Divorţ cu copii

Sentinţă civilă 203 din 09.01.2009


Dosar nr.11767/302/2008

Sentinţa civilă nr.203

Şedinţa publică de la 09.01.2009

Pe rol soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul RM în contradictoriu cu pârâta R Cşi autoritatea tutelară P S 5 B, având ca obiect divorţ cu copii.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns reclamantul personal şi asistat de apărător, cu împuternicire avocaţială la dosar, pârâta personal, lipsind reprezentantul autorităţii tutelare.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că prin compartimentul registratură a fost depus la dosar referatul de anchetă socială întocmit de Ps 5 – S A T.

Instanţa procedează la legitimarea părţilor, reclamantul cu --seria -- nr.--elib. -, CNP  şi pârâta cu CI seria ... nr..... elib. de ...., CNP ....

Nemaifiind cereri prealabile de formulat şi excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul pe cererea de probatorii.

Reclamantul, prin apărător, solicită încuviinţarea probei cu înscrisuri şi un martor comun.

Pârâta personal solicită audierea unui martor comun.

Deliberând pe cererea de probatorii, în temeiul disp.art.167 C.p.c., încuviinţează pentru părţi proba cu înscrisuri şi audierea unui martor comun, respectiv N E, care este prezentă la termenul de faţă.

Instanţa procedează la audierea martorei N E sub prestare de jurământ religios, declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată la dosarul cauzei.

La interpelarea instanţei, pârâta precizează că nu lucrează şi că este de acord ca minorul să fie încredinţat spre creştere şi educare către reclamant.

În temeiul art. 129 alin. 5 Cpc coroborat cu decizia Curţii Constituţionale nr. 969/2007 instanţa procedează la luarea unui interogatoriu din oficiu părţilor.

Pârâta precizează că avea tot timpul discuţii cu reclamantul, deoarece aceasta pleca la părinţii săi câte o zi- două. Aveau discuţii cu privire la bani şi la creşterea şi îngrijirea copilului, având concepţii diferite.

Părţile precizează că nu mai există afecţiune specifică relaţiei de soţ-soţie.

Pârâta este de acord cu desfacerea căsătoriei şi ca minorul să rămână la reclamant. Arată că este casnică.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reclamantul, prin apărător, solicită admiterea acţiunii şi desfacerea căsătoriei din culpă comună, fără motivare, păstrarea pârâtei a numelui dobândit la încheierea căsătoriei, încredinţarea minorului spre creştere şi educare, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în funcţie de venitul minim pe economie, fără cheltuieli de judecată.

Pârâta, personal, pune aceleaşi concluzii. Doreşte să îşi păstreze numele dobândit la încheierea căsătoriei. Solicită ca sentinţa să nu fie motivată cu privire la divorţ.

INSTANŢA

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 sub nr. 11767/302/2008 din 20.11.2009, reclamantul R Ml a chemat în judecată pe pârâta R C solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu şi cu Autoritatea Tutelară PS 5, să fie desfăcută căsătoria părţilor, pârâta să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie, încredinţarea spre creştere şi educare a minorului, cu obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2000 şi din căsătorie a rezultat minorul R V-A. Au încheiat această căsătorie în speranţa întemeierii unei familii, a unui cămin liniştit şi de lungă durată. La scurt timp după încheierea căsătoriei, relaţiile au început să se deterioreze.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 37, 40, 41, 43 C.fam.

Pentru dovedirea cererii reclamantul a depus la dosar certificatul de căsătorie în original şi, în copie, certificatul de naştere al minorului.

În cauză instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu martorul N E. În cadrul probei cu înscrisuri au mai fost depuse referatele de anchetă socială efectuate de P S 6 la data de .... şi de P s 5 la data de ...., iar în cadrul probei testimoniale a fost audiat martora N. E., declaraţia acesteia fiind consemnată şi ataşată dosarului cauzei.

La termenul de judecată din data de 09.01.2009, instanţa a procedat în temeiul art.129 alin. 5 C.p.c. şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 969/2007 la luarea unui interogatoriu din oficiu părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de ..., căsătoria fiind trecută în Registrul de Stare Civila al P. S. 5 sub nr. ...., iar din căsătorie a rezultat minorul R. V.-A.., astfel cum rezultă din menţiunile certificatului de căsătorie şi ale certificatelor de naştere aflate la dosar (filele 5 şi 6). Domiciliul comun al părţilor a fost în Bucureşti, aici locuind încă reclamantul.

Potrivit art. 38 alin.1 Cod familiei, “instanţa poate desface căsătoria prin divorţ atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”. Uzând de posibilitatea conferită lor de prevederile art. 617 alin. 2 Cpc, părţile au solicitat instanţei nemotivarea sentinţei sub aspectul capătului de cerere privind divorţul. Prin urmare, constatând că din probele administrate în cauză rezultă că raporturile dintre soţi sunt grav vătămate, nemaifiind posibilă continuarea căsătoriei, în temeiul art. 38 alin. 1 şi art. 37 alin. 2 Cod fam., instanţa va dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor, culpă pe care ambele părţi au recunoscut-o.

În temeiul art. 40 alin. 1 şi 2 Cod fam, instanţa va lua act de învoiala părţilor în sensul că pârâta păstrează numele dobândit la încheierea căsătoriei, R.

Referitor la capătul de cerere privind încredinţarea minorului RV-A, , instanţa, în baza art. 42 alin. 1 Cod fam., va hotărî ţinând cont de interesul copilului. Instanţa are în vedere faptul că de la data despărţirii în fapt a părţilor, minorul a rămas în grija tatălui, mama menţinând legătura cu minorul, fără a contribui la întreţinerea acestuia, întrucât un are un loc de muncă.

Având în vedere şi acordul în acest sens al pârâtei, manifestat în faţa instanţei, inclusiv cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, de faptul că reclamantul dispune de condiţii locative pentru creşterea copilului, locuind în apartamentul compus din 3 camere, proprietatea bunicilor paterni ai copilului, după cum rezultă din referatul de anchetă socială efectuat de P S 5, va încredinţa reclamantului, spre creştere şi educare, pe minorul R V-A.

Potrivit art. 42 alin. 3 Cod fam, o dată cu pronunţarea divorţului “instanţa judecătorească va stabili contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor”. Potrivit art. 97 alin. 1 Cod fam., ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei sau înfiaţi. Una dintre aceste obligaţii ce incumbă în egală măsură ambilor părinţi este obligaţia de întreţinere, art.86 alin.1 Cod fam. dispunând că această obligaţie există între părinţi şi copii, text de lege ce trebuie coroborat cu art. 107 alin. 1 Cod fam., conform căruia copilul minor este întreţinut de părinţii săi. Totodată, art.86 alin.3 Cod fam. prevede că descendentul, cât timp este minor, are drept la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care se află.

Această obligaţie de întreţinere a părinţilor faţă de copiii lor minori are un caracter complex, conţinutul său fiind determinat de prevederile art. 101 alin. 2 Cod fam., potrivit cărora părinţii sunt obligaţi să crească copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică, de educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia. Întreţinerea urmează să fie determinată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti, aşa cum impune art. 94 alin. 1 Cod fam. La stabilirea cuantumului pensiei de întreţinere datorate de părinte copilului său, se vor aplica dispoziţiile art. 94 alin. 3 din acelaşi act normativ, potrivit cărora când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul din muncă pentru 1 copil.

Deşi pârâta nu are venituri ori mijloace materiale, instanţa consideră ca este capabil de muncă, practica judiciară fiind constantă în a prezuma existenţa unor venituri ale pârâtului apt de muncă, apreciindu-se că altfel nu s-ar explica cum îşi asigură el însuşi existenţa. Ca urmare, noţiunea de mijloace la care se referă art. 94 din Codul familiei trebuie interpretată nu numai în sensul de mijloace materiale, dar şi ca aptitudine de a munci a celui obligat la întreţinere. În acest sens, s-a apreciat că pensia de întreţinere se va stabili în sarcina debitorului întreţinerii în limita unei contribuţii minime, adică prin raportare la venitul minim pe economia naţională, chiar în lipsa oricăror dovezi cu privire la veniturile şi posibilităţile lor de realizare.

Pe cale de consecinţă, instanţa va avea în vedere venitul minim net pe economia naţională, conform dispoziţiilor HG 1051/2008, şi va obliga pârâta la plata către reclamant şi în favoarea minorului, a unei pensii de întreţinere în cuantum de 110 RON lunar, începând cu data introducerii acţiunii şi până la majoratul minorului.

În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, instanţa va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul R M, împotriva pârâtei R C, în contradictoriu cu Autoritatea Tutelară.

Desface căsătoria încheiată între părţi la data de ... şi înregistrată în Registrul de Stare Civilă al P s 5 sub nr. xxx, din culpa comună a părţilor.

Ia act de învoiala părţilor în sensul că pârâta păstrează numele dobândit la încheierea căsătoriei - R.

Încredinţează minorul R V-A, spre creştere şi educare, tatălui reclamant.

Obligă pârâta la plata către reclamant şi în favoarea minorului RV-A a unei pensii de întreţinere în cuantum de 110 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii - 20.11.2008 - şi până la majoratul copilului.

Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.