Divorţ cu minori

Sentinţă civilă 2330 din 24.10.2013


 Instanţa a admis excepţia necompetenţei generale a instanţelor române,excepţie invocată de către pârâtă.

 Instanţa a respins acţiunea formulată de către reclamant.

In cadrul Uniunii Europene, jurisdictia, recunoasterea si executarea hotararilor in domeniul matrimonial si al raspunderii parintesti sunt guvernate de Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti (denumit în continuare Regulamentul Bruxelles II bis). Regulamentul se aplica direct in statele membre si are prevalenta asupra legii nationale. Pentru Romania, Regulamentul Consiliului (CE) nr. 2201/2003 se aplica de la data aderarii efective la Uniunea Europeana, respectiv 1 ianuarie 2007.

Art. 17 din Regulament prevede ca instanta trebuie sa-si verifice competenta din momentul sesizarii, potrivit art. 16, si sa se declare din oficiu necompetenta daca, in temeiul Regulamentului, este competenta o instanta din alt stat membru.

Potrivit art. 19 din Regulamentul mai sus menţionat : “ (1) În cazul în care se introduc cereri de divorţ, de separare de corp sau de anulare a căsătoriei între aceleaşi părţi în faţa unor instanţe judecătoreşti din state membre diferite, instanţa sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabileşte competenţa primei instanţe sesizate.

(2)În cazul în care acţiuni referitoare la răspunderea părintească privind un copil, având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, se introduc în faţa instanţelor judecătoreşti din state membre diferite, instanţa sesizată în al doilea rând suspendă din oficiu procedura până când se stabileşte competenţa primei instanţe sesizate.

(3)În cazul în care se stabileşte competenţa primei instanţe sesizate, instanţa sesizată în al doilea rând îşi declină competenţa în favoarea acesteia.

În acest caz, partea care a introdus acţiunea la instanţa sesizată în al doilea rând poate intenta respectiva acţiune la prima instanţă sesizată.”

În speţă se constată  faptul că reclamantul O G solicită, în principal, desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâta O I-M la data de … în faţa ofiţerului de stare civilă al P B, inregistrata in registrul de stare civila sub nr. …..

Judecătoria de violenţă asupra femeii nr. 1 Pamplona din Spania a constatat că are jurisdicţia şi competenţa obiectivă pentru soluţionarea cererii formulate de numita O I-M în anul 2012, având ca obiect divorţul - desfacerea căsătoriei încheiate cu O G, aşa cum rezultă din  Hotărârea pronunţată în data de 23.10.2012.

În cauză, având în vedere că potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanţa mai întâi sesizată (23.10.2012) şi care şi-a stabilit competenţa este cea din Spania, respectiv Judecătoria de violenţă asupra femeii nr. 1 Pamplona, în temeiul art. 19 alin.3 mai sus reprodus coroborat cu art. 246 alin.1 C. pr. civ. instanţa urmează să admită excepţia necompetenţei generale a instanţelor române, invocată de pârâtă şi să respingă acţiunea formulată de reclamantul O G în contradictoriu cu pârâta O I-M ca nefiind de competenţa instanţelor române.

Domenii speta