Revizuire. Cazul de revizuire reglementat de articolul 322 punctul 5 Cod procedură civilă. Condiţii.

Revizuire. Cazul de revizuire reglementat de articolul 322 punctul 5 Cod procedură civilă. Condiţii.

Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea  trebuie  îndeplinite  cumulativ  următoarele condiţii:

a) - partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a  pronunţat hotărârea atacată;

b) - înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere  a fi revizuită;

c) - înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie  pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie  dintr-o împrejurare mai presus de voinţa  părţii;

d) - înscrisul  invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia  judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată;

e) - înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea şi nu poate  pretinde instanţei să-l administreze din oficiu.

(decizia nr. 249 din 17 mai 2010)

Prin decizia comercială nr.  695 din 23.06.2003 a Curţii de Apel Iaşi s-a  admis recursul  formulat de AFP Iaşi, împotriva sentinţei nr. 1829/E/25.11.2002 a Tribunalului  Iaşi, care a fost modificată  în  tot. S-a admis excepţia  formulată  de creditorul AFP Iaşi  în contradictoriu cu intimata  S.C. „M” S.R.L.

S-a admis actul adiţional la statutul S.C. „M” S.R.L., autentificat prin încheierea 644/8.04.2002 a Notarului  Public PCI, rectificat prin încheierea  1503/9.04.2002 a aceluiaşi notar şi publicat în Monitorul  Oficial  partea a I-a  din 23.07.2002. S-a dispus înregistrarea hotărârii în Registrul Comerţului  şi publicarea în Monitorul Oficial, partea a IV-a.

Pentru a hotărî astfel, instanţa  de recurs a reţinut că, urmare a publicării  în Monitorul  Oficial a actului  adiţional la statutul şi contractul S.C. „M” S.R.L, privind retragerea din calitatea de asocial a domnului DVF, prin cesionarea părţii sale din capitalul social în favoarea lui WAM şi HZA, organele de control au procedat la verificarea  obligaţiilor bugetare ale societăţii în cauză . În urma acestui control, s-a stabilit că S.C. „M” S,.R.L. are datorii neachitate la bugetul  de stat,  reprezentând  impozit pe profit, impozit pe salarii, impozit venit  din  salarii, TVA, fond risc, fond învăţământ, penalităţi şi majorări  de întârziere aferente, în sumă de 1.520.957.538 lei, ceea ce  conferă  AFP Iaşi calitatea de creditor.

Din acest motiv instanţa de recurs a considerat că cesionarea unei părţi  din capitalul social al societăţii intimate, înainte de achitarea datoriilor mai sus-arătate,  este de natură să creeze riscuri în ce priveşte încasarea creanţelor  bugetare, care sunt  certe, lichide şi exigibile. Având în vedere cuantumul mare al datoriilor către bugetul  de stat, precum  şi faptul că în privinţa cetăţenilor  irakieni WaM şi HZA  s-a solicitat sprijinul Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră Bucureşti, pentru identificare, dar nu s-au obţinut informaţiile necesare depistării lor anterior cesionării. Instanţa a reţinut că se impune plata sumelor datorate bugetului de stat şi a avut în vedere dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acţiunilor sau a părţilor sociale ale societăţilor comerciale se pot  face numai după achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale, de natura impozitului pe profit  şi a impozitului pe dividende,astfel încât a admis recursul formulat.

Împotriva  acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire S.C. „M” S.R.L., invocând punctul 5 al art. 322 Cod procedură civilă, potrivit cu care: „după darea hotărârii s-au descoperit  înscrisuri doveditoare, care nu au putut fi  înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de  voinţa părţilor”.

Revizuenta a precizat că aceste înscrisuri sunt sentinţa  nr. 2078/12.07.2007, decizia penală nr. 528/09.09.2008, prin care a fost admis în parte recursul formulat de DV şi - mai cu seamă - decizia penală nr. 803/10.12.2009, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, prin care au fost respinse recursurile formulate de părţi împotriva  deciziei nr. 528/2008, în motivarea căreia instanţa a reţinut că dispoziţiile art. 30 alin. 1 din Legea nr. 414/01.07.2002 - privind impozitul pe profit - care condiţionau cesionarea de plata obligaţiilor fiscale către stat, a apărut ulterior încheierii tranzacţiei de cesiune  a părţilor sociale.  Având în vedere soluţia de achitare, rămasă definitivă prin decizia sus-menţionată, precum şi motivele menţinerii acestei hotărâri, în sensul că legea, fie civilă, fie penală, nu retroactivează, ţinând seama că hotărârea penală are autoritate de lucru judecat în  faţa instanţei civile, potrivit cu principiile înscrise în art. 22 Cod procedură penală, revizuenta a solicitat admiterea cererii.

AFP a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale  active, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui DV şi excepţia tardivităţii  acţiunii.

Curtea - examinând cu prioritate aceste excepţii - le-a considerat  neîntemeiate, având în vedere următoarele considerente:

Prin sentinţa comercială nr. 355/S/3.07.2008 a fost  închisă procedura  falimentului  societăţii S.C. „M” S.R.L. şi a fost  obligat fostul administrator  statutar,  DV,  la plata  pasivului rămas neacoperit. Prin urmare, nu poate fi contestat dreptul acestuia de a cere revizuirea  sentinţei  atacate, deoarece răspunde pentru pasivul neacoperit  al  societăţii. Nici excepţia tardivităţii nu este  întemeiată, cererea  fiind  formulată  în termen  de o lună de la pronunţarea asupra ultimei căi de atac, respectiv decizia  penală nr. 803/10.XII.2009.

În ceea ce priveşte  excepţia inadmisibilităţii cererii, curtea a reţinut că este întemeiată.

Astfel, pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea  trebuie  îndeplinite  cumulativ  următoarele condiţii:

a) partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou, care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a  pronunţat hotărârea atacată;

b) înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere  a fi revizuită;

c) înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie  pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie  dintr-o împrejurare mai presus de voinţa  părţii;

d) înscrisul  invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia  judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată;

e) înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită revizuirea şi nu poate  pretinde instanţei să-l administreze din oficiu.

În cauză, curtea a constatat că condiţiile de la literele a), c) şi e) nu  comportă discuţii, fiind clar îndeplinite . În ceea ce priveşte condiţiile de la literele b) şi d),  curtea  a considerat că nu sunt  îndeplinite.

Condiţia de la litera b) se referă la faptul ca înscrisul  invocat  să fi existat la data când a fost  pronunţată  hotărârea ce se cere a fi revizuită. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că hotărârea pentru care se cere revizuirea a fost pronunţată la data de 23.06.2003, iar înscrisul invocat este o hotărâre judecătorească care a  rămas definitivă în anul 2009. Chiar dacă cercetarea penală în acest dosar a început  înainte de pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere, în cele două hotărâri sunt situaţii complet diferite. Hotărârea a cărei revizuire se cere a avut în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 31/1990, care precizează că cesionarea sau înstrăinarea sub orice altă formă a acţiunilor sau a părţilor sociale ale societăţii comerciale se poate face numai după achitarea la bugetul de stat a obligaţiilor fiscale de natura impozitului pe profit şi a impozitului pe dividende, instanţa constatând că cesionarea s-a făcut fără respectarea acestor prevederi, iar hotărârea penală invocată analizează dacă inculpatul DV a comis o infracţiune,  reglementată mai clar în Legea nr. 101/19.04.2003, constând în „sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale, prin  cesionarea părţilor sociale deţinute într-o  societate  comercială cu răspundere limitată, efectuată  în acest scop”. Deci Legea nr. 31/1990, prin prevederile art. 62, tocmai această situaţie dorea să prevină.

Din hotărârea penală aflată la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a fost achitat  nu pentru că nu ar fi cesionat părţile sociale către o altă persoană, ci pentru  că sustragerea de la plata impozitelor - prin această metodă - nu era considerată la acea dată infracţiune. Prin urmare, nici condiţia de la litera d) nu este îndeplinită, înscrisul prezentat nefiind determinant, în sensul că dacă instanţa civilă ar fi  cunoscut, cu ocazia judecării pricinii, soluţia nu ar fi fost alta decât cea pronunţată, deoarece aceasta a avut în vedere nerespectarea prevederilor art. 62 din Legea 31/1990 şi nu  incriminarea unei fapte ca  infracţiune, incriminare care a avut loc prin  Legea nr. 161/2003.

Faţă de considerentele reţinute, curtea a respins cererea de revizuire  a deciziei comerciale nr. 695/23.06.2003 a Curţii de Apel Iaşi, pronunţată  în dosarul nr. 1067/2003.

3

Domenii speta

Spete similare