Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Abandon de familie – art. 305 al. 1 lit. c C.p. Elementele constitutive ale infracţiunii. Reaua-credinţă a debitorului obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere. Cercetări incomp...

DOSAR NR. 6568/301/2009

Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Abandon de familie – art. 305 al. 1 lit. c C.p. Elementele constitutive ale infracţiunii. Reaua-credinţă a debitorului obligaţiei de plată a pensiei de întreţinere. Cercetări incomplete. Admiterea plângerii. 

Prin sentinţa penală nr. 374 din 15.07.2009 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti s-a dispus, în baza art. 2781 al. 8 lit. b C.p.p., admiterea plângerii formulate de petenta P.G.V. împotriva rezoluţiei nr. 11985/P/2007 din data de 19.01.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, menţinută prin rezoluţia nr. 693/II-2/2009 din data de 12.04.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p., desfiinţarea rezoluţiei contestate şi trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru continuarea cercetărilor faţă de intimatul D.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p.

În baza art. 193 al. 6 C.p.p., s-a respins ca nefondată cererea formulată de petentă privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, iar în baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În fapt, s-a reţinut că pe rolul instanţei a fost înregistrată la data de 30.04.2009, sub nr. 6568/301/2009, plângerea formulată de petenta P.G.V. împotriva  rezoluţiei nr. 11985/P/2007 din 19.01.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.N., pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p.

În motivare, petenta a arătat că a formulat plângere penală împotriva intimatului pentru neplata cu rea-credinţă, pentru o perioadă mai mare de două luni, a pensiei de întreţinere stabilite în favoarea minorului D.A.C. prin sentinţa civilă nr. 1493/22.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, în cuantum de 218,75 lei lunar. A mai arătat că prin rezoluţia contestată, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a dispus în mod nelegal neînceperea urmăririi penale faţă de intimat, justificând această soluţie prin aceea că, neavând un loc de muncă, numitul D.N. nu s-ar face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abandon de familie. A precizat că împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată a formulat în termen legal plângere adresată prim-procurorului unităţii de Parchet, invocând faptul că în cauza de faţă nu se poate considera că există o imposibilitate obiectivă de plată, atâta vreme cât intimatul nu prestează o activitate deşi este apt de muncă, sens în care s-a pronunţat practica judiciară şi doctrina juridică. Neprimind niciun răspuns din partea prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în termenul instituit de lege, s-a adresat instanţei solicitând ca, pentru aceleaşi considerente, să se desfiinţeze rezoluţia contestată şi, reţinându-se cauza spre judecare, să se dispună condamnarea intimatului D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 2781 al. 8 lit. c C.p.p.

La dosarul cauzei a fost ataşat dosarul nr. 11985/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, copia plângerii formulate de petentă în temeiul art. 278 C.p.p. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 11985/P/2007 din data de 19.01.2009, rezoluţia nr. 693/II-2/2009 din data de 12.04.2009 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în soluţionarea acestei plângeri, dovezile de comunicare către petentă a rezoluţiilor date în cauză, respectiv copiile borderourilor de expediţie a corespondenţei.

La solicitarea părţilor, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri noi, sens în care petenta a depus la dosar copia sentinţei civile prin care intimatul a fost obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea său copilului minor încredinţat spre creştere şi educare mamei, precum şi copii ale cupoanelor mandat poştal privind plăţile efectuate de intimat cu titlul de pensie de întreţinere, iar intimatul, la rândul său, a depus la dosar copii ale facturilor şi chitanţelor reprezentând contravaloarea mandatelor poştale prin care  a achitat pensia de întreţinere stabilită în sarcina sa.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 26.07.2007, petenta P.G.V. a sesizat Secţia 23 Poliţie cu privire la faptul că intimatul D.N., fostul său soţ, nu şi-a executat obligaţia de plată a pensiei de întreţinere de 218,75 lei lunar stabilită în sarcina sa prin sentinţa civilă nr. 1493/22.02.2007 şi în favoarea copilului minor rezultat din căsătoria părţilor şi încredinţat spre creştere şi educare mamei ca urmare a divorţului părinţilor. Faţă de cele sesizate, petenta a solicitat luarea măsurilor legale ce se impun, precizând totodată că înţelege să se constituie parte civilă cu suma de 1093,75 lei.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti sub nr. 11985/P/2007.

În cadrul actelor premergătoare, la data de 01.08.2007 a fost audiată petenta, aceasta precizând că, până la momentul luării declaraţiei, fostul soţ, D.N., nu a achitat nicio sumă cu titlul de obligaţie de întreţinere, conform sentinţei civile de divorţ, arătând totodată că nu are cunoştinţă dacă acesta are sau nu un loc de muncă.

Ulterior, la data de 29.10.2007, a fost audiat intimatul care a arătat că din vara anului 2005 până în luna mai 2007 a lucrat în serviciul administrativ din cadrul SC R. SRL, în perioada mai-septembrie 2007 nu a avut serviciu, nereuşind să-şi găsească un loc de muncă, iar la data de 01.09.2007 s-a angajat ca şofer la SC A.T.C. SRL, precizând că în perioada mai-septembrie 2007, neavând serviciu, nu şi-a putut îndeplini obligaţia de plată a pensiei de întreţinere, fiind la rândul său ajutat de părinţi, dat în luna octombrie 2007 şi-a achitat toate obligaţiile, angajându-se totodată să respecte lunar obligaţia de plată stabilită în sarcina sa, conform sentinţei civile de divorţ.

La solicitarea formulată de organele de cercetare penală la data de 04.04.2008, Adminsitraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti a comunicat, prin adresa nr. 117240/09.05.2008, situaţia veniturilor din salarii cu care figurează înscris în evidenţe intimatul D.N. în perioada 2006 – 2008.

Având în vedere cercetările efectuate, prin rezoluţia nr. 11985/P/2007 din data de 19.01.2009, procurorul a dispus, în baza art. 228 al. 6 C.p.p. rap. la art. 10 al. 1 lit. d C.p.p., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p., reţinând că din actele premergătoare rezultă că intimatul nu a realizat venituri în perioada ulterioară sentinţei civile nr. 1493/22.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, astfel încât neplata pensiei de întreţinere nu s-a datorat relei credinţe a intimatului, ci unei imposibilităţi obiective de plată, nefiind aşadar întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie.

Împotriva acestei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, petenta P.G.V. a formulat plângere în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C.p.p., pe care a adresat-o prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, fiind înregistrată la data de 24.03.2009. În motivare, petenta a arătat că încă de la început intimatul nu şi-a executat obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stabilite în sarcina sa şi în favoarea minorului rezultat din căsătoria părţilor prin sentinţa civilă nr. 1493/22.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti,  în primele luni efectuând doar plăţi parţiale şi în alt termen decât cel legal, pentru ca apoi să înceteze complet plăţile cu acest titlu, astfel încât a sesizat organele de poliţie. A apreciat că în mod eronat procurorul a reţinut că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie, considerând că nerealizarea de venituri de către intimat reprezintă o imposibilitate obiectivă de plată, deşi în practica judiciară s-a decis că, în cazul în care persoana obligată la plata pensiei de întreţinere este aptă de muncă, însă nu prestează o activitate care să-i permită realizarea de venituri, se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de abandon de familie. Arătând că intimatul nu este inapt de muncă şi nici nu se află în stare de arest, situaţii care ar putea fi considerate ca impedimente obiective pentru executarea obligaţiei de întreţinere, de natură a înlătura reaua credinţă, petenta a apreciat că acesta nu a plătit pensia de întreţinere în mod nejustificat, precizând totodată că intimatul a înţeles să aloce fonduri în alte scopuri, promovând un proces de schimbare a programului de vizitare a minorului. Considerând aşadar că reaua credinţă a intimatului D.N. este evidentă, petenta a solicitat admiterea plângerii, astfel încât acesta să poată fi trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.

Prin rezoluţia nr. 693/II-2/2009 din data de 12.04.2009, în temeiul art. 278 C.p.p., prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta P.G.V. împotriva rezoluţiei nr. 11985/P/2007, reţinând că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză este în concordanţă cu probele administrate, iar împrejurarea că intimatul este apt de muncă, fără însă a presta o activitate retribuită, nu este suficientă pentru a se constata îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa infracţiunii de abandon de familie.

Anterior comunicării rezoluţiei prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, cu respectarea termenului instituit de art. 2781 al. 2 C.p.p., petenta P.G.V. a promovat prezenta plângere adresată instanţei de judecată, în temeiul art. 2781 C.p.p., împotriva rezoluţiei procurorului nr. 11985/P/2007 din data de 19.01.2009 de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimatul D.N., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abandon de familie prevăzute de art. 305 al. 1 lit. c C.p. 

Analizând actele şi lucrările dosarului şi înscrisurile noi prezentate de părţi, instanţa a reţinut că plângerea este fondată pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:

Petenta P.G.V. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p. susţinând în fapt, prin plângerea penală prealabilă formulată la data de 26.07.2007, că intimatul, fostul său soţ, nu şi-a executat mai mult de două luni obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stabilită în sarcina sa şi în favoarea minorului rezultat din căsătoria părţilor prin sentinţa civilă nr. 1493/22.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Art. 305 al. 1 lit. c C.p. incriminează ca infracţiune de abandon de familie neplata cu rea-credinţă, timp de 2 luni, de către persoana care are obligaţia legală de întreţinere, faţă de cel îndreptăţit la întreţinere, a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească.

În cauza de faţă nu este contestat faptul că, în anul 2007, intimatul D.N. nu a plătit, mai mult de două luni consecutive, pensia de întreţinere stabilită prin hotărâre judecătorească în favoarea minorului rezultat din căsătorie. În acest sens, în plângerea penală prealabilă formulată la data de 26.07.2007 petenta susţine că intimatul nu a efectuat până la acea dată nicio plată cu titlul de pensie de întreţinere, iar intimatul, în declaraţia scrisă dată în faţa organelor de poliţie, recunoaşte că în perioada mai-septembrie 2007 nu şi-a executat obligaţia de plată a pensiei de întreţinere.

Rezultă aşadar că situaţia de fapt se circumscrie în mod neechivoc laturii obiective a infracţiunii de abandon de familie în forma prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p., rămânând desigur a se clarifica dacă neexecutarea obligaţiei de plată datează chiar de la data pronunţării sentinţei civile de divorţ, respectiv 22.02.2007, dată de la care aceasta este executorie în ceea ce priveşte obligaţia de plată a pensiei de întreţinere în favoarea minorului, sau din luna mai 2007, aşa cum susţine intimatul.

Sub acest aspect, având în vedere înscrisurile noi depuse de părţi la dosar privind plăţile efectuate de către intimat în executarea obligaţiei de întreţinere (f. 21-25 di), instanţa constată că la data de 17.10.2007 intimatul a achitat suma de 1600 lei, reprezentând cu aproximaţie pensia de întreţinere datorată pentru 8 luni. Faţă de această împrejurare, având în vedere că intervalul februarie – octombrie reprezintă chiar 8 luni, cu singura rezervă, puţin probabilă, că intimatul ar fi efectuat la data de 17.10.2007 o plată în avans, apar ca fiind plauzibile susţinerile petentei potrivit cărora, chiar de la pronunţarea sentinţei civile de divorţ, intimatul nu şi-a executat obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stabilite în favoarea minorului.

Neplata pensiei de întreţinere de către intimat mai mult de 2 luni nefiind contestată, este necesar a se stabili dacă aceasta s-a datorat relei sale credinţe, condiţie esenţială pentru calificarea faptei ca infracţiune de abandon de familie.

În această privinţă, instanţa constată că cercetările efectuate de organele de poliţie au un caracter sumar şi superficial şi în niciun caz nu sunt suficiente pentru a fundamenta concluzia îmbrăţişată de procurorul de caz şi confirmată de prim-procuror în sensul că neplata pensiei de întreţinere nu se datorează relei-credinţe a intimatului. Se constată astfel că această concluzie a procurorului se întemeiază exclusiv pe declaraţia intimatului în sensul că nu a achitat pensia de întreţinere deoarece în perioada mai –septembrie 2007 nu a avut serviciu, nereuşind să îşi găsească un loc de muncă, coroborată cu relaţiile comunicate de Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 din care rezultă că pentru anul 2007 intimatul nu figurează înscris în evidenţe cu venituri din activităţi independente, salarii sau cedarea folosinţei bunurilor. Procurorul a reţinut aşadar că intimatul nu a realizat venituri în perioada ulterioară sentinţei civile nr. 1493/22.02.2007 a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi că neplata pensiei de întreţinere nu s-a datorat prin urmare relei sale credinţe, ci unei imposibilităţi obiective de plată.

Aşa cum a învederat şi petenta în cuprinsul plângerii adresate prim-procurorului şi al celei adresate instanţei, concluzia procurorului de caz, în sensul că nerealizarea de venituri salariale datorită lipsei unui loc de muncă reprezintă, prin sine însăşi, o imposibilitate obiectivă de plată ce exclude reaua-credinţă, vine în contradicţie cu opinia exprimată constant în practica judiciară şi în doctrina de drept penal potrivit căreia, dacă cel obligat la întreţinere este apt de muncă, absenţa unui loc de muncă nu înlătură de plano reaua sa credinţă în cazul neplăţii pensiei de întreţinere, ci este necesar să se dovedească faptul că lipsa unui loc de muncă nu se datorează ea însăşi relei-credinţe a debitorului pensiei, respectiv faptul că acesta a depus diligenţele necesare pentru a se angaja şi a obţine astfel veniturile salariale care să-i permită executarea obligaţiei de întreţinere. Trebuie totodată verificat dacă debitorul nu obţine sau nu ar putea obţine venituri din alte surse decât cele din salariu care să-i permită achitarea pensiei. Or, în cauza de faţă, niciunul dintre aceste elemente nu a fost verificat de către organele de cercetare penală care s-au limitat la a concluziona, în mod facil, că lipsa unor venituri salariale exclude reaua-credinţă a intimatului în neexecutarea obligaţiei de întreţinere.

Mai mult decât atât, instanţa constată existenţa unor contradicţii între susţinerile intimatului, potrivit cărora în cursul anului 2007 doar în intervalul mai – septembrie nu a avut un loc de muncă, şi relaţiile comunicate de Administraţia Finanţelor Publice Sector 3 Bucureşti, din care rezultă că intimatul nu figurează înscris în evidenţe cu venituri din salarii pentru întregul an 2007, fiind aşadar posibil ca în cursul anului 2007 intimatul să fi realizat venituri din muncă fără ca acestea să fi fost declarate, caz în care susţinerile sale în sensul că nu a lucrat în perioada mai – septembrie 2007 nu pot fi verificate prin confruntare cu datele ce rezultă din evidenţele Administraţiei Finanţelor Publice. Aşadar, nerealizarea de venituri salariale de către intimat în perioada ce face obiectul cauzei nu rezultă cu certitudine din actele dosarului, inclusiv în această privinţă impunându-se efectuarea de cercetări suplimentare.

Nu în ultimul rând, se remarcă faptul că intimatul însuşi admite că a avut un loc de muncă până în luna mai 2007, iar petenta susţine că acesta nu a achitat pensia de întreţinere nici în intervalul 22.02.2007 – mai 2007. Or, pentru acest interval, organele de cercetare penală nu au verificat dacă obligaţia de plată a pensiei de întreţinere a fost sau nu executată şi nici buna sau reaua credinţă a intimatului, având în vedere că acesta a avut un loc de muncă, astfel încât nici măcar raţionamentul procurorului, oricât de discutabil, nu îşi mai găseşte aplicare pentru a exclude reaua credinţă în intervalul 22.02.2007 – mai 2007.

În cazul infracţiunii de abandon de familie în forma prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p., reaua-credinţă ce trebuie să caracterizeze inacţiunea debitorului presupune ca acesta să fi avut posibilitatea îndeplinirii obligaţiei şi, cu toate acestea, să fi rămas în pasivitate. Posibilitatea de plată trebuie însă analizată atât sub aspect obiectiv, material, în sensul existenţei sau inexistenţei unor venituri care să permită achitarea pensiei de întreţinere, cât şi sub aspect subiectiv, al atitudinii psihice a debitorului faţă de obligaţia stabilită în sarcina sa, ce se poate deduce din manifestările sale exterioare caracterizate prin diligenţă sau, dimpotrivă, indiferenţă. Reaua-credinţă este aşadar un element distinct al probaţiunii şi, oricât de dificil ar fi, sarcina probei incumbă organelor judiciare, care trebuie să manifeste rol activ şi nu se pot limita la a invoca prezumţia bunei-credinţe fără a efectua minime cercetări sub acest aspect. Astfel, argumentul prim-procurorului, în sensul că împrejurarea că intimatul este apt de muncă fără a presta însă o activitate retribuită nu este suficientă pentru a constata îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru existenţa infracţiunii de abandon de familie, deşi pe deplin valabil, nu este determinant în cauza de faţă, în măsura în care poziţia psihică a intimatului, buna sau reaua sa credinţă în neexecutarea obligaţiei, nu au fost efectiv cercetate.

În consecinţă, instanţa reţine că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă în cauză faţă de intimatul D.N., în temeiul art. 10 al. 1 lit. d C.p.p., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 305 al. 1 lit. c C.p., cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie sub aspectul laturii subiective, neplata pensiei de întreţinere nedatorându-se relei-credinţe a intimatului, se bazează pe cercetări vădit incomplete, ceea ce impune trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor sub aspectul tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii şi soluţionarea cauzei în funcţie de rezultatele unor cercetări complete.

Este adevărat că intervalul de timp scurs de la data faptelor reclamate şi dificultatea probaţiunii inerentă naturii infracţiunii, diminuează în mod considerabil şansele de a se elucida acum, la aproximativ 2 ani de la date sesizării, aspectele ce vizează poziţia psihică a intimatului, buna sau reaua sa credinţă, însă aceste împrejurări nu pot justifica validarea unei soluţii de neîncepere a urmăririi penale ce contravine unei practici judiciare constante şi acreditează în mod eronat ideea că absenţa unui loc de muncă exonerează per se de răspundere penală debitorul care nu îşi execută obligaţia de plată a pensiei de întreţinere stabilită pe cale judecătorească. În acest sens, se remarcă poziţia exprimată de intimat în cadrul dezbaterilor, când, întrebat fiind dacă în viitor îşi va executa obligaţia, a învederat instanţei că va achita pensia de întreţinere atâta timp cât va avea un loc de muncă.

Organele de urmărire penală vor proceda la reaudierea părţilor pentru a se clarifica aspectele privind plăţile efectuate în executarea obligaţiei de întreţinere aferente perioadei ce face obiectul cauzei, respectiv data efectuării plăţilor şi cuantumul sumelor achitate. Intervalul 22.02.2007 – mai 2007 va fi analizat în particular. Se va stabili totodată dacă între părţi a intervenit o înţelegere privind achitarea doar a sumei de 200 lei lunar şi nu a pensiei integrale stabilite prin sentinţa civilă de divorţ, respectiv 218,75 lei lunar, sau dacă intimatul a luat în mod unilateral decizia de a face plăţi parţiale. Intimatul D.N. va fi audiat cu privire la locurile de muncă pe care le-a avut în perioada de referinţă, urmând să indice perioadele exacte în care a fost angajat, veniturile obţinute, motivele schimbării locului de muncă şi să prezinte dovezi în acest sens. I se vor cere totodată explicaţii cu privire la modul în care se întreţinea în perioadele în care nu avea un loc de muncă, demersurile făcute pentru a se reangaja şi motivele pentru care nu a achitat pensia de întreţinere la timp şi integral nici în perioadele în care obţinea venituri salariale. Se vor clarifica totodată contradicţiile constatate între susţinerile intimatului în sensul că în cursul anului 2007, până în luna mai şi începând cu luna septembrie, a avut un loc de muncă, şi datele ce rezultă din evidenţele Administraţiei Finanţelor Publice Sector 3 potrivit cărora pentru întregul an 2007 intimatul nu figurează înscris cu venituri obţinute din salarii. Petenta va fi audiată cu privire la atitudinea manifestată de intimat în executarea obligaţiei de întreţinere, relaţiile dintre părţi în acest context, i se vor cere totodată informaţii, în măsura în care le poate furniza, privind sursele de venituri ale intimatului. Se vor identifica mijloace de verificare a susţinerilor părţilor, urmând a fi audiate eventual persoane apropiate acestora, de exemplu părinţii intimatului, care pot da relaţii cu privire la veniturile intimatului, perioadele în care a lucrat, cele în care nu a lucrat, demersurile efectuate pentru angajare şi pentru achitarea pensiei de întreţinere. Se vor avea în vedere înscrisurile depuse de părţi la dosarul instanţei reprezentând dovezile de plată a pensiei de întreţinere, inclusiv faptul că din analiza acestora rezultă că în mod obişnuit intimatul îşi execută obligaţia de plată a pensiei cu întârziere şi inconsecvent. La stabilirea perioadei de referinţă, în funcţie de situaţia de fapt, se vor avea în vedere şi particularităţile infracţiunii prevăzute de art. 305 al. 1 lit. c C.p. privind necesitatea formulării plângerii prealabile, dar şi caracterul său continuu şi posibilitatea de a fi săvârşită în formă continuată. În funcţie de rezultatele cercetărilor, se va verifica întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p. şi se va da o soluţie motivată în cauză.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis plângerea formulată de petenta P.G.V. împotriva rezoluţiei nr. 11985/P/2007 din data de 19.01.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, menţinută prin rezoluţia nr. 693/II-2/2009 din data de 12.04.2009 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul D.N. pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 305 al. 1 lit. c C.p., a desfiinţat rezoluţia atacată şi a trimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti pentru continuarea cercetărilor prin efectuarea actelor indicate în paragraful precedent.

În baza art. 193 al. 6 C.p.p., a respins ca nefondată cererea formulată de petentă privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, reţinând că, în acest stadiu procesual, nu se poate reţine culpa acestuia pentru derularea procedurii reglementate de art. 2781 C.p.p., situaţia cheltuielilor de judecată urmând a fi tranşată abia la finalizarea cercetărilor penale, în funcţie de soluţia ce va fi pronunţată.

În baza art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, părţile nefiind în culpă procesuală.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, sentinţa penală nr. 374 din 15.07.2009, dosarul nr.  6568/301/2009

Domenii speta

Spete similare