Înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie specială a plasamentului. Condiţia ca minorul să fie „neglijat”, în sensul art. 56 lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura de protecţie specială a plasamentului. Condiţia ca minorul să fie „neglijat”, în sensul art. 56 lit. c) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Măsura de protecţie specială a plasamentului, înlocuind plasamentul în regim de urgenţă, se ia – printre altele – în situaţia copilului neglijat, conform art.56 lit. c) din Legea nr.272/2004. Pentru a se dispune încetarea măsurii de protecţie specială este necesar – potrivit art.68 şi 69 din Legea nr.272/2004 – să se constate că au intervenit schimbări esenţiale în împrejurările ce au determinat măsura, în speţă că a încetat neglijarea.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 147 din 30 octombrie 2008

Tribunalul Vaslui, admiţând acţiunea D.G.A.S.P.C. Vaslui şi înlocuind măsura de protecţie specială a plasamentului în regim de urgenţă pentru copilul L.M.M., cu măsura plasamentului, a reţinut că din fişa de evaluare psihologică şi profilul psihologic al pârâtului L.Al. că acesta prezintă instabilitate afectivă şi psihică şi nu se recomandă reintegrarea copilului în familie, la tată considerându-se că este inapt din punct de vedere psihologic.

În prezent, astfel cum rezultă din conţinutul planului individualizat de protecţia depusă la dosarul cauzei, copilul beneficiază de un sistem de serviciu complex asigurat de reclamantă prin reprezentanţii săi, care are ca scop asigurarea unui mediu familial stabil şi securizant, menţinerea şi dezvoltarea legăturii cu părinţii.

În urma reevaluării cazului, reprezentanţii reclamantei au identificat familia T.V. şi T.M., unchii materni ai copilului, care şi-au manifestat disponibilitatea de a se ocupa de creşterea şi îngrijirea acestuia.

Din referatul de anchetă socială depus la dosarul cauzei rezultă că familia T.V. şi M. dispune de condiţii materiale şi morale care să asigure o creştere şi dezvoltare normală ca copilului.

Din coroborarea probelor administrate în cauză tribunalul a constatat că interesul superior al copilului, aşa cum este definit de art.2 din Legea nr.272/2004, este de a beneficia în continuare de măsura de protecţie specială a plasamentului.

Tatăl copilului, din cauza stării de sănătate nu poate crea un climat familial corespunzător creşterii şi dezvoltării normale a copilului iar mama a plecat în străinătate şi nu s-a mai interesat de copil.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul L.Al. criticând-o pentru netemeinicie şi susţinând că el oferă condiţii optime pentru creşterea şi educarea minorului, astfel încât nu se impune măsura de protecţie instituită de instanţa de fond.

El recunoaşte că după plecarea soţiei şi moartea mamei sale a suferit o cădere psihică aproximativ o lună de zile, fiind dezorientat deoarece nu ştia ce să facă cu cei 2 copii.

Ulterior şi-a revenit astfel încât concluziile evaluării psihologice nu pot fi în concordanţă cu realitatea şi starea sa de sănătate actuală.

Apreciază că la acest moment este apt din punct de vedere psihic şi oferă condiţii materiale optime pentru creştere şi educare minorului L.M.–M., născut la 05.07.2004.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi a dispoziţiilor legale operante în cauză, curtea a reţinut că prin dispoziţia nr. 6297/3.10.2007 emisă de Directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vaslui s-a dispus plasamentul în regim de urgenţă al minorului L.M.–M. născut la 05.07.2004, fiul lui L.An. şi L.Al. la asistentul maternal profesionist B.Gh., deoarece mama era plecată în Italia, iar tatăl prezenta probleme de sănătate şi nu-şi putea întreţine copilul, iar mătuşa paternă C. N. nu mai putea avea grijă de copil.

În prezenta cauză se solicită înlocuirea măsurii plasamentului în regim urgenţă cu măsura plasamentului, iar recurentul cere reitegrarea copilului în familie.

Referatele efectuate şi raportul de anchetă psihosocială nr. 1356/16.01.2008 atestă că recurentul, timp de o lună de zile după plecarea soţiei a călătorit prin ţară fără o ţintă precisă, de copil ocupându-se mătuşa paternă C.N.

Evaluările psihologice efectuate tatălui recurent au evidenţiat impulsivitate, superficialitate, labilitate psihică, tulburare de gândire şi concentrare, hiperautoevaluare, nevoia de sprijin, necesitate de compensare instabilitate afectivă şi emoţională.

Recomandările finale ale psihologilor au fost ca acesta să fie evaluat psihiatric. S-a menţionat imposibilitatea reintegrării copilului în familia naturală.

Minorul L.M.–M. născut la 05.07.2004 se află în situaţia minorului neglijat astfel cum e aceasta reglementată de art. 56 lit. c) din Legea 272/2004, a constatat curtea de apel.

Şi proba cu ancheta socială efectuată de Serviciul de Asistenţă Socială din cadrul Consiliului local al municipiului Râmnicu Sărat atestă că L.Al. suferă de depresii şi varice la picioare. În cuprinsul referatului de anchetă socială L.Al. şi C.N. îşi exprimă dorinţa de a le fi dat minorul spre creştere şi educare datorită condiţiilor bune oferite de familia C., actele depuse în susţinerea recursului conţinând referiri doar la condiţiile materiale ale acestei familii.

Instanţa de recurs a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 68 şi 69 din Legea 272/2004, măsurile de protecţie specială instituite de Legea 272/2004 au caracter temporar, astfel încât în ipoteza intervenirii unor schimbări evidente a împrejurărilor ce au generat aceste măsuri să se poată dispune încetarea măsurii şi reintegrarea copilului în familia de origine.

Articolul 2 din Legea 272/2004 stabileşte cu titlu de principiu că interesul superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.

Criteriul după care trebuie să se călăuzească instanţele pentru a decide cu privire la minor este interesul acestuia.

În determinarea interesului superior al copilului minor trebuie să se ţină seama de o serie de factori, cum ar fi: posibilităţile materiale ale ocrotitorului, posibilităţile de dezvoltare fizică, morală şi intelectuală pe care copilul le poate găsi la acesta, vârsta copilului, legătura de afecţiune stabilită între cei doi.

Rezultă aşadar, că noţiunea de interes superior al copilului, de care trebuie să se ţină seama are un caracter complex, iar instanţa trebuie să aibă în vedere întregul context situaţional anterior expus.

Măsura de protecţie specială a fost impusă în considerarea faptului că părinţii îşi neglijau minorul, conform celor reţinute anterior.

Probatoriul amplu administrat la fond cât şi înscrisurile depuse în faţa instanţei de recurs – care atestă situaţia materială de care dispune sora recurentului – sunt de natură a crea instanţei convingerea că este în interesul superior al minorului să se menţină măsura plasamentului la familia T.V. şi M., astfel cum a dispus instanţa de fond, reintegrarea copilului în familia tatălui nefiind în interesul lui L.M.-M.

Curtea de apel a respins recursul, menţinând sentinţa Tribunalului Vaslui.

Domenii speta

Spete similare