Principiul disponibilităţii procesului civil . Obligaţiile instanţei.

Principiul disponibilităţii procesului civil . Obligaţiile instanţei.

În speţă  instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra  capetelor de cerere referitoare la preluarea abuzivă a imobilului în litigiu de către Statul Român, asupra valabilităţii titlului statului, şi implicit, asupra nulităţii deciziei 271/27.06.1989 a Consiliului Popular  al Jud. Alba – Comitetul Executiv. Aceste capete de cerere nu au legătură cu acţiunea în revendicare a aceluiaşi imobil şi pot fi şi trebuie să fie  analizate separat de acţiunea în revendicare, întrucât nu sunt întemeiate pe disp. art. 481 cod civil, ci pe disp. art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001.

Secţia civilă - Decizia nr.180/29 mai 2008

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeş sub nr. 76/298/2005 reclamantul M.I. a chemat în judecată pe pârâţii STATUL ROMÂN prin Consiliul Local Sebeş, Consiliul Judeţean Alba, Primăria Mun. Sebeş şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând pronunţarea unei sentinţe prin care:

- să se constate că Statul Român a preluat în mod abuziv cota de ? din imobilul înscris în CF 10302 Sebeş, nr. top 434/2/2/XVII şi cota de ? din 5/100 părţi din terenul înscris în cf colectivă nr. 10285 Sebeş, nr. top 434/2/2

- să se constate nulitatea trecerii imobilului în favoarea statului fără titlu valabil

- să se constate nulitatea deciziei  nr.271/27.06.1989 a Consiliului Popular al Jud. Alba – Comitetul executiv

- să i se recunoască dreptul de proprietate asupra acestei cote

- să se dispună anularea încheierii de întabulare nr. 1968/1989 şi revenirea la situaţia anterioară de carte funciară

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin sentinţa penală nr. 2415/1987 a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei, cota de ? din imobilul în litigiu fiind preluată de stat în temeiul Decretului nr.223/1974, sens în care s-a emis Decizia nr.271/1989 a Consiliului Popular al Jud. Alba.

În drept s-au invocat art. 481 cod civil, art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 587/2006 Judecătoria Sebeş a respins acţiunea reclamantului, reţinând în esenţă că, în mod incontestabil imobilul în litigiu face obiectul Legii nr.10/2001, fiind iniţiată de altfel de către reclamant  procedura  prealabilă prevăzută de această lege, aspect ce rezultă din notificarea depusă la fila 60 din dosar  şi din dispoziţia nr. 2984/24.10.2006 emisă de Primarul Mun. Sebeş (f. 71). Instanţa a reţinut că reclamantul a avut la îndemână legea specială de reparaţie care reglementează restituirea imobilelor de natura celui în cauză, astfel că acţiunea fundamentată pe reglementări legale de drept comun  fost considerată inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, solicitând desfiinţarea acesteia, faţă de disp. art. 51 din Legea nr.10/2001 care îi dă posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată sau de a urma procedura prealabilă prevăzută de legea specială.

Prin Decizia civilă nr.13/A/2008 Tribunalul Alba  a respins apelul reclamantului, reţinând, în esenţă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, acţiunile în revendicare întemeiate pe dreptul comun au devenit inadmisibile.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul  care a solicitat modificarea deciziei Tribunalului şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocând în drept art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă. 

Prin Decizia civilă nr. Nr. 180/2008 Curtea de Apel a admis recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei civile nr.13/A/2008 pronunţată de Tribunalul Alba şi în consecinţă  a modificat decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr.587/2006 pronunţată de Judecătoria Sebeş, pe care a casat-o şi a trimis cauza pentru rejudecare sub aspectul analizării modalităţii de preluare a imobilului de Statul Român.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea a reţinut următoarele:

Reclamantul a sesizat instanţa de fond cu o acţiune având 5 capete de cerere, primele trei având ca obiect constatarea nevalabilităţii titlului statului, respