Persoane îndreptăţite la eliberarea titlului de proprietate

Sentinţă civilă 7864 din 06.12.2006


Cand in cererea de reconstituire sunt indicaţi şi ceilalţi moştenitori ai autorului comun, dar este semnata doar de unul dintre ei , titlul de proprietate se emite doar pe numele mostenitorului care a formulat cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 7864/06.12.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 419 R / 27.03.2007 a Tribunalului Municipiului Bucureşti secţia a IV- a civilă , s-a respins acţiunea modificată, formulată de reclamanţii A. P. , B. M. , V. A. , H.  E.  M.  şi H.  E. M.  în contradictoriu cu pârâţii L.  I. , L.  M. , L.  C. şi COMISIA MUNICIPIULUI BUCUREŞTI DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991, cu sediul în Bucureşti, B-dul Regina Elisabeta nr. 47, sector 5, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la data de 23.02.2006, sub nr. 2566/302/2006, reclamanţii A. P. , B. M. , V. A. , H. El. M. şi H. E. M. au chemat în judecată pe pârâţii L. I. , L. M. şi L. C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună modificarea titlului de proprietate nr. 23238/16.10.1995, în sensul includerii şi a reclamanţilor in acesta în calitate de moştenitori ai defunctului C. L. S.  şi a completării numelui defunctului şi cu prenumele L.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că prin titlul de proprietate nr. 23238/16.10.1995 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 2500 mp. situat în Bucureşti, sector 5, sola cadastrală nr. A195, parcela nr. 7.

Reclamanţii au mai învederat că odată cu cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, autorul pârâţilor L. C. I. nu a specificat faptul că defunctul L. S. a avut mai mulţi copii. Astfel, reclamanţii A. C. P. , B. C. M. , V. C. A. sunt fiii lui C. L.  S. De asemenea, defuncta H. C. E. a fost fiica defunctului C. L. S. , iar moştenitorii acesteia sunt H. E. M. şi H. M.

S-a mai menţionat de către reclamanţi că de pe urma defunctului C. L. S. au mai dobândit în anul 1994, 8300 mp. teren situat în Bucureşti, Bd. M. , sector 4, în baza titlului de proprietate nr. 10404 din 8.08.1994, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor – Municipiul Bucureşti, astfel că pentru două suprafeţe de teren care au aparţinut autorului comun, Sectorul 4 a emis titlu de proprietate în favoarea tuturor moştenitorilor, însă, Sectorul 5 a emis titlu numai pe numele autorului pârâţilor.

Având în vedere prevederile Legii nr. 18/1991 modificată, care stabilesc că titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor chiar dacă numai o parte din aceştia formulează cerere, reclamanţii solicită admiterea acţiunii şi obligarea Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 să modifice titlul de proprietate.

Reclamanţii au mai învederat că terenul asupra căruia solicită cererea de ieşire din indiviziune face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. L. S.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 51-65 din Legea nr. 18/1991.

La termenul de judecată din data de 26.04.2006, pârâţii L. I. , L. M. şi L. C. au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, învederând că la data de 16.10.1995 s-a emis pe numele autorului lor L. C. I. în calitate de moştenitor al autorului C. L. S. , titlul de proprietate nr. 23238/16.10.1995 asupra imobilului teren în suprafaţă de 2500 mp, situat în Bucureşti, sector 5. reclamanţii au avut la dispoziţie un termen de decădere înăuntrul căruia puteau să facă şi ei cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la acest teren, în calitate de moştenitori. Cu toate că prevederile Legii nr. 18/1991 nu stabilesc ca titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moştenitorilor chiar dacă numai o parte formulează cerere, totuşi art. 11 din Legea nr. 18/1991 acordă posibilitatea celor nemulţumiţi să poată face plângere împotriva hotărârilor comisiei judeţene la judecătorie în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de soluţia dată de comisia judeţeană. Ori de la data emiterii titlului de proprietate nr. 23238/16.10.1995 pe numele L. C. I. , au trecut aproape 11 ani, timp în care reclamanţii nu făcut nimic împotriva acestui titlu.

