Fond funciar

Decizie 1960 din 04.12.2017


Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2017:051.001960

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. ..........Civil - fond funciar

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1960

Şedinţa publică de la 04 Decembrie 2017

Completul compus din:

PREŞEDINTE ..........

Judecător ..........

Grefier ..........

Pe rol fiind soluționarea apelului civil formulat de apelanta Direcția Silvică Gorj  împotriva sentinței civile nr.1305/31.05.2017, pronunțată de Judecători Tg-Cărbunești în dosarul nr..........., în contradictoriu cu intimații .........., Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj.

La apelul nominal efectuat în ședință publică a răspuns, pentru apelantă, consilier juridic .........., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat, s-a acordat cuvântul asupra apelului.

Consilier juridic .......... solicită admiterea apelului, schimbarea sentinţei şi respingerea  acţiunii, pentru motivele expuse prin cererea de apel.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă.

Prin sentința civilă nr. nr.1305//31.05.2017, pronunțată de Judecători Tg-Cărbunești în dosarul nr. ..........,  a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamanta .........., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar Albeni, Comisia  Judeţeană de Fond Funciar Gorj şi Direcţia Silvică Gorj, a fost anulată parţial HCJ nr.4016/2006  şi s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea autorului .......... pentru terenul cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 0,5022 ha , pe vechiul amplasament astfel cum a fost identificat prin schițele întocmite de de Comisia Locală de Fond Funciar Albeni .

Instanța de fond a reținut că prin cererea de reconstituire înregistrată sub nr.140/16.09.2005, autorul .........., tatăl petentei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru patru parcele de teren cu vegetaţie forestieră, în suprafaţa totală de 1,23  h .

Prin  HCJ nr. 4016/19.05.2016, poziţia 5 din anexă, a fost invalidată această cerere de reconstituire pentru lipsa actelor de proprietate, hotărârea contestată a fost comunicată petentei cu adresa nr. 4452/05.09.2016, potrivit susţinerilor intimatei Comisia Locală de Fond Funciar Albeni, hotărârea contestată nu a mai fost comunicată anterior petentei, nemaifiind formulată plângere împotriva acestei hotărâri, astfel că  plângerea este formulată în termenul de  30 de zile  prevăzut de art. 53 alineatul 1 din Legea nr. 18/1991.

Potrivit art.6 alin.l din Legea nr.1/2000 modificată şi completată prin Legea nr.247/2005, la stabilirea prin reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare, iar în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea (art. 6 alin. 13 din Legea nr. 1/2000).

Prin schiţele întocmite, intimata Comisia Locală de Fond Funciar Albei a identificat suprafaţa de 0,5583 ha, tarlaua 20, parcela 254, suprafaţa de 0 ,0781 ha, tarlaua 55, parcela 355, suprafaţa de 0,0638 ha, tarlaua 20, parcela 270, suprafaţa de 0,2462 ha, tarlaua 54, parcela 744 , suprafaţa de 0,1779 ha, tarlaua 53, parcela 718, terenuri  cu vegetaţie forestieră .

Din declaraţiile martorilor  .......... şi .............. rezultă că tatăl petentei a deţinut curea de teren cu lăţimea de 12 m, ce porneşte de la pârâul Câlnic şi se continuă până în punctul Curmătură, iar pe  acest teren  există atât teren cu vegetație forestieră, cât şi terenuri cu alte categorii de folosință.

În schiţele întocmite de comisia locală, aceşti martori sunt menționați ca vecini pentru terenurile situate în  tarlaua 55, parcela 355, tarlaua 54, parcela 744 şi tarlaua 53, parcela 718 , iar pentru aceste  terenuri petenta a făcut dovada dreptului de proprietate conform dispoziţiilor art. 6 alin1 3 din Leg. 1/2000, modificată şi completată prin Legea nr.247 /2005, conform căruia în situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor pe toate laturile terenului pentru care se solicită reconstituirea .

Intimatele nu au propus nicio probă potrivit  art. 6 alin 14 din acelaşi act normativ, pentru a înlătura probele propuse de petenta în susţinerea dreptului de proprietate.

Conform art. 24 alin.2 şi  din Legea nr.1/2000, se exceptează de la reconstituirea dreptului de proprietate  pe vechile amplasamente, terenurile pentru care au fost emise procese verbale de punere în posesie sau titluri de proprietate în favoarea altor persoane, punerea în posesie urmând a se face pe alte amplasamente.

Deşi martorul .......... nu a putut fi ascultat, din cauza unor probleme de sănătate, petenta nu a solicitat ascultarea celorlalţi martori proprietari vecini ai celorlalte parcele, iar  între declaraţiile extrajudiciare date de numiţii .........., .........., .......... şi .......... şi schiţele întocmite comisia locală există neconcordanţă cu privire la vecinătăţi, astfel că pentru diferenţa de teren  solicitată, petenta nu  făcut  dovada dreptului de proprietate .

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 53 din Legea nr.18/1991, instanţa a admis în parte plângerea  formulată,  a anulat  HCJ nr. 4016/19.05.2006, în limita  dispoziţiilor privitoare  la autorul petentei şi a dispus  reconstituirea  dreptului  de  proprietate  în favoarea autorului .......... pentru terenul  cu  vegetaţie  forestieră  în  suprafaţă  de 0,5022  ha , pe  vechiul amplasament, astfel cum a fost identificat prin schiţele întocmite de Comisia Locală de Fond Funciar Albeni.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelanta Direcția Silvică Gorj, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii acţiunii.

În motivarea apelului s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de introducere în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțatelor Publice, deşi terenul este proprietatea publică a statului şi este în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva prin Direcţia Silvică Gorj, art. 865 Cod civil prevăzând că obligația apărării în justiție a proprietății publice îi revine titularului, că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru retrocedarea terenului forestier sub aspectul autorului deposedat, privind identificarea terenului pe vechiul amplasament, dovezii privind continuitatea dreptului de proprietate, verificări privind eventuale reconstituiri în favoarea altor persoane, dimensiunea dreptului de proprietate, precum şi că reclamantul nu a depus BAP-ul autorului din anul 1948, nedovedind astfel că acesta a fost proprietarul terenului, iar o parte din martori nu au fost audiaţi nemijlocit de către instanţă.

 Referitor la critica privind neintroducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul constată că, la instanța de fond, Direcția Silvică Gorj a formulat cerere de arătare a titularului dreptului ca fiind Statul Român, cerere respinsă ca inadmisibilă prin încheierea de ședință din data de 01.02.2017.

Potrivit art.77 alin.2 C.pr.civilă coroborat cu art.64 alin.4 C.pr.civilă, această încheiere putea fi atacată în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă.

Ca urmare, Direcția Silvică Gorj putea expune această critică doar pe cale apelului  împotriva încheierii de şedinţă din 01.02.2017 şi nu prin apelul formulat împotriva soluţiei pronunţate asupra fondului cauzei, prin sentinţa nr.1305/31.05.2017.

De altfel, o astfel de critică este neîntemeiată, deoarece, potrivit art.11 din Legea nr.46/2008 modificată, fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Naţională a Pădurilor-Romsilva, regie autonomă de interes naţional, aflată sub autoritatea statului, prezenta cauză nu are ca obiect o acţiune reală, ci este întemeiată pe art. 53 din Legea 18/1991 şi are ca obiect terenuri cu vegetaţie forestieră pentru care comisiile de fond funciar pot dispune reconstituirea dreptului de proprietate privată persoanelor îndreptăţite, situaţie în care, potrivit şi deciziei nr.15/2011 pronunţată de ICCJ, Regia Naţională a Pădurilor, titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică şi deţinător al terenurilor are calitate procesuală .

Referitor la proba dreptului de proprietate, instanţa de fond a reținut în mod corect că sunt respectate dispoziţiile art.6 alin. 13 din legea 1/2000, în condiţiile în care proprietarii vecini au recunoscut îndreptăţirea reclamantei, iar Comisia  Local de Fond Funciar Albeni a identificat amplasamentul terenurilor, constatând că acestea sunt libere şi pot fi reconstituite în natură. Sunt astfel înlăturate criticile apelantei privind neidentificarea amplasamentului terenurilor şi neverificării eventualelor reconstituiri în favoarea altor persoane.

Nu poate fi primită susţinerea apelantei că instanța nu putea lua în considerare decât depoziţiile martorilor audiaţi nemijlocit, nu şi declaraţiile ataşate cererii de reconstituire.

A admite o astfel de interpretare, ar atrage consecinţa că dispoziţiile art. 6 alin. 13 din legea 1/2000 permit reconstituirea dreptului de proprietate doar în faza soluţionării plângerii întemeiate pe art.53 din Legea 18/1991 de către instanţa de judecată, excluzând posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate prin propunerea de validare a comisiilor, în faza administrativ-jurisdicţionlă, ceea ce evident este contrar raţiunii legilor fondului funciar, legi prin care s-a urmărit, în principal reconstituirea dreptului de proprietate prin hotărâri ale autorităţilor publice cu activitate administrativă şi administrativ-jurisdicţională, intervenţia instanțelor de judecată nefiind o fază obligatorie a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Dispoziţiile art.6 din Legea nr.1/2000 privesc probele în baza cărora se poate reconstitui dreptul de proprietate indiferent de faza procedurii de reconstituire, administrativă, administrativ-jurisdicțională sau judiciară şi însăşi alin.1 al acestui articol prevede că, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare şi vor analiza pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenta lor, iar alin. 13 din legea 1/2000, prin care se prevede suficienţa probei cu martori este aplicabil în concordanţă cu alin.1 al art.6.

Rezultă astfel că şi declaraţiile proprietarilor vecini ai terenului date în faza administrativă a procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate au valoarea probatorie dată de  art.6 alin. 13 din legea 1/2000, de care instanţa trebuie să ţină seama la verificarea îndreptăţirii persoanei solicitante.

De altfel, tribunalul constată că în cauză instanţa nu a admis acţiunea pentru pentru toate terenurile solicitate, apreciind că între declaraţiile extrajudiciare date de numiţii .........., .........., .......... şi .......... şi schiţele întocmite comisia locală există neconcordanţă cu privire la vecinătăţi, astfel că pentru diferenţa de teren  solicitată, petenta nu  făcut  dovada dreptului de proprietate .

Nici critica apelantei în sensul că în lipsa BAP-ului din 1948 nu se poate reţine îndreptățirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate nu este întemeiată, de vreme ce însuşi legiuitorul a prevăzut, prin modificările introduse prin Legea 247/2005, că în lipsa actelor doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate şi că orice probă dovedind dreptul de proprietate poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi.

Ori, în cauza de faţă nu s-a invocat de către apelantă nici o probă concretă, contrară identificării terenului de către comisia locală şi declaraţiilor proprietarilor vecini, probe care atestă îndreptăţirea reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de  apelanta Direcția Silvică Gorj, cu sediul în municipiul  Tg-Jiu, strada Lt. Col Dumitru Petrescu, nr.3, judeţul Gorj, împotriva sentinței civile nr.1305/31.05.2017, pronunțată de Judecători Tg-Cărbunești în dosarul nr. .........., în contradictoriu cu intimații .........., domiciliată în comuna Albeni, sat Albeni, jud.Gorj, Comisia Locală de Fond Funciar Albeni și Comisia Județeană de Fond Funciar Gorj, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 04.12.2017, la Tribunalul Gorj. 

Preşedinte,

..........Judecător,

..........

Grefier,

..........

Red. CM/05.12.2017

j.f. N.M.ex. 6

Domenii speta