Mandatul european de arestare. Refuz de punere în executare a acestuia.

Se impune refuzarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la 18.01.2013 de autorităţile judiciare poloneze, respectiv  Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, pe numele persoanei solicitate GG pentru următoarele considerente:

Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată persoanei solicitate GG (din care a executat în arest preventiv perioada 24.10.1995-17.04.1996) prin sentinţa penală din 17.04.1996 a Tribunalului Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, definitivă la 25.04.1996, se prescrie conform legislaţiei poloneze la data de 25.09.2021 (fila 10 dosar).

Potrivit legislaţiei române, respectiv art. 126 al. 1 lit. b şi al. 3 Cod penal, pedeapsa menţionată anterior este prescrisă sub aspectul executării ei.

Este un motiv facultativ de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, respectiv art. 98 al. 2 lit. g din Legea 302/2004, care însă îşi găseşte incidenţa în cauză în raport cu toate elementele circumstanţiale  care rezultă din dosar.

De la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până în prezent, a trecut o perioadă mare de timp (circa 17 ani), interval în care scopul sancţiunii a fost atins prin curgerea timpului, tensiunea psihică faţă de eventualitatea executării integrale a pedepsei, coroborate şi cu perioada de detenţie preventivă a persoanei solicitate.

De asemenea, circumstanţele persoanei solicitate nu conduc spre o necesitate a executării pedepsei, aceasta având o vârstă înaintată (peste 77 ani) şi fiind lipsită de antecedente penale.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, are unele probleme de sănătate, iar în comunitate are un comportament corespunzător.

Sentinţa penală nr. 154/F/16.08.2013 a Curţii de Apel  Galaţi

Prin Sentinţa penală nr.154/F/16.08.2013, pronunţată de Curtea de Apel  Galaţi în dosarul nr.898/44/2013, în baza art. 4  din Decizia-Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 şi art. 98 alin. 2 lit. g din Legea 302/2004, a fost refuzată punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 18.01.2013 de autorităţile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, pe numele persoanei solicitate G.G.

A fost revocată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea S., judeţul V., luată faţă de persoana solicitată G.G. prin încheierea de şedinţă din 05.08.2013, dosar nr. 898/44/2013.

S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă totală de 400 lei (200 lei la Parchetul Curţii de Apel Galaţi şi 200 lei la Curtea de Apel Galaţi)  să fie virat către Baroul Galaţi din fondurile Ministerului Justiţiei (avocat M.M.).

S-a dispus ca după rămânerea definitivă a acestei hotărâri, câte o copie  după aceasta să fie comunicată persoanei solicitate, organelor şi instituţiilor prevăzute de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel  Galaţi a avut în vedere următoarele:

Prin adresa nr. 2146/II/5/2013 din 05.08.2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a sesizat instanţa cu punerea  în executare a unui mandat european de arestare emis de autorităţile judiciare pe numele persoanei solicitate G.G.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:

Tribunalul Regional din Tarnobrzeg – Polonia a comunicat mandatul european de arestare emis, în baza sentinţei de condamnare pronunţată în dosarul nr. II K 10/96 la data de 17 aprilie 1996 de Tribunalul Voievodal din Tarnobrzeg – Polonia, pe numele lui G.G.

S-a reţinut în sarcina acestuia infracţiunea de tâlhărie cu folosirea unui obiect periculos sub forma unui cuţit prevăzută de art. 210 paragraful 2 din Codul penal polonez din 1969. Pedeapsa aplicată a fost de 5 ani închisoare, acesta fiind arestat preventiv de la 24.10.1995 şi până la 17.04.1996, urmând a mai executa 4 ani, 6 luni şi 7 zile.

Ca situaţie de fapt s-a menţionat că persoana solicitată pe data de 24 octombrie 1995 în localitatea Staszow, prin colaborare şi prin înţelegere cu alte două persoane de naţionalitate română, Ş.M şi M.M. au efectuat o tâlhărie în aşa fel încât persoana solicitată a asigurat acţiunea celorlalte persoane stând în faţa prăvăliei pentru a observa dacă nu vine o altă persoană, în timp ce Ş.M. a pus cuţitul persoanei vânzătorului din acea prăvălie, salariata D.B. şi prin ameninţare cu cuţitul a furat bani în valoare de 200 de zloţi.

Fapta are corespondent în legislaţia română, reprezentând infracţiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. c, 21 lit. a şi b Cod penal.

Persoana solicitată G.G. a fost audiată în instanţă şi a arătat că  nu este de acord cu predarea către autorităţile judiciare poloneze, nu se consideră vinovată de comiterea faptei şi nu doreşte să execute în România pedeapsa menţionată în mandatul european de arestare.

Faţă de persoana solicitată s-a luat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea S., judeţul Vrancea, prin încheierea de şedinţă din 05.08.2013.

Instanţa a constatat că se impune refuzarea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la 18.01.2013 de autorităţile judiciare poloneze, respectiv  Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, pe numele persoanei solicitate G.G.

Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată persoanei solicitate G.G. (din care a executat în arest preventiv perioada 24.10.1995-17.04.1996) prin sentinţa penală din 17.04.1996 a Tribunalului Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K 10/96, definitivă la 25.04.1996, se prescrie conform legislaţiei poloneze la data de 25.09.2021.

Potrivit legislaţiei române, respectiv art. 126 al. 1 lit. b şi al. 3 Cod penal, pedeapsa menţionată anterior este prescrisă sub aspectul executării ei.

Este un motiv facultativ de refuz al punerii în executare a mandatului european de arestare, prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru  a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, respectiv art. 98 al. 2 lit. g din Legea 302/2004, care însă îşi găseşte incidenţa în cauză în raport cu toate elementele circumstanţiale  care rezultă din dosar.

De la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până în prezent, a trecut o perioadă mare de timp (circa 17 ani), interval în care scopul sancţiunii a fost atins prin curgerea timpului, tensiunea psihică faţă de eventualitatea executării integrale a pedepsei, coroborate şi cu perioada de detenţie preventivă a persoanei solicitate.

De asemenea, circumstanţele persoanei solicitate nu conduc spre o necesitate a executării pedepsei, aceasta având o vârstă înaintată (peste 77 ani) şi fiind lipsită de antecedente penale.

Conform înscrisurilor depuse la dosar, are unele probleme de sănătate, iar în comunitate are un comportament corespunzător.

O soluţie similară a fost pronunţată în acelaşi dosar penal al autorităţilor judiciare poloneze, faţă de M.M, prin sentinţa penală nr. 75/F/16.05.2013 a Curţii de Apel Galaţi definitivă prin decizia penală 2229/21.06.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Faţă de cele prezentate şi de dispoziţiile art. 4 din Decizia-Cadru  a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI/13.06.2002, respectiv art. 98 al. 2 lit. g din Legea 302/2004, instanţa va refuza punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.01.2013 de autorităţile judiciare poloneze, respectiv Tribunalul Regional din Tarnobrzeg, în dosarul II K10/96, pe numele persoanei solicitate G.G.

Nemaiexistând vreun temei de fapt şi de drept pentru restricţionarea libertăţii de circulaţie a persoanei solicitate, ţinând cont şi de art. 139 al. 2 Cod procedură penală, instanţa va revoca măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea S, judeţul V, luată faţă de aceasta prin încheierea de şedinţă din 05.08.2013.

Domenii speta

Spete similare