Contestaţie la executare. Necomunicarea încheierii de încuviinţare a executării nu este o cauză de nelegalitate a acesteia şi nici a executării silite pornite în baza ei deoarece, fiind guvernată de regulile aplicabile procedurii necontencioase, înc...

Cum concluziile celor două expertize se coroborează, cea dintâi fiind completată cu răspunsurile argumentate şi fundamentate de expertul B.M. prin indicarea dispoziţiilor legale avute în vedere la analiza operaţiunilor bancare efectuate în executarea contractului de  creditare pentru investiţii nr.124/24.03.1998 şi a actului adiţional din data de 25.03.1999, având în vedere şi poziţia contestatoarei care, deşi susţine că  la data la care a fost înfiinţată poprirea – 17.05.2002 -  restituise integral împrumutul acordat de BANC POST, a efectuat o nouă plată în contul restanţelor în luna iulie 2002 şi a înţeles să-şi însuşească opinia, în nici un fel argumentată, a experţilor A.C. şi B.N., privind debitul de 4.506,90 Euro, instanţa constată că susţinerile contestatoarei privind achitarea integrală a debitului sunt neîntemeiate, aceasta datorând la data de 31.12.2003 suma de 22.039,35 Euro. (sentinţa civilă nr.3288/29.04.2004)

În data de 19.06.2002, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti contestaţia formulată de contestatoarea S.C. I.G.T. SRL  împotriva executării pornită la cererea creditoarei S.C. BANC POST S.A. – SUCURSALA MOŞILOR  în dosarul de executare nr.7/2002 al corpului executorilor bancari S.C.BANCPOST S.A. prin care, invocându-se rambursarea integrală a creditului acordat în anul 1998, se solicită  anularea tuturor formelor de executare prin poprire ca fiind emise fără titlu legal, anularea titlurilor executorii întrucât debitul nu există şi constatarea că încheierea judecătorească nr.455/25.04.2002 a rămas fără obiect şi este nelegală fiind pronunţată fără citarea debitoarei şi în baza unor acte nelegale,  cu cheltuieli de judecată.

S-a solicitat suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei.

În motivarea contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art.401 C.proc.civ. se arată că între părţi s-a încheiat un  contract de împrumut bancar, nr.124/24.04.1998 şi se susţine că, potrivit evidenţelor contabile ale I.G.T., creditul a fost rambursat integral.

Susţine contestatoarea că banca a făcut înregistrări eronate şi calcule greşite şi a efectuat operaţiuni bancare nelegale prin transferul şi transformarea monedei din mărci germane în Euro la alt echivalent de schimb decât cel comunicat de B.N.R.

Arată că din extrasele de cont nu rezultă cursul valutar la care s-a realizat schimbul, de aici rezultând pierderi pentru contestatoarea care apare ca debitoare deşi a restituit împrumutul.

Prin cererea completatoare din data de 04.07.2002, contestatoarea a chemat în judecată, în calitate de terţ poprit, BANCA ŢIRIAC – SUCURSALA VICTORIA.

S-au depus la dosar, în copie, adresa de înfiinţare a popririi emisă de corpul executorilor bancari din cadrul creditoarei în dosarul nr.7/2002, Bilet la ordin pentru dobânda aferentă lunii aprilie, emis în data de 02.04.1998, scadent la data de 30.04.1998, proces-verbal de restituire a biletului la ordin pentru achitarea  sumei pe care o garanta, contract de creditare pentru investiţii nr.124 din data de 24.03.1998, act adiţional nr.1 din 25.03.1999, extrase de cont, ordine şi chitanţe de încasare valutară.

Cerere legal timbrată cu suma de 1.575.000 lei, conform chitanţelor nr.0935361/18.06.2002 emisă de Trezoreria sectorului 2 şi 59005-107074/04.07.2002 emise de CEC - Agenţia Victoria  şi timbru judiciar de 53.000 lei.

