Fara titlu

Restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Calitate procesuală pasivă. Situaţia cererii de chemare în garanţie a Municipiului Bucureşti formulate de către Ministerul Finanţelor Publice atunci când chiriaşul a fost evins printr-o acţiune în revendicare. Aplicabilitatea art. 55 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 aşa cum a fost modificată prin legea nr. 247/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 7410/20 noiembrie 2006 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 în dosarul nr. 5966/302/2006 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului  Municipiu Bucureşti prin Primarul General ca neîntemeiată, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamantul I.A., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL BUCUREŞTI PRIN PRIMARUL GENERAL; a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să plătească reclamantului suma de 19.199,07 lei reprezentând preţul actualizat al imobilului situat în Bucureşti, sector 2, a fost respinsă cererea principală formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de Municipiul Bucureşti prin Primarul General în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice  şi a fost obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să plătească pârâtului Municipiul Bucureşti prin Primarul General suma de 19.199,07 lei. În baza art. 276 C.p.c. a fost obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 28.04.2006 sub nr. 5966/302/2006 reclamantul I. A. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Ministerul Finanţelor Publice, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea  pârâţilor la restituirea preţului achitat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 3143/01.04.1997 pentru apartamentul nr. 1 situat în Bucureşti, sector 2(…), în cuantum actualizat cu indicele de inflaţie, precum si la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 01.04.1997 a cumpărat de la Primăria Municipiului Bucureşti, reprezentată prin SC Apolodor SA, în temeiul Legii nr. 112/1995, apartamentul nr. 1 situat în Bucureşti, (…), în baza contractului de vânzare cumpărare nr.  03143/1997. A mai arătat că la data de 05.08.1997 H. M. A. a introdus pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, acţiune în revendicare a aceluiaşi imobil situat în Bucureşti, sector 2(…), în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, I.D., I. B., I. A. ( reclamantul din prezenta cauză),  C. V. şi C. I. Prin sentinţa civilă nr. 2207/23.02.2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti s-a admis acţiunea în revendicare formulată de H. C, în calitate de moştenitor al lui H.M.A. Prin decizia civilă nr. 3076/30.10.2001 a Tribunalului Bucureşti s-au admis apelurile declarate de pârâţi împotriva hotărârii primei instanţe, care a fost schimbată în tot, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată. În faza de soluţionare a recursului, Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat decizia civilă nr. 1380/27.05.2003, prin care s-a admis recursul declarat de H. C. şi s-a menţinut în tot sentinţa civilă nr. 2207/23.02.2001 pronunţată de Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti. Au fost obligaţi Primăria Municipiului Bucureşti, R.A. A.P.P.S. şi pârâţii persoane fizice care au încheiat contracte de  vânzare cumpărare în baza Legii nr. 112/1995, să lase în deplină proprietate reclamantului imobilul situat în Bucureşti, sector 2(…), compus din teren şi construcţii. Instanţa a reţinut, prin compararea titlurilor de proprietate, că statul exercită doar o posesie de fapt, imobilul fiind preluat în mod abuziv, printr-un titlu nevalabil şi ca urmare,  nu a putut transmite mai departe către persoanele fizice dreptul de proprietate asupra unor părţi din imobil.

A mai învederat reclamantul ca odată cu încheierea contractului de vânzare, Primăria Municipiului Bucureşti este ţinuta să asigure folosinţa liniştită a lucrului. Îndată ce cumpărătorul arată că i-a fost tulburată posesia, vânzătorul va fi ţinut să repare prejudiciul, motivat chiar de reglementarea legală a garanţiei.

În drept, au fost invocate disp. art. 998,999,1336, 1337 şi 1341 C. civ.

La data de 17.05.2006 pârâtul Municipiul Bucureşti a depus la dosarul cauzei întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie. Prin întâmpinare a invocat excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, arătând că obligaţia de restituire a preţului plătit pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 2(…),  incumba Ministerului Finanţelor Publice, faţă de dispoziţiile art. 1 pct 5 teza I din OUG nr. 184/2002. A susţinut pârâtul ca, chiar dacă în cauză ar fi vorba despre o răspundere pentru evicţiune, aşa cum susţine reclamantul,  se ignoră faptul indiscutabil că preţul plătit de către reclamant a fost încasat şi folosit în mod efectiv de către Ministerul Finanţelor Publice şi nu de către Municipiul Bucureşti. Pe cale de consecinţă, chiar dacă în cauză poate fi reţinută răspunderea  pentru evicţiune şi admiterea cererii în sensul restituirii preţului, această obligaţie trebuie stabilită numai faţă de Ministerul Finanţelor Publice şi nu faţă de Municipiul Bucureşti prin Primarul General care nu are calitate procesuală pasivă în cauză. A mai arătat paratul ca, in cazul în care se va trece peste această excepţie, solicită chemarea în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice. Pe fondul cauzei, arată că răspunderea pentru evicţiune presupune două elemente cumulativ prevăzute de lege, respectiv plata preţului şi despăgubiri pentru prejudiciul cauzat. În speţă cele două elemente prevăzute de lege pentru existenţa răspunderii pentru evicţiune nu sunt întrunite. Acţiunea de faţă este una în pretenţii, respectiv obţinerea unei sume de bani care potrivit Legii nr. 112/1995 şi HG nr. 20/1996 nu au intrat în bugetul Primăriei Municipiului Bucureşti, ci au intrat în contul Ministerului Finanţelor Publice.

În drept, au fost invocate disp. art. 60-63 şi art. 115-118 C.p.c.

La data de 31.05.2006 Ministerul Finanţelor Publice a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive, avînd în vedere prevederile art. 51 alin 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001.Faţă de aceste norme legale şi faţă de situaţia de fapt solicită să se constate că nu sunt întrunite prevederile art. 51 alin 2 şi 3 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 184/2002 şi ca atare,  nu ne aflam in situaţia restituirii preţului reactualizat, plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 şi care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Prin urmare solicită respingerea acţiunii îndreptate împotriva sa ca formulata  împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Referitor la cheltuielile de judecată, paratul a  considerat că este necesar să se facă aplicarea art. 1337 C. civ. privind răspunderea pentru evicţiune a vânzătorului, având în vedere că Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, prin mandatar SC Apolodor SA a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu reclamanţii, contract încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995.

La data de 16.10.2006 reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a precizat cuantumul actualizat al preţului achitat la data încheierii contractului de vînzare-cumpărare nr. 3143/01.04.1997 pentru apartamentul nr. 1 situat în Bucureşti, sector 2, ca fiind in suma de 19.199,07 Ron. In sustinerea cererii precizatoare reclamantul a depus la dosar adresa Institutului National de Statistica privind indicii preturilor de consum si rata inflatiei pentru perioada martie 1997-august 2006.

In sedinta publica din data de 18.09.2006 instanta a constatat ca paratii Primaria Municipiului Bucuresti si Municipiul Bucuresti prin Primarul General sunt, in  fapt, aceeasi persoana. Intrucat titulatura corecta este Municipiul Bucuresti prin Primarul General, instanta a dispus citarea paratului in cauza sub aceasta denumire.

Analizand actele dosarului, instanta de fond a reţinut că  retine ca reclamantul I.A. a cumparat de la Municipiul Bucuresti prin Primarul General, acesta din urma reprezentat prin mandatar S.C. “Apolodor” S.A., un apartament situat in Bucuresti, sector 2, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 3143/01.04.1997, locuinta fiind vanduta in temeiul Legii nr. 112/1995.

Prin decizia civila nr. 1380/27.05.2003 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a III-a Civila in dosar nr. 871/2003 a fost solutionata in mod irevocabil actiunea in revendicare formulata de H. C. in contradictoriu cu I. D., I. B.O., I. A. ( reclamantul din prezenta cauză), C. V., C. P., Municipiul Bucuresti prin Primarul General si Regia Autonoma “Administratia Patrimoniului Protocolului de Stat”.  A fost obligat I. A. sa lase lui H. C. in deplina proprietate si posesie imobilul situat in Bucuresti, sector 2……., ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 3143/1997.

In temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., instanta a analizat cu prioritate exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice, analiza ce presupune mai intai mentionarea dispozitiilor legale incidente in speta.

 Potrivit art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, „la dispozitia Ministerului Finantelor Publice se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii in aplicare a prevederilor prezentei legi, care se va alimenta din sumele obtinute din vanzarea apartamentelor care nu s-au restituit in natura, reprezentand plati integrale, avansuri, rate si dobanzi (...)”. Aceste prevederi se coroboreaza cu dispozitiile art.41 alin1 si 4 din HG nr.11/1997 privind Normele metodologice privind aplicarea Legii nr.112/1995: „unitatile specializate, care evalueaza si vand apartamentele care fac obiectul Legii nr.112/1995, au obligatia sa incaseze contravaloarea acestora de la cumparator, iar suma sa o vireze, in termen de 3 zile lucratoare, in contul 50.21, deschis la trezoreria statului din localitatea unde isi are sediul vanzatorul, sau in contul 64.74, deschis la unitatile Bancii Comerciale Romane – SA, dupa caz. Sumele incasate in contul 50.21 se vireaza de catre trezoreriile municipale, orasenesti se perceptii in acelasi cont deschis la trezoreria municpiului resedinta de judet, pe seama directiei generale a finantelor publice si controlului financiar de stat . In acelasi mod procedeaza si unitatile Bancii Comerciale Romane – SA”. O.U.G. nr. 184/2002 prevede, la art. 5, ca plata sumelor reprezentand pretul reactualizat platit de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, se face de catre Ministerul Finantelor Publice, din fondul extrabugetar constituit in temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.

In cauza de fata, nu ne aflam in ipoteza reglementata de acest ultim act normativ, intrucat contractul de vanzare-cumparare incheiat de catre reclamant nu a fost desfiintat prin hotarare judecatoreasca defnitiva si irevocabila, ci reclamantul a fost evins intr-o actiune in revendicare, solutionata pe baza compararii titlurilor de proprietate.

Pierzând dreptul de proprietate ce constituise obiectul contractului de vanzare-cumparare incheiat cu Primaria Municipiului Bucuresti, in calitate de vanzatoare, reclamantul I. A. a solicitat prin prezenta actiune restituirea pretului platit in temeiul acestui contract ca echivalent al imobilului dobandit si de care a fost evins. Fata de aceste pretentii ale reclamantului, instanta de fond a apreciat ca actiunea formulata este o veritabila actiune in garantie pentru evictiunea decurgand din faptul unui tert, actiune guvernata de dispozitiile art. 1337-1351 C.civ. Raportul de drept procesual neputandu-se lega decat intre titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecatii, in mod gresit actiunea a fost introdusa impotriva Ministerului Finantelor Publice, calitate procesual pasiva intr-o actiune in garantie contra evictiunii avand numai vanzatorul, in speta Municipiul Bucuresti prin Primarul General. Intrucat obiectul cererii de chemare in judecata il constituie restituirea pretului platit pentru apartament, in mod firesc, in raport de dispozitiile arat. 1337 C.civ., vanzatorul, care a incasat pretul imobilului vandut, are calitate procesuala pasiva, chiar daca pretul a fost varsat, potrivit dispozitiilor art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, in fondul extrabugetar aflat la dispozitia Ministerului Finantelor Publice. Acesta din urma este un tert fata de contractul de vanzare-cumparare intervenit intre Municipiul Bucuresti, prin mandatar S.C. Apolodor S.A., pe de o parte si reclamant, pe de alta parte, calitate in care, in baza principiului relativitatii efectelor contractului reglementat de art. 973 C.civ., nu i se pot stabili niciun fel de obligatii printr-un contract la care nu a fost parte.

O situatie aparte, care constituie in mod evident o exceptie de a principiul relativitatii efectelor contractului, a fost consacrata prin dispozitiile art. 5 din O.U.G. nr. 184/2002, anterior mentionat, care au prevazut obligatia pentru Ministerul Finantelor Publice de a plati pretul reactualizat achitat de chiriasii ale caror contracte de vanzare-cumparare incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, ceea ce, dupa cum s-a aratat, nu este cazul in speta de fata. Imprejurarea ca suma incasata cu titlu de pret a fost virata in contul Ministerului Finantelor Publice justifica doar dreptul vanzatorului Municipiul Bucuresti prin Primarul General, chemat sa raspunda intr-o actiune in garantie contra evictiunii pentru restituirea pretului, de a formula la randul sau, impotriva Ministerului Finantelor Publice, o cerere de chemare in garantie, intemeiata pe disp. art. 51 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, coroborat cu principiul imbogatirii fara justa cauza, cerere care  a si fost formulata in prezenta cauza.

Fata de considerentele de fapt si de drept expuse, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General si, in mod corelativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Ministerul Finantelor Publice in ceea ce priveste cererea principala. Pe cale de consecinta, a respins cererea principala formulata de I. A. in contradictoriu cu paratul Ministerul Finantelor Publice, ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pe fondul cauzei, retinand si dispozitiile legale si argumentele expuse anterior in privinta exceptiilor, instanta de fond a retinut ca cererea principala prin care reclamantul solicita obligarea paratului Municipiul Bucuresti prin Primarul General la restituirea pretului actualizat al imobilului este intemeiata, urmand a fi admisa. Astfel, conform art. 1337 C.civ., vanzatorul este obligat sa garanteze pe cumparator contra evictiunii. Admiterea actiunii in revendicare formulata de un tert si deposedarea reclamantului de bunul sau dobandit prin contractul de vanzare-cumparare constituie o veritabila evictiune, pentru care vanzatorul este obligat sa raspunda. Potrivit art. 1341 C.civ. „cand vanzatorul este raspunzator de evictiune, cumparatorul, daca este evins, are dreptul de a cere de la vanzator restituirea pretului(...) si daune-interese.” In acest context trebuie mentionate si dispozitiile art. 1344 C.civ., conform carora „daca lucrul vandut se afla, la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, excedentele valorii in timpul evictiunii”. Din coroborarea dispozitiilor legale enuntate rezulta ca vanzatorul parat Municipiul Bucuresti prin Primarul General are obligatia sa restituie reclamantului pretul achitat de acesta din urma pentru cumpararea apartamentului de care a fost evins, pret ce urmeaza a fi actualizat in raport de rata inflatiei.

Cuantumul pretului actualizat, respectiv 19.199,07 lei, a fost determinat in mod corect de catre reclamant, in raport de sumele achitate cu chitantele nr. 3245/01.04.1997 si nr. 3204/01.04.1997 si de rata inflatiei comunicata de Institutul National de Statistica pentru perioada martie 1997-august 2006 (filele 27 si 44-47).  Astfel, instanta a obligat paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General sa plateasca reclamantului I. A. suma de 19.199,07 lei, reprezentand pretul actualizat al imobilului situat in Bucuresti, sector 2…..

In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie formulata de Municipiul Bucuresti prin Primarul General in contradictoriu cu Ministerul Finantelor Publice, instanta de fond a reţinut că potrivit art. 60 alin. 1 C.proc.civ, partea poate sa cheme in garantie o persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte, in cazul in care ar cadea in pretentii cu o cerere in garantie sau in despagubire. Paratul Municipiul Bucuresti prin Primarul General urmeaza a fi obligat in cererea principala, dobandind calitatea de parte cazuta in pretentii. Instanta apreciaza ca obligatia de plata a pretului reactualizat revine in cele din urma chematului in garantie Ministerul Finantelor Publice, deoarece sumele rezultate din vanzarea apartamentelor au fost virate in conturile unitatilor sale subordonate, respectiv ale Directiilor generale ale finantelor publice si controlului financiar de stat.

O alta solutie ar conduce la imbogatirea fara justa cauza a Ministerului Finantelor Publice in dauna Municipiului Bucuresti, fiind intrunite atat conditiile materiale, cat si cele juridice ale actiunii in restituire. Astfel, patrimoniul Ministerul Finantelor Publice s-ar mari cu suma reprezentand pretul actualizat al imobilului, in timp ce patrimoniul Municipiului Bucuresti s-ar micsora cu aceeasi suma, legatura de cauzalitate derivand din aplicarea in speta a dispozitiilor Legii nr.112/1995, ale HG nr.11/1997 referitoare la  incasarea si virarea sumelor  privind pretul locuintelor si ale art. 5 din O.U.G. nr. 184/2002.

In ceea ce priveste conditiile juridice ale actiunii in restituire, instanta constata absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului chematului in garantie in dauna celui al paratului Municipiul Bucuresti, precum si lipsa altui mijloc juridic aflat la dispozitia acestuia din urma pentru recuperarea sumei de bani. Inexistenta raporturilor juridice directe dintre chematul in garantie Ministerul Finantelor Publice si reclamantul I. A., nu reprezinta o cauza legitima in sensul mai sus aratat, intrucat aplicabilitatea dispozitiilor art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995, ale art.41 alin.1 si 4 din HG nr.11/1997 si ale art. 5 din O.U.G. nr. 184/2002 nu este conditionata de un raport juridic direct intre cumparator si Ministerul Finantelor Publice, acestea fiind norme juridice speciale, avand caracter derogator de la prevederile de drept comun in materia evictiunii (art.1337 si urm. – C.civ.), si – pe cale de consecinta – se aplica cu prioritate.

Pentru aceste considerente, instanta a admis cererea de chemare in garantie astfel cum a fost formulata si a obligat Ministerul Finantelor Publice sa plateasca Municipiului Bucuresti prin Primarul General suma de 19.199,07 lei. Instanta a inlaturat apararile chematului in garantie, in sensul ca din suma reprezentand pret actualizat ar trebui dedus mai intai comisionul achitat de reclamant catre S.C. „Apolodor” S.A., intrucat art. 51 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu face nicio astfel de distinctie. Or din aplicarea principiului conform caruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu are dreptul sa distinga, se desprinde concluzia ca Ministerul Finantelor Publice trebuie sa plateasca intregul pret actualizat cu indicele de inflatie, inclusiv comisionul.

Prin decizia civilă nr. 247/23.02.2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a Civilă  a fost admis recursul declarat de către recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice, a fost modificată în parte sentinţa recurată şi a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a Municipiului Bucureşti ca neîntemeiată, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei; de asemenea, a fost respins ca nefondat recursul declarat de către recurentul Municipiul Bucureşti. Astfel, instanţa de recurs a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 55 slin. 3 din Legea nr. 10/2001 – modificată prin legea nr. 247/2005-, restituirea preţului actualizat plătit de chiriaşii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995 au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile se va face de către Ministerul Finanţelor Publice. În speţă, însă, nu ne aflăm în situaţia reglementată de dispoziţiile legale menţionate, întrucât contractul de vânzare-cumpărare al reclamantului nu a fost desfiinţat, ci acesta a fost evins într-o acţiune în revendicare, soluţionată pe baza comparării titlurilor de proprietate. În consecinţă, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun, respectiv art. 1337-art. 1351 C.civ. privind obligaţie de garanţie împotriva evicţiunii. Raporturile contractuale au fost stabilite între reclamant – în calitate de cumpărător – şi pârâtul Municipiul Bucureşti – prin Primarul General -, pârât căruia îi revine în exclusivitate obligaţia de plată a preţului reactualizat.

Domenii speta

Spete similare