Contravenţii

- plângere contravenţională -

Sentinţa civilă nr. 90/2009

Preşedinte: Oana - Mihaela Pretorian

Procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu este un simplu act de acuzare, întrucât el conţine nu numai sancţiunea aplicată contravenientului, ci şi constatarea faptei, făcută de agentul instrumentator.

Interpretarea în acest sens este în deplin acord cu jurisprudenţa CEDO, care a reiterat în mod constant importanţa prezumţiei de nevinovăţie în procedura contravenţională, care poate fi calificată drept „penală”. Această garanţie este chemată să restabilească echilibrul dintre autorii prezumaţi ai faptelor nelegale şi autorităţile desemnate să-i urmărească şi să-i sancţioneze (Anghel c. României, par. 67).

Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale, mai puţin grave decât infracţiunile, dar extrem de numeroase.

Prin procesul verbal de contravenţie, seria CC nr. 1849335, încheiat la data 28.10.2008 de către un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 270 lei, dispunându-se şi reţinerea permisului de conducere, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 şi sancţionată de art. 100 alin. 3 din acelaşi act normativ. Astfel, s-a reţinut în sarcina sa că în data de 28.10.2008, în jurul orelor 08:30, a condus autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare XX-XX-XXX, pe DN6-E70 din direcţia Orşova-Drobeta Turnu Severin, iar la km 360 a efectuat manevra de depăşire a auto cu nr. XX-XX-XXX, încălcând marcajul longitudinal continuu simplu aplicat pe partea carosabilă.

Prin plângerea sa, petentul a negat că ar fi efectuat manevra depăşirii prin încălcarea marcajului longitudinal continuu simplu. Ulterior, în faţa instanţei, acesta a recunoscut a efectuat manevra depăşirii, însă a susţinut că a încălcat marcajul longitudinal continuu ieşind foarte puţin pe sensul opus de mers întrucât autoturismul depăşit se deplasa foarte aproape de acostamentul din partea dreaptă a drumului. A doua variantă expusă de petent a fost confirmată de martorul propus de acesta, D.P.

Instanţa apreciază că proba testimonială propusă de petent şi administrată nemijlocit în faţa instanţei nu infirmă, ci, dimpotrivă, se coroborează cu concluzia agentului constatator consemnată în raportul din data de 06.11.2008 şi reţinută în procesul verbal contestat, semnat de petent fără a formula obiecţiuni.

Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 şi 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul-verbal de contravenţie a cărui legalitate şi temeinicie a fost stabilită în urma verificărilor instanţei face prin el însuşi dovada situaţiei de fapt reţinute de agentul instrumentator pe baza constatărilor sale personale (ex propriis sensibus), fără a mai fi necesară completarea sa cu vreun alt mijloc de probă extrinsec. Instanţa apreciază că procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu este un simplu act de acuzare, întrucât el conţine nu numai sancţiunea aplicată contravenientului, ci şi constatarea faptei, făcută de agentul instrumentator.

Din această perspectivă procesul-verbal de contravenţie, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului instrumentator, are forţă probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei petentului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Instanţa apreciază că a recunoaşte forţă probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumţiei de nevinovăţie, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăţiei”, în conformitate cu art. 6 par. 2 din Convenţia europeană a drepturilor omului.

Interpretarea în acest sens este în deplin acord cu jurisprudenţa CEDO, care a reiterat în mod constant importanţa garanţiei prezumţiei de nevinovăţie în procedura contravenţională, care poate fi calificată drept procedură „penală”. Această garanţie este chemată să restabilească echilibrul dintre autorii prezumaţi ai faptelor nelegale şi autorităţile desemnate să-i urmărească şi să-i sancţioneze (Anghel c. României, par. 67).

Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe grav funcţionarea autorităţilor statului, făcând extrem de dificilă sancţionarea unor fapte antisociale, mai puţin grave decât infracţiunile, dar extrem de numeroase.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, raportat la dispoziţiile art. 5 alin. 5 şi ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa consideră că aceasta a fost corect individualizată.

Pentru a decide astfel, instanţa a apreciat proporţionalitatea sancţiunii raportat la gradul de pericol social al faptei săvârşite, reţinând în mod special atitudinea relativ nesinceră a petentului, care nu a recunoscut iniţial săvârşirea faptei, iar ulterior a încercat să minimalizeze importanţa regulii de circulaţie încălcate. Astfel, instanţa nu şi-a putut forma convingerea în sensul că petentul conştientizează gravitatea consecinţelor nerespectării regulilor de circulaţie, astfel încât nu va repeta fapta chiar şi fără aplicarea unei amenzi contravenţionale.

Instanţa consideră că înlocuirea amenzii cu avertisment nu este de natură să asigure realizarea scopului punitiv şi preventiv-educativ al sancţiunii.

 În consecinţă, pentru motivele expuse mai sus, reţinând că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CC nr. 1849335, încheiat la data 28.10.2008, de către un agent constatator din cadrul intimatului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Mehedinţi este nu numai legal, ci şi temeinic instanţa a respins plângerea ca fiind neîntemeiată şi a menţinut procesul-verbal menţionat ca fiind legal şi temeinic.

Domenii speta

Spete similare