Dreptul la concediu de odihnă plătit este un drept constituţional prevăzut de art. 41 al.2 din Constituţie şi garantat şi prin lege organică (art. 39 al.1 lit.c, art. 139 şi 145 Codul Muncii) tuturor salariaţilor, acest drept neputând forma obiectul vreunei limitări.
Angajatorul are obligaţia programării asistenţilor personali în efectuarea concediului de odihnă (conform art. 143 Codul Muncii), iar în cazul în care se optează pentru neefectuarea repausului specific concediului de odihnă, aceştia au dreptul să primească indemnizaţii în echivalent. În cazul în care angajatorul nu asigură dreptul la un repaus anual, repausul trebuie plătit, fapt ce atrage astfel dreptul la despăgubiri pentru asistenţii personali. Această obligaţie de dezdăunare este prevăzută de art. 40 al.2 Codul Muncii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2010
Tribunalul Mehedinți
Raporturi de muncă. Salarizare
Curtea de Apel Timișoara
Decizie de sancţionare disciplinară. Legalitatea emiterii unei decizii de sancţionare disciplinară pentru o abatere disciplinară săvârşită în aceeaşi zi cu o alta sancţionată printr-o decizie anterioară
Tribunalul Dâmbovița
Desființarea locului de muncă
Tribunalul Bacău
Drepturi băneşti. Premiul anual suplimentar aferent anului 2010.
Tribunalul Iași
Răspunderea patrimonială a salariaţilor prevăzută de art. 270 Codul Muncii; analizarea condiţiilor ce trebuiesc a fi întrunite cumulativ