Renunţarea la judecată făcută prin mandatar cu procură specială

Procuristul revizuientului a precizat la termenul de judecată că înţelege să renunţe la judecarea cererii de suspendare executare silită întrucât într-un alt dosar aflat pe rolul altei instanţe s-a admis prin încheiere suspendarea provizorie a executării silite. Cererea de renunţare la judecată poate fi făcută verbal în şedinţă de judecată sau prin cerere scrisă, personal sau prin mandatar cu procură specială. Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre judecătorească.

Decizia civilă nr. 49/A din 09.04.2014 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea înregistrată iniţial la nr.7632/231/2013 pe rolul Judecătoriei Focşani BEJA BF si BVM a solicitat încuviinţarea executării silite a sentinţei din data de 9.05.2011 a Judecătoriei Florenţa, Italia, sentinţă ce a fost însoţită de Certificatul de executare a deciziei judecătoreşti eliberat de Curtea de Apel Florenţa, Secţia a II-a penală, conform art.38, 54 si 58 din Regulamentul CE nr.44/2001.

Prin sentinţa civilă nr.20/26.06.2013 a Judecătoriei Focşani s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Vrancea, cu motivare, în esenţă, că potrivit art. 39 din Regulamentul CE nr.44/2001 cererea de încuviinţare se depune la autoritatea judiciara indicată în Anexa II, iar în această anexă competenţa este stabilită în favoarea Tribunalului.

Cererea a fost înregistrată sub nr. 3834/91/2013 pe rolul Tribunalului Vrancea.

Prin sentinţa civilă 499/2013 a Tribunalului Vrancea  s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată.

Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1103 NCPC executarea hotărârii străine se încuviinţează cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1095, precum şi a celei ca hotărârea să fie executorie potrivit legii statului de sediu al instanţei care a pronunţat-o, iar dispoziţiile art. 1096 şi 1097 sunt aplicabile în mod corespunzător şi cererii de încuviinţare a executării.

Potrivit art.1096 alin 1 lit. g din NCPC recunoaşterea poate fi refuzată dacă hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunţată.

Din certificatul aflat în dosar reiese că împotriva sentinţei cu privire la care se solicita încuviinţarea executării silite s-a formulat apel de către pârâtul din cauză, termenul de judecata pentru calea de atac fiind stabilit la data de 19.09.2013.

Cum dispoziţiile privitoare la refuzul de recunoaştere sunt aplicabile si în procedura de încuviinţare a executării silite, instanţa a  constatat că cererea nu poate fi primită.

Dispoziţiile NCPC transpun în legislaţia internă prevederile Regulamentului CE nr.44/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs (recalificat apel) creditoarea ICT care  a susţinut, în esenţă, că potrivit art.34, 38,54 -58 din Regulamentul 44/2001 hotărârea îndeplineşte toate condiţiile pentru a putea fi recunoscută şi executată silită în alt stat membru, fiind depuse la dosar şi toate documentele necesare.

O primă problemă care se impunea a fi rezolvată, s-a apreciat a fi cea a calificării corecte a căii de atac. Conform articolului I2 din Legea 191/2007 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare, cererile pentru încuviinţarea executării silite pe teritoriul României  a hotărârilor în materie civilă şi comercială, pronunţate în baza Regulamentului 44/2001 sunt de competenţa Tribunalului în primă instanţă, iar hotărârea pronunţată poate fi atacată numai cu recurs.

Având în vedere, însă, faptul că această cerere a fost promovată după intrarea în vigoare a NCPC, conform art. 7 alin 2  din Legea 76/2012 pentru punerea în aplicare a NCPC ori de câte ori print-o lege specială se prevede calea recursului, hotărârea va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Analizând soluţia prin prisma motivelor de apel, Curtea a reţinut că acesta este fondat, din considerentele prezentate în continuare:

După stabilirea căii de atac, s-a apreciat că o a doua problemă ce se impunea a fi dezlegată este cea a dispoziţiilor legale aplicabile, atunci când prevederile noului cod de procedură civilă - Cartea a VII a - Titlul III, intră în concurs cu dispoziţiile Regulamentului CE 44/2001.

Totodată, s-a apreciat că în mod greşit, Tribunalul Vrancea a considerat aplicabile dispoziţiile Noului cod de procedură civilă. În realitate, conform dispoziţiilor art. 1064 NCPC, dispoziţiile Cărţii a VII-a se aplică proceselor de drept privat cu elemente de extraneitate în măsura în care prin tratatele internaţionale la care România este parte, prin dreptul Uniunii Europe sau prin legi speciale nu se prevede altfel. Prin urmare, s-a apreciat că dispoziţiile de drept internaţional privat din NCPC reprezintă dreptul comun în materie, care se aplică doar dacă nu există alte dispoziţii speciale.

În speţă, erau aplicabile dispoziţiile Regulamentului CE 44/2001.

Se solicită încuviinţarea executării pe teritoriul României a unor daune pentru repararea prejudiciului cauzat unei persoane, decurgând dintr-un proces penal, finalizat prin pronunţarea deciziei 2534/ 9.05.2011 a Curţii de Apel Florenţa. Aşa cum a stabilit CJUE în cauza C-172/91(Waidmann/ Sonntag) această acţiune intră în domeniul de aplicare al Regulamentului, chiar dacă a fost exercitată într-o procedură penală.

Prin decizia civilă nr. 102/11.12.2013 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul declarat de creditoarea ICT împotriva sentinţei civile 499/20.08.2013 a Tribunalului Vrancea.

A admis cererea de exequator şi a dispus încuviinţarea executării silite a sentinţei penale nr. 2534/2011 a Tribunalului din Florenţa sub aspectul laturii civile şi a cheltuielilor de judecată.

S-a reţinut în cauză că în ceea ce priveşte încuviinţarea executării (procedura de exequator) sunt aplicabile dispoziţiile art. 38-56 din Regulamentul Bruxelles 1.

Prin prezenta cerere revizuentul VC a solicitat suspendarea executării silite a deciziei civile nr. 102/A/11.12.2013 până la soluţionarea definitivă a cererii de revizuire a deciziei respective.

S-a invocat existenţa unui titlu executoriu legal şi valabil în sensul că pe rolul Curţii de Apel din Firenze se judecă apelul declarat de VC împotriva sentinţei penale nr. 2534/2011 a Tribunalului din Firenze.

S-a solicitat prin cerere scutirea de plata cauţiunii în temeiul art. 718 alin. 4 teza I din Noul Cod de Procedură Civilă.

Prin întâmpinare creditoarea-intimată ICT a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite a deciziei civile 102/A/11.12.2013 a Curţii de Apel Galaţi întrucât motivele invocate sunt nefondate la termenul din 9.04.2014.

La termenul din 9.04.2014 procuristul revizuentului VC-numitul GLD a precizat că înţelege să renunţe la judecarea cererii de suspendare executare silită, întrucât în cadrul dosarului 957/91/2014 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea, prin Încheierea de şedinţă din data de 25.03.2014 a fost admisă cererea de suspendare provizorie a executării silite formulată de contestatorul VC în contradictoriu cu intimata ICT.

S-a depus în dovedirea afirmaţiilor sale fişa dosarului nr. 957/91/2014 aflat pe rolul Tribunalului Vrancea din care rezultă că prin Încheierea din 25.03.2014 s-a  dispus suspendarea provizorie a executării silite demarată în dosarul de executare nr. 232/2013 al BEJ BF şi BVM, până la soluţionarea în primă instanţă a cererii de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului nr. 745/91/2013.

Potrivit disp. art. 406 (1) din Noul Cod de Procedură Civilă reclamantul poate să renunţe la judecată în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată sau prin cerere scrisă.

Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială cum e cazul în speţă.

Potrivit art. 406 pct. 6 C.pr.civ. renunţarea la judecată se constată prin hotărâre judecătorească.

Prin urmare, având în vedere prevederile art. 406 din Noul Cod de Procedură Civilă, urmează a se lua act de cererea revizuentului de renunţare la judecarea cererii de suspendare a executării silite a deciziei civile nr. 102/A/11.12.2013 a Curţii de Apel Galaţi.

Domenii speta

Spete similare