bucureşti, contestaţie împotriva executării silite iniţiate împotriva sa în dosarul de executare înregistrat sub nr. 1331/2006, solicitând constatarea stingerii datoriei vamale prin prescripţie şi anularea formelor de executare silită.

În motivare, contestatorul a arătat că prin somaţiile nr. 7840 şi 7841 din 03.03.2006 ambele comunicate la data de 07.03.2006, a fost înştiinţat de intimată că s-a pornit executarea silită împotriva sa pentru sumele de 6.087 RON, reprezentând taxe vamale şi penalităţi de întârziere stabilite prin actul constatator nr. 265A din 06.07.2001 şi procesele verbale nr. 7790/06.07.2001 şi 9641/22.08.2001, respectiv 3.410 RON, reprezentând taxe vamale şi penalităţi de întârziere stabilite prin actul constatator nr. 360 A/04.12.2001 şi procesele verbale nr. 2153/15.02.2002 şi nr. 13889/04.12.2001. Ambele acte constatatoare şi procesele verbale de stabilire a penalităţilor de întârziere privesc operaţiunile de vămuire a autoturismelor Nissan şi Opel Vectra introduse în ţară de contestator la data de 11.06.1997 şi 01.11.1997, când a solicitat vămuirea la un alt birou vamal decât cel de la frontiera Nădlac. A învederat că a completat formularul declaraţiei vamale de tranzit în baza căruia autoturismele au fost supuse regimului de tranzit vamal pe o perioadă de 15 zile în care trebuia să se prezinte la biroul vamal de destinaţie în vederea achitării taxelor vamale. Întrucât până la expirarea termenului de încheiere a regimului vamal de tranzit nu a achitat taxele vamale, acestea au devenit exigibile la această dată, contestatorul putând fi obligat la plata lor în baza declaraţiei vamale de tranzit, devenită titlu executoriu conform disp. art. 165 alin.1 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal. Însă, nici Biroul Vamal de plecare (Nădlac) şi nici Direcţia Generală a Vămilor nu au început executarea contestatorului în termenul de 5 ani prevăzut de art. 187 din Codul Vamal, astfel încât datoria vamală s-a stins prin prescripţie. A învederat că actele constatatoare nr. 360A/04.12.2001 şi 265A/06.07.2001 invocate ca temei al executării silite, nu constituie titluri executorii întrucât pentru mărfurile aflate în tranzit vamal, pentru care transportatorul nu  s-a prezentat la biroul vamal de destinaţie în vederea vămuirii, titlul executoriu îl reprezintă declaraţia vamală de tranzit.

În drept a invocat art. 169, 170 din OG 92/2003, art. 165 alin.1 lit.d) şi art. 187 alin.1 din Codul Vamal, art. 160 şi urm. din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal.

În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri, şi a depus următoarele acte: somaţiile nr. 7840 şi nr. 7841 din 03.03.2006, actul constatator nr. 360A din 04.12.2001, adresele nr. 2153 din 15.02.2002 şi nr. 13889 din 04.12.2001 emise de Biroul Vamal la Frontiera Nădlac, actul constatator nr. 265A din 06.07.2001, adresele nr. 7790/06.07.2001 şi nr. 9641/22.08.2001 emise de Biroul Vamal la Frontiera Nădlac.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Din oficiu, instanţa a solicitat intimatei comunicarea titlurilor executorii şi a actelor care au stat la baza emiterii acestora, în dosarele de executare nr. 1674/7840 din 03.03.2006 şi respectiv nr. 1331/7841 din 03.03.2006, acestea fiind înaintate şi ataşate la dosarul cauzei.

Analizând materialul probator administrat, instanţa reţine:

Prin somaţiile nr. 7840 din 03.03.2006 şi nr. 7841 din 03.03.2006 emise de intimată, au fost stabilite în sarcina contestatorului, cu titlu de obligaţii fiscale, sumele de 3.410 RON, respectiv 6.087 RON. Titlurile executorii care au stat la baza determinării acestor sarcini fiscale, sunt actele constatatoare şi procesele verbale identificate în cadrul somaţiilor menţionate.

Astfel, creanţa atestată de somaţia nr. 7840/2006 izvorăşte din actul constatator nr. 360A din 04.12.2001 şi adresele nr. 2153 din 15.02.2002 şi nr. 13889 din 04.12.2001 emise de Biroul Vamal la Frontiera Nădlac, iar creanţa atestată de somaţia nr. 7841/2006 are ca temei actul constatator nr. 265A din 06.07.2001 şi adresele nr. 7790/06.07.2001 şi nr. 9641/22.08.2001 emise de Biroul Vamal la Frontiera Nădlac.

Examinând aceste înscrisuri, coroborat cu declaraţiile vamale comunicate de intimată, rezultă că obligaţiile fiscale în discuţie au natura juridică a unor taxe vamale datorate de contestator în considerarea operaţiunii de introducere în ţară, în anul 1997, a două autoturisme provenind din Germania, marca Opel Vectra şi Nissan, taxe la care au fost calculate majorări de întârziere.

Prin promovarea prezentei acţiuni, contestatorul urmăreşte constatarea intervenirii prescrierii executării silite a datoriei vamale determinate de intimată, ca urmare a împlinirii termenului de 5 ani prevăzut de art.187 din Codul vamal, în interiorul căruia nu a fost începută executarea acestor creanţe fiscale.

Instanţa constată că pretenţiile contestatorului sunt neîntemeiate, prin raportare la regimul juridic al creanţei supusă executării silite în cauza de faţă.

Astfel, cele două autoturisme introduse în ţară de contestator, la data de 11.06.1997, respectiv 01.11.1997, aşa cum atestă declaraţiile vamale mai sus menţionate, au fost supuse unui regim vamal suspensiv, în varianta tranzitului vamal, astfel cum este definit de Codul Vamal, şi anume art. 91-96 şi art. 97-100 din Legea 141/1997.

În acest sens, titularului regimului vamal de tranzit îi revine obligaţia de a prezenta mărfurile la biroul vamal de destinaţie (în speţă, Antrepozite Bucureşti, după cum se menţionează în declaraţiile vamale), în termenul stabilit de autoritatea vamală, moment în care regimul vamal de tranzit se încheie, conform art. 98 alin.1 din Codul Vamal.

Totodată, în temeiul art.95 alin.2 din acelaşi act normativ, autoritatea vamală poate dispune din oficiu încheierea regimului vamal suspensiv, atunci când titularul nu finalizează operaţiunile acestui regim în termenul aprobat.

După cum însuşi contestatorul recunoaşte în cadrul acţiunii introductive, acesta nu a achitat taxele vamale în interiorul termenului de încheiere a regimului de tranzit.

Este adevărat că potrivit art. 165 alin.1 lit.d) din Legea 141/1997, datoria vamală se stinge prin prescripţie, iar în baza art. 187 alin.1 din aceeaşi lege, termenul de prescripţie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani şi curge de la data acceptării şi înregistrării declaraţiei vamale de import.

Cu toate acestea, în speţă a intervenit întreruperea cursului prescripţiei, astfel încât, în pofida faptului că declaraţiile vamale au fost înregistrate la nivelul anului 1997, ulterior, în anul 2001 (deci anterior împlinirii termenului de prescripţie de 5 ani), au intervenit cauze intreruptive de prescripţie, constând în îndeplinirea de acte de executare silită de către intimată, şi anume emiterea actelor constatatoare nr.360A/04.12.2001 şi nr. 265A/06.07.2001, devenind astfel incidente dispoziţiile art. 99 lit.c) din OG 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare – act normativ în vigoare la epoca emiterii acelor acte.

În acest sens, actele constatatoare în discuţie au fost emise în condiţiile reglementate de cadrul normativ special consacrat de Codul Vamal (Legea 141/1997) şi de Regulamentele de aplicare a Codului Vamal aprobate prin HG 626/1997 şi respectiv prin HG 1114/2001. Este de menţionat faptul că actul constatator nr. 265A/06.07.2001 a fost emis sub imperiul reglementării HG 626/1997, act normativ ce a fost abrogat de HG 1114/2001, acesta din urmă intrând în vigoare în luna noiembrie 2001, astfel încât actul constatator nr. 360A/04.12.2001 este guvernat de cel de-al doilea Regulament de aplicare a Codului Vamal, şi anume HG 1114/2001.

În lumina prevederilor statuate de aceste acte normative, dacă regimul vamal suspensiv nu încetează fie prin schimbarea regimului vamal fie prin încheierea regimului de tranzit ca urmare a prezentării mărfurilor la biroul vamal de destinaţie, atunci taxele vamale şi alte drepturi de import datorate se încasează, din oficiu, de birourile vamale în baza unui act constatator, iar operaţiunea se scoate din evidenţa biroului vamal, actul constatator constituind titlu executoriu pentru încasarea taxelor vamale şi altor drepturi de import.

Acest mecanism rezultă din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art.95 alin.1 şi 2 din Legea 141/1997, raportate la prevederile Regulamentelor de aplicare, şi anume art. 152 lit.a), art. 155, art. 158 şi art. 164 din HG 626/1997, dispoziţii preluate întocmai şi de HG 1114/2001, numerotarea articolelor fiind aceeaşi.

Prin urmare, în măsura în care la expirarea termenului de încheiere a regimului de tranzit vamal, titularul regimului vamal suspensiv nu finalizează operaţiunile specifice acestui regim, în speţă, de a se prezenta cu mărfurile la biroul vamal de destinaţie, atunci autoritatea vamală procedează la încheierea din oficiu a regimului vamal, întocmind, totodată, un act constatator cu valoare de titlu executoriu, prin care se determină taxele vamale datorate şi accesoriile acestora.

În speţă, autoritatea vamală a procedat întocmai, din cuprinsul celor două acte constatatoare (pct. III-“Motivele verificării/recalculării”), rezultând faptul că în urma verificărilor întreprinse, s-a constatat că autoturismele supuse regimului vamal suspensiv nu au fost prezentate la destinaţie, realizându-se încheierea din oficiu a operaţiunii de tranzit. În consecinţă, potrivit acestor acte constatatoare şi a adreselor de înştiinţare privind majorările de întârziere, au fost determinate sumele datorate cu titlu de obligaţii fiscale în sarcina contestatorului.

În aceste condiţii, rezultă fără echivoc faptul că termenul de prescripţie de 5 ani, reglementat de art. 187 din Legea 141/1997, a fost întrerupt prin efectuarea acestor acte de executare silită, în acord cu dispoziţiile legale aplicabile în materie.

Consecinţa întreruperii prescripţiei este aceea a începerii cursului unui nou termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită, conform art. 4052 alin.2 C.p.civ.

Prin raportare la data emiterii somaţiilor nr. 7840 şi nr. 7841, şi anume 03.03.2006, rezultă că termenul de prescripţie de 5 ani, care a început să curgă de la data emiterii actelor constatatoare (iulie 2001, respectiv decembrie 2001), nu se împlinise.

Instanţa nu va reţine argumentele invocate de contestator, referitoare la faptul că actele constatatoare nu constituie titluri executorii, câtă vreme contrariul rezultă din însăşi analiza dispoziţiilor legale mai sus enunţate şi care conferă expres caracter executoriu acestor acte emise de intimată.

Este adevărat că în temeiul art. 165 din Regulamentele de aplicare a Codului Vamal (atât HG 626/1997 cât şi HG 1114/2001), declaraţia vamală de tranzit constituie titlu executoriu pentru plata taxelor vamale şi a drepturilor de import, în cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinaţie în termenul stabilit sau le prezintă cu lipsuri ori substituiri.

Această împrejurare nu este însă de natură să înlăture aplicabilitatea dispoziţiilor art. 155 alin.2 şi 3 din aceleaşi acte normative care instituie procedura emiterii ulterioare a actelor constatatoare cu valoare de titluri executorii, prin care se determină datoria vamală cu ocazia scoaterii din evidenţa biroului vamal a operaţiunii, din oficiu, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de prezentare a mărfurilor la destinaţie, de către titularul regimului vamal suspensiv.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu a operat prescripţia executării silite a datoriei vamale, instanţa va respinge contestaţia la executare ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare