Decizie de sancţionare emisă de R.N.P.-Direcţia Silvică Iaşi. Competenţa de soluţionare a acţiunii salariatului având ca obiect anularea acesteia
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr.627 din 19 octombrie 2007
Prin sentinţa civilă nr.1052 din 23 mai 2007 Tribunalul Iaşi a respins contestaţia formulată de contestatorul P.N.-R. în contradictoriu cu intimata Direcţia Silvică Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă a reţinut următoarele:
Contestatorul P.N.-R. este angajat al Direcţiei Silvice Iaşi care, prin Decizia nr.23 din 22.02.2007, l-a sancţionat cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de două luni, conform contractului colectiv de muncă 2006-2007, art.100 lit. 2c şi art.48 lit. c din Legea 247/2001.
Sancţiunea a fost aplicată pentru fapta contestatorului de promovare a unei documentaţii, de ocupare definitivă a suprafeţei de 0,9999 ha de către S.C. „C.” S.A., cu viciu de formă şi nerespectarea dispoziţiilor R.N.P. - Romsilva din Ordinul nr.8833 I.D./29.09.2004 şi semnarea contractului de schimb nr.2395/28.12.2004 în numele D.T.R.S.V.-Suceava fără a avea împuternicire şi fără cunoştinţa instituţiei în cauză.
Delegaţia nr.11076/16.12.2004 emisă de Direcţia Silvică Iaşi îl împuterniceşte pe contestatorul P.N.-R. să semneze pentru şi în numele acestei direcţii (f.22 dosar).
Aprobarea nr.16 din 01.11.2004 dată de D.T.R.S.V.-Suceava reprezintă doar o aprobare de principiu pentru operaţiunea de scoatere din circuitul silvic prin ocuparea definitivă cu compensare anticipată şi echivalentă, de către S.C. „C.” S.A. Iaşi a terenurilor forestiere în suprafaţă totală de 0,9999 ha, în scopul realizării proiectului „Bază de agrement C. – C. judeţul Iaşi” administrate de Direcţia Silvică Iaşi (f.33 dosar).
Reiese foarte clar că aprobarea nr.16 din 01.11.2004 emisă de D.T.R.S.V.-Suceava a fost dată pentru operaţiunea de scoatere din circuitul civil şi nicidecum pentru operaţiunea de schimb, iar delegaţia 11076/16.12.2004 a fost dată de Direcţia Silvică Iaşi pentru perfectarea unui contract de schimb şi nicidecum de către D.T.R.S.V.-Suceava.
Or, din verificarea contractului de schimb de terenuri autentificat sub nr.2395 din 28 decembrie 2004 reiese că părţi în acest contract sunt D.T.R.S.V.-Suceava şi S.C. „C.” S.A. Iaşi, iar pentru D.T.R.S.V.-Suceava a semnat în calitate de reprezentant contestatorul P.N.-R., deşi nu avea împuternicire din partea acesteia.
Susţinerea contestatorului precum că numai notarul public se face vinovat pentru întocmirea actului în forma în care s-a realizat, nu a fost reţinută de instanţa de judecată căci contestatorul este o persoană cu capacitate procesuală deplină şi discernământ care putea şi trebuia să citească actul, forma în care s-a realizat şi abia apoi să semneze dacă era de acord cu cele menţionate în conţinutul contractului.
Este evident că actul de schimb a fost semnat de contestator ca fiind reprezentant al D.T.R.S.V.-Suceava, deşi delegaţia 11076/2004 îl autoriza pe acesta să semneze actul în numele şi ca reprezentant al Direcţiei Silvice Iaşi.
Prin urmare fapta pentru care a fost sancţionat contestatorul a fost reţinută în mod corect de unitatea emitentă a deciziei de sancţionare.
Faptul că deşi iniţial s-a propus sancţionarea cu avertisment, iar ulterior s-a aplicat sancţiunea diminuării salariului de bază cu 10% pentru două luni, nu poate constitui motiv de anulare a deciziei în condiţiile în care natura sancţiunii disciplinare aplicate este la latitudinea unităţii angajatoare să o stabilească raportat la gravitatea abaterii săvârşite, la consecinţele antrenate de fapta contestatorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul P.N.-R., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Motivează recurentul-contestator că aprobarea nr.16/01.12.2004 dată de D.T.R.S.V.-Suceava nu este doar o aprobare de principiu întrucât conform Metodologiei aprobate prin Ordinul M.A.P.P. nr.58/2003, în baza acestei aprobări s-a procedat la predarea-primirea terenurilor ce au făcut obiectul documentaţiei. Contractul de schimb autentificat cu nr.2395/2004 semnat în baza delegaţiei nr.11076/2004 nu a schimbat cu nimic situaţia juridică a terenurilor. Întocmirea şi promovarea documentaţiei s-a făcut cu respectarea Legii 75/2002 actualizată şi pe baza Metodologiei aprobate prin Ordinul M.A.P.P. 58/2003.
Mai motivează recurentul-contestator că semnarea contractului de schimb nu este de natură a da gravitate abaterii pretins săvârşite dacă se are în vedere raportul făcut de Direcţia Generală de Control Silvic şi Cinegetic din cadrul M.A.P.D.R. înregistrat cu nr.220052/MG/14.11.2006.
În recurs instanţa a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a instanţei de fond în soluţionarea cauzei din perspectiva dispoziţiilor art.58 din OUG 59/2000 cu raportare la art.74 din Legea 188/1999.
Asupra excepţiei Curtea a reţinut următoarele:
Prin decizia nr.23 din 22.02.2007 contestatorul P.N.-R. a fost sancţionat în temeiul CCM 2006-2007 art.100 lit. 2c şi art.48 lit. c din Legea 247/2001 cu reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 2 luni.
Contestatorul P.N.-R. este angajat al Direcţiei Silvice Iaşi. În exercitarea atribuţiilor care le are acesta este investit cu exerciţiul autorităţii publice, fiindu-i aplicabile dispoziţiile OG 59/2000 cu modificările şi completările ulterioare, privind Statutul personalului silvic.
Stabilirea şi aplicarea sancţiunilor pentru săvârşirea abaterilor disciplinare este reglementată de dispoziţiile art.48-53 din acest act normativ.
În plus, art.58(1) din OG 59/2000 prevede că personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarului public în măsura în care ordonanţa nu dispune altfel.
Curtea reţine în acest context că analizarea deciziei de sancţionare a contestatorului ce face parte din personalul silvic al intimatei este de competenţa exclusivă a Tribunalului Iaşi – Secţia contencios administrativ, conform dispoziţiilor art.52 din OG 59/2000 combinat cu art.79 din Legea 188/19999.
Prin urmare, soluţionarea acesteia de către Tribunalul Iaşi – Secţia conflicte de drepturi este nelegală.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispoziţiilor art.304 pct.3 Cod procedură civilă combinat cu dispoziţiile art.2 pct.1 lit. d Cod procedură civilă şi art.312 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat în tot sentinţa şi a trimis cauza spre soluţionare instanţei competente – Tribunalul Iaşi – Secţia contencios administrativ.
Curtea de Apel Timișoara
Judecata în primă instanţă. Verificarea regularităţii actului de sesizare a instanţei, la prima zi de înfăţişare. Emiterea rechizitoriului şi efectuarea urmăririi penale de către un organ de urmărire penală necompetent. Încălcarea normelor de compete...
Tribunalul Olt
Pierderea calitatii de membru al unui partid este supusa numai jurisdictiei interne a partidului respectiv, potrivit statutului, neputind fi cenzurata de catre instanta
Curtea de Apel Timișoara
Natura juridică a litigiului prin care se solicită restituirea sumelor de bani reţinute cu titlu de contribuţie de asigurări de sănătate. Instanţa competentă meterial să soluţioneze un asemenea litigiu.
Curtea de Apel Craiova
Competenţă materială. Natura obligaţiei asumate de comerciant.
Curtea de Apel Craiova
Competenta materiala a sectiei conflicte de munca si asigurari sociale. Contestarea unei decizii de concediere luata de angajator aflat in procedura falimentului (art. 43 din Legea 304/2004)