Pârâţii au mai învederat că din redactarea acţiunii se poate trage concluzia că mai există un capăt de cerere prin care se solicită ieşirea din indiviziune, însă nu este vorba despre o proprietate comună, reclamanţii nedeţinând niciun fel de titlu asupra acestui teren, o astfel de cerere fiind inadmisibilă. Pârâţii arată că pe acest capăt de cerere există autoritate de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 1038/10.02.2006 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 în dosarul nr. 12535/2005.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. art. 114 indice 1 şi următoarele din C. proc. civ., art. 11 şi următoarele din Legea nr. 18/1991.

La termenul de judecată din data de 07.06.2006 reclamanţii şi-au precizat, oral, cererea de  chemare în judecată, în sensul introducerii în cauză în calitate de pârâtă a Comisiei Municipiului Bucureşti pentru aplicarea Legii nr. 18/1991.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că la data de 16.10.1995 a fost emis pe numele autorului pârâţilor, L. C. I. , moştenitorul defunctului S. C. , Titlul de Proprietate nr. 23238, cu privire la suprafaţa de 2500 m.p. situată pe raza sectorului 5 Bucureşti.

Examinând actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate contestat, instanţa reţine că la data de 12.03.1991, a fost înregistrată la Primăria sectorului 4 Bucureşti, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren situat în Bucureşti, strada O.  nr. 55, sector 4, precum şi cu privire la o suprafaţă de teren de 2500 m.p. situat în Bucureşti, strada Tiparniţei.

Din conţinutul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 156), instanţa constată că, deşi,  în cuprinsul acesteia sunt indicaţi alături de autorul pârâţilor, şi reclamantele A. P. , B.  M  , V.  A. şi H.  E .  (decedată având ca moştenitori pe pârâţii H.  M.  şi H.  M. ), cererea este semnată doar de L.  C.  I.

Potrivit disp. art. 13 din H.G. nr. 131/1991 (în vigoare la data emiterii titlului şi în raport de care trebuie verificată respectarea condiţiilor de formă, potrivit principiului general de drept, tempus regit actum, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită. Când sunt mai mulţi moştenitori, cererea se poate face şi în comun, fiecare dintre ei semnând-o.

Această prevedere a fost reluată şi de actuala formulare a art. 11 din H.G. nr. 890/2005, conform cu care stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptăţită, personal sau prin mandatar. Când sunt mai mulţi moştenitori cererea se poate face şi în comun, fiind semnată de fiecare dintre ei.

Or, astfel cum s-a reţinut anterior, cu toate că în cererea de reconstituire sunt indicaţi şi ceilalţi moştenitori ai autorului comun, aceasta este semnată doar de L. C. I. , astfel că instanţa apreciază că titlul de proprietate a fost emis cu respectarea prevederilor legale, moştenitorului care a formulat cerere.

Instanţa nu ar putea reţine nici ipoteza formulării cererii prin mandatar, întrucât în cauză nu a fost făcută dovada unui mandat expres ori tacit acordat de reclamante fratelui lor L. C.  I. , în vederea formulării şi depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului deţinut de autorul comun ala cestora, pe raza sectorului 5 Bucureşti.

Astfel, din răspunsurile reclamantelor, la interogatoriu instanţa reţine că acestea au cunoscut împrejurarea că L.  C.  I.  a fost singura persoană care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate (răspunsul la întrebarea nr. 1 al reclamantei V.  A. -fila 73), acestea nefăcând nicio dovadă a unei înţelegeri prealabile, cu semnificaţia juridică a unui mandat tacit, acordat de reclamante autorului pârâţilor, în vederea formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. 

Pentru considerentele expuse, vazând şi dispoziţiile legale evocate anterior, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată.