Ordinea de preferinţă a actelor doveditoare ale vechimii în muncă stabilită în art. 160 alin. 5 din Legea 19/2000.

Ordinea de preferinţă a actelor doveditoare ale vechimii în muncă stabilită în art. 160 alin. 5 din Legea 19/2000.

În cazul existenţei unui carnet de muncă întocmit potrivit dispoziţiilor legale nu se mai impune cerinţa prezentării unor alte acte doveditoare care să îndeplinească condiţiile prevăzute în Ordinul 340/2001. Lipsa declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat după data de 01.04.2001 nu poate atrage nerecunoaşterea perioadei ca stagiu de cotizare, conform art. 37 alin.1 din Legea 19/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. 5 din Legea 19/2000 ,,Dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a duratei de asigurare, realizată până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, pe baza cărora se poate stabili că s-a achitat contribuţia de asigurări sociale”.

Textul art. 160 nu cuprinde doar dispoziţiile tranzitorii referitoare la recunoaşterea vechimii în muncă realizate anterior datei de 01.04.2001 ca stagiu de cotizare, ci alin. 5 stabileşte şi ordinea de preferinţă a actelor doveditoare ale vechimii în muncă. Astfel, dacă se face dovada cu carnetul de muncă, nu se mai impune a se aduce şi alte acte doveditoare care trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în Ordinul 340/2001.

În ceea ce priveşte stagiile de cotizare ulterioare datei de 01.04.2001, potrivit art. 6 din Legea 19/2000, angajatorii sunt obligaţi să depună lunar declaraţii privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Însă, potrivit art. 37 alin.1 din Legea 19/2000 ,, În sistemul public stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor pentru care s-a datorat contribuţia la bugetul asigurărilor sociale de stat de către angajator şi asigurat sau, după caz, s-a datorat şi plătit de asiguraţii prevăzuţi la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V şi alin. (2)”.

Rezultă că legiuitorul a făcut distincţie între aceste categorii de asiguraţi, în cazul celor care au prestat activităţi în baza unui contract de muncă recunoaşterea stagiului de cotizare nefiind legată şi de plata contribuţiilor de asigurări sociale. Nu poate fi reţinută de instanţă modificarea textului legii prin Ordinul 340/2001, având în vedere caracterul acestuia de act normativ inferior, prin care se aprobă normele de aplicare a Legii 19/2000. Susţinerile referitoare la determinarea punctajului mediu sunt irelevante în situaţia de faţă, în care s-a solicitat doar recunoaşterea stagiului de cotizare.

Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 750 din 24 septembrie 2010

Domenii speta

Spete similare