Dreptul la concediu de odihnă plătit este un drept constituţional prevăzut de art. 41 al.2 din Constituţie şi garantat şi prin lege organică (art. 39 al.1 lit.c, art. 139 şi 145 Codul Muncii) tuturor salariaţilor, acest drept neputând forma obiectul vreunei limitări.
Angajatorul are obligaţia programării asistenţilor personali în efectuarea concediului de odihnă (conform art. 143 Codul Muncii), iar în cazul în care se optează pentru neefectuarea repausului specific concediului de odihnă, aceştia au dreptul să primească indemnizaţii în echivalent. În cazul în care angajatorul nu asigură dreptul la un repaus anual, repausul trebuie plătit, fapt ce atrage astfel dreptul la despăgubiri pentru asistenţii personali. Această obligaţie de dezdăunare este prevăzută de art. 40 al.2 Codul Muncii.
Curtea de Apel Iaşi, decizia nr. 942 din 5 noiembrie 2010
Tribunalul Prahova
Netemeinicia deciziei angajatorului de retrogradare din funcţie
Curtea de Apel Galați
Dreptul muncii
Curtea de Apel Constanța
Anulare decizie de eliberare din funcţie a reclamantului ce s-a realizat cu încălcarea dispoziţiilor legale. Obligarea autorităţii să dispună reintegrarea reclamantului pe o funcţie publică similară celei deţinute anterior, pt care îndeplineşte condiţile
Tribunalul Mehedinți
Raporturi de muncă
Tribunalul Sibiu
Drepturi salariale