Imprumut de consumatiune(mutuum)Obligarea imprumutatului la restituirea sumei imprumutate in situatia neplatii la scadenta a sumei.

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei xx la data de xxx sub nr. xxxx reclamanta G A C a chemat în judecată pe pârâtul T P, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa aceasta din urmă să fie obligat la restituirea sumei de 3000 euro pe care i-a împrumutat la 1.03.2009, plata dobânzilor legale aferente împrumutului  neachitat şi plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că la data de 01.03.2009 a împrumutat pârâtului  suma de 3000 euro, urmând ca acesta să-i restituie banii împrumutaţi în termen de un an de la data încheieri chitanţei, respectiv 1.03.2009.

Scadenţa datoriei  a intervenit la 01.03.2010 iar pârâtul nu a restituit  cei 3000 euro, cu toate că de la data introducerii acţiunii au trecut mai bine  de 2 ani  şi 10 luni de la scadenţă.

A precizat că actul intitulat „chitanţa” din  01.03.2009 a fost scris în întregime  de către pârât şi semnat de acesta iar banii au fost înmânaţi pârâtului în ziua întocmirii chitanţei de faţă cu 2 martori.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile  art. 1584-1586 din vechiul C.civil.

În dovedirea acţiunii a depus copie „chitanţa” din 01.03.2009.

Cererea a fost legal timbrată cu 903 lei taxă de timbru şi 5 lei timbru judiciar.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat  respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare a arătat că nu a împrumutat nici o sumă de bani şi nu a  semnat chitanţa. Numitul D G l-a rugat să îl ajute şi anume să accepte să scrie această chitanţă că ar fi împrumutat 3000 euro de la reclamantă, dar în realitate nu cunoaşte această femeie. I-a explicat că are probleme cu  reclamanta G în sensul că aceasta îi dădea bani care să-i dea la diferite persoane cu dobândă şi la un moment  dat  i-a imputat că şi-ar fi însuşit dobânda. După scurt  timp de la încheierea chitanţei numitul D G a fost  cercetat disciplinar la Poliţia de Frontieră pentru cămătărie şi în acest sens  i-a  cerut  să scrie  chitanţa pe numele G  ca să nu se creadă că el dă bani cu dobândă. După o perioadă scurtă de timp numitul D G i-a spus că numitul B M a sesizat unitatea  unde  lucra  despre  faptul că face cămătărie  şi  l-a  rugat când  depune mărturie  să declare că  i-a împrumutat  sume  mici  de bani dar fără dobândă.  Întrucât  nu a declarat aşa cum i-a spus D G  acesta i-a spus că o să se răzbune.

Sub aspectul probatoriului instanţa a încuviinţat pentru  reclamantă  proba cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul pârâtului iar pentru pârât proba testimonială şi interogatoriul reclamantei.

 Instanţa a administrat proba cu interogatoriul părţilor, proba testimonială cu martorii E G, B M M, D G F, D G, C C

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine în fapt şi în drept următoarele:

La data de 01.03.2009, între reclamanta A A C şi pârâtul T P s-a încheiat un contract de împrumut, prin care reclamanta a împrumutat pârâtului suma de 3000 de euro, acesta din urmă obligându-se  ca în termen de 1 an să restituie suma împrumutată.

Existenţa contractului rezultă din înscrisul sub semnătură privată denumit „ chitanţă”, datat 01.03.2009, act scris în întregime de către pârât şi semnat de acesta.

De asemenea, martorii D G şi D G F au declarat că la începutul lunii martie 2009, în timp ce se aflau în apartamentul reclamantei pentru lucrări de renovare a acestuia, a venit pârâtul T P care a solicitat reclamantei să-l împrumute cu suma de 3000 de euro. În prezenţa martorilor, reclamanta a dat pârâtului suma de 3000 de euro, în bancnote de 50 şi 100 de euro. Tot atunci, arată martorii, s-a încheiat o chitanţă  pe care pârâtul a scris-o cu mâna lui şi a semnat-o ( declaraţii f. 32,33).

Apărarea pârâtului în sensul că nu a luat nici o suma de bani împrumut de la reclamantă, şi că de fapt ar fi scris într-adevăr chitanţa, dar pentru a-l ajuta la serviciu pe martorul D G, nu poate fi reţinută. Susţinerile petentului nu sunt dovedite în nici un fel, fiind infirmate de martorii D G şi D G F prezenţi în momentul în care a luat bani împrumut de la reclamantă. De asemenea, instanţa observă că pârâtul se contrazice în afirmaţii, în timp ce în întâmpinare afirmă că a scris chitanţa din care rezultă că ar fi împrumutat suma de 3000 de euro de la reclamantă pentru a-l ajuta pe martorul D G la serviciu, în răspunsurile la interogatoriu – întrebarea nr. 5 precizează că a „scris chitanţa pentru ca martorul Dsă mai poată lua bani împrumut de la o persoană din D T pe care nu o cunoaşte”. 

Conform art. 1576 C.civ. împrumutul este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri de aceeaşi specie şi calitate.

Conform art. 1578 C.Civ, obligaţia ce rezultă dintr-un împrumut în bani este totdeauna pentru aceeaşi sumă numerică arătată în contract.

Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeaşi calitate si cantitate şi la timpul stipulat, aşa cum prevede art. 1584 C.civ.

Astfel , în înscrisul sub semnătură privată intitulată  „chitanţă” întocmită de părţi , s-a arătat că suma de bani împrumutată pârâtului  va  trebui restituită în termen de 60 de zile .

Nu în ultimul rând şi art. 1586 C Civ. prevede că în situaţia in care împrumutatul nu restituie la scadenţă lucrurile împrumutate sau valoarea lor este obligat să plătească dobânzi de la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Faţă de situaţia de fapt reţinută şi având în vedere că pârâtul nu şi-a respectat obligaţia asumată, de a restitui suma de 3000 de euro împrumutată în termen de 1 an de data încheierii contractului, respectiv 01.03.2009, se apreciază ca acţiunea este  întemeiată , urmând a fi admisă astfel cum a fost formulată  şi obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 3000 euro, reprezentând contravaloare  împrumut acordat  şi nerestituit, cu dobândă legală până la plata efectivă

Conform dispoziţiilor  art.274  C.pr.civ. va fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1408 lei  către reclamantă, reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocat.

Fata de cele expuse a fost admisa acţiunea civilă în pretenţii formulată de reclamanta  A (fostă G) A C, împotriva  pârâtului TP, in sensul obligarii acestuia la plata sumei de 3000 de euro către reclamantă reprezentând împrumutul luat şi nerestituit, cu dobândă legală până la plata efectivă.

Sentinta a ramas definitiva si irevocabila prin respingerea recursului.

Domenii speta

Spete similare