Întrucât contestatoarea nu a achitat cauţiunea stabilită de instanţa de judecată, în cuantum de 50.000.000 lei, cererea de suspendare a executării a fost respinsă de instanţă în şedinţa publică de la 18.07.2002.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

În dovedirea susţinerilor sale, contestatoarea a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri şi expertiză contabilă probe încuviinţate de instanţă în şedinţa publică de la 23.01.2003. Obiectivele expertizei au fost discutate şi  la termenul din 06.02.2003, instanţa solicitând expertului să stabilească suma primită de contestatoare în baza contractului de credit nr.124724.04.1998 şi a  actului adiţional nr.1 din 25.03.1999, să stabilească, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, dacă debitul a fost achitat integral şi să indice eventuala sumă rămasă de plată.

Prima expertiză efectuată în cauză, de expertul tehnic S.D., a concluzionat că debitul  I.G.T.  era, la data de 03.07.2002, în cuantum total de 25.702,47 Euro, din care 14.834, 42 Euro - restanţe credite şi 868,05 Euro - restanţe dobânzi, creditul primit de la BANC POST S.A. - Filiala Moşilor fiind de 146.628 D.M.

Contestatoarea a formulat obiecţiuni la expertiză susţinând că expertul nu a luat în calcul suma de 2839,49 DM venită de la S.C. C. ITALIA în data de 30.04.1999 şi nu a imputat-o asupra împrumutului; nu a stabilit regimul juridic al sumei de 3,609, 62 DM comision, constituit depozit la bancă şi nu a precizat dacă această sumă se impută sau nu asupra împrumutului; nu a analizat o serie de extrase emise de bancă şi „deşi constată propriu că lipsesc” nu le-a analizat pentru a stabili exact cât s-a restituit din împrumut; nu a analizat situaţia conturilor colaterale care nu au legătură cu contul împrumutului; nu a analizat extrasele de cont în lei, deşi i-au fost puse la dispoziţie.

În susţinerea obiecţiunilor, contestatoarea a depus la dosar un nou set de înscrisuri, ce nu au fost avute în vedere la efectuarea expertizei.

Faţă de obiecţiunile formulate şi având în vedere înscrisurile depuse la dosar în condiţiile art.138 pct.2 şi 3 C.proc.civ.,  instanţa a pus în discuţia părţilor necesitatea efectuării unei contraexpertize pe baza tuturor înscrisurilor existente la dosar.

Atât debitoarea contestatoare cât şi intimata creditoare au solicitat efectuarea contraexpertizei care să răspundă atât la obiectivele fixate iniţial de instanţă cât şi la obiecţiunile formulate de contestatoare.

Contraexpertiza a fost efectuată de trei experţi, unul dintre aceştia B.M.M. având o altă opinie decât ceilalţi doi, raportul de expertiză conţinând părerea separată a doamnei expert, motivată conform dispoziţiilor art.210 C.proc.civ.

În opinia experţilor A.C. şi B.N., din creditul total, în valoare de 146.628 D.M. (sumă necontestată), acordat contestatoarei în baza contractului de creditare pentru investiţii nr.124/24.03.1998 şi actul adiţional din data de 25.03.1999, la data de 04.04.2002 – data introducerii acţiunii -  S.C. I.G.T.  datora 8.810,98 DM, echivalent a 4.506,90 Euro  respectiv 91.023.803 lei.

Referitor la obiecţiunile formulate de contestatoare, cei doi experţi s-au limitat la a afirma că au fost avute în vedere  „în calculele şi raţionamentele efectuate prin prezenta expertiză în vederea stabilirii restului de plată datorat de contestatară intimatei la data introducerii acţiunii”.

Expertul contabil B.M.M. a răspuns punctual fiecăreia dintre obiecţiunile formulate de contestatoare, argumentând şi fundamentându-şi opinia pe înscrisurile puse la dispoziţie de părţi.

Referitor la prima obiecţiune, privind modul în care s-a imputat asupra restituirii împrumutului suma de 2.839,49 DM venită de la C. Italia în data de 30.04.1998,  se arată că această sumă a fost utilizată în întregime pentru plata comisionului bancar rezultat din Actul adiţional nr.1 din 25.03.1999 şi pentru plata parţială a dobânzilor aflate în sold la acea dată, nefiind imputată asupra împrumutului.

Referitor la cea de a doua obiecţiune,  privind faptul că nu s-a stabilit regimul juridic al sumei de 3.609,62 DM comision constituit depozit la bancă şi dacă această sumă se impută sau nu asupra împrumutului,  expertul arată că această sumă nu a reprezentat un depozit constituit de contestatoare ci plata unei obligaţii pe care şi-a asumat-o prin semnarea contractului de creditare pentru investiţii nr.124 din 24.03.1998, respectiv plata unui comision de 3,5% din valoarea creditului acordat iniţial – 103.132 DM.  Expertul a precizat şi că nu s-a făcut dovada existenţei unui contract de depozit, document utilizat de toate băncile.

Referitor la cea de a treia obiecţiune,  privind lipsa unor extrase de cont,  cu consecinţa stabilirii inexacte a sumei datorate,  expertul arată că a solicitat intimatei copie certificată a tuturor extraselor pentru perioada 1998-2003, aferente conturilor prin care s-au derulat operaţiile izvorâte din contractul de creditare şi actul adiţional nr.1, un exemplar al documentelor comunicate de BANC POST fiind pus la dispoziţia reprezentantului contestatoarei care nu a formulat nici o obiecţiune.

Analiza tuturor documentelor a evidenţiat faptul că, din eroare, banca a operat  de două ori creditarea contului contestatoarei cu aceeaşi sumă – 4.995 DM., mai întâi în data de 29.12.2000, pe baza O.I.S. transmis prin fax şi din nou, în data de 03.01.2001, pe baza O.I.S. letric, operaţiunile efectuate în data de 03.01.2001 fiind stornate a doua zi fără ca I.G.T.  să conteste această măsură cu toate că  avea această posibilitate, conform art.53  din Contractul general de afaceri – contractul cadru în baza căruia s-au derulat relaţiile dintre părţi.

Se arată că operaţiunile eronat efectuate de BANC POST,  urmare a dublei înregistrări a sumei de 4.995 DM nu pot fi reţinute drept plată efectuată de contestatoare în contul datoriilor întrucât suma înregistrată a doua oară nu a fost plătită de aceasta, astfel că din totalul creditului de 146.628 DM, contestatoarea restituit până la data de 31.05.2002, respectiv 31.12.2003, suma de 113.568,39 DM, datoriile către intimată fiind de 18.808,73 Euro la data de 31.05.2002 şi, urmare a aplicării dobânzilor penalizatoare, de 22.039,35 Euro la data de 31.12.2003.

Referitor la cea de a patra obiecţiune,  privind derularea creditului prin conturi colaterale, cu consecinţa diminuării sumelor plătite de contestatoare, şi privind cursul de licitare/arbitrare utilizat de bancă, se arată că expertiza nu a evidenţiat existenţa unor conturi colaterale fără legătură cu contul împrumutatului, conturile cotabile înscrise în extrasele de cont aferente operaţiunilor în DM fiind cele prevăzute în „Ordinul privind aprobarea Planului de Conturi pentru societăţile bancare şi a Normelor Metodologice de utilizare a acestuia” nr.1418/01.08.1997 emis de Ministerul Finanţelor şi nr.344/01.08.1997 emis de Banca Naţională a României, completat cu Norma nr.7/1998 emisă de B.N.R.

Diminuările invocate de contestatoare nu sunt rezultatul dirijării sumelor plătite prin conturi care nu au legătură cu contul împrumutului ci reprezentă comisioanele băncii pentru operaţiunile efectuate sau diferenţa între cursul de arbitraj şi cursul de referinţă al B.N.R.

În ceea ce priveşte preţul de cumpărare a valutei, se arată că înscrierea cursului de referinţă stabilit de B.N.R. în extrasele de cont nu are nici o legătură cu preţul real de cumpărare a valutei prin operaţiunile de arbitraj, sumele fiind arbitrate conform ofertei pieţei valutare şi reprezentând valoarea reală a tranzacţiilor.

Răspunzând la ultima obiecţiune, privind faptul că în prima expertiză nu au fost analizate extrasele în lei, expertul arată că obiectivul expertizei şi al cauzei l-a constituit stabilirea cuantumului sumelor real datorate de contestatoare urmare a împrumutului de 103.132 DM contractat la 24.03.1998 şi a suplimentării de 43.496 DM din data de 25.03.1999, astfel că operaţiunile în lei derulate de contestatoare prin BANC POST,  cu excepţia celor utilizate la cumpărarea de DM şi Euro,  nu au influenţat împrumutul acordat, neavând legătură cu acesta.

Se constată că suma pe care expertul B.M., pe baza documentelor puse la dispoziţie de părţi şi necontestate de debitoarea I.G.TRANS.,  a stabilit că aceasta o datora intimatei-creditoare BANC POST  la data de 31.05.2002 este de 18.808,73 Euro, cu 200 Euro mai mare decât cuantumul debitului calculat de intimată la data de 17.05.2002, când a fost înfiinţată poprirea asupra conturilor debitoarei contestatoare.

Se constată şi că sub aspectul cuantumului sumei datorare de debitoarea contestatoare, concluziile expertizei efectuate de expertul B.M. se coroborează cu concluziile primei expertize, expertul S.D. stabilind că, la data de 03.07.2002, după înregistrarea contestaţiei pe rolul instanţei şi ca urmare a efectuării unei noi plăţi în contul restanţelor, I.G.T.  datora suma de 15.702,47 Euro.

Cum concluziile celor două expertize se coroborează, cea dintâi fiind completată cu răspunsurile argumentate şi fundamentate de expertul B.M. prin indicarea dispoziţiilor legale avute în vedere la analiza operaţiunilor bancare efectuate în executarea contractului de  creditare pentru investiţii nr.124/24.03.1998 şi a actului adiţional din data de 25.03.1999, având în vedere şi poziţia contestatoarei care, deşi susţine că  la data la care a fost înfiinţată poprirea – 17.05.2002 -  restituise integral împrumutul acordat de BANC POST, a efectuat o nouă plată în contul restanţelor în luna iulie 2002 şi a înţeles să-şi însuşească opinia, în nici un fel argumentată, a experţilor A.C. şi B.N., privind debitul de 4.506,90 Euro, instanţa constată că susţinerile contestatoarei privind achitarea integrală a debitului sunt neîntemeiate, aceasta datorând la data de 31.12.2003 suma de 22.039,35 Euro.

Referitor la celelalte motive de nelegalitate a executării invocate de contestatoare, analizând înscrisurile depuse la doar, instanţa reţine următoarele:

Executarea silită solicitată de Corpul Executorilor Bancari din cadrul S.C.BANC POST S.A., a fost încuviinţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 25.04.2002, titlul executoriu fiind reprezentat de contractul de creditare pentru investiţii nr.124/24.03.1998  împreună cu actul adiţional din data de 25.03.1999.

Apelul declarat de debitoarea contestatoare împotriva încheierii de încuviinţare a executării a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.2158/A/30.10.2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, irevocabilă.

Potrivit art.3731 alin.(2) C.proc.civ., „instanţa încuviinţează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor”,  astfel că susţinerile privind nelegalitatea încheierii pronunţate fără citarea debitoarei sunt neîntemeiate.

Necomunicarea încheierii de încuviinţare a executării nu este o cauză de nelegalitate a acesteia  şi nici a executării silite pornite în baza ei deoarece, fiind guvernată de regulile aplicabile procedurii necontencioase, încheierea astfel pronunţată este executorie, conform art.336 alin.(1) C.proc.civ.

Contestatoarea nu arată de ce „încheierea judecătorească nr.455/25.04.2002 a rămas fără obiect”, însă  din motivarea cererii  rezultă că ipoteza avută în vedere este aceea reglementată de dispoziţiile art.3715 lit.a C.proc.civ., respectiv realizarea integrală a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

 Tot existenţa creanţei  pentru realizarea căreia s-a solicitat şi încuviinţat executarea silită, şi nu valabilitatea ori valoarea de titlu executoriu a contractului de credit,  este contestată şi atunci când se susţine că  titlurile executorii „nu sunt corecte şi legale”  şi că „banca a dus în eroare instanţa de judecată”,  acest aspect fiind deja analizat de instanţa  de judecată.

Domenii speta

Spete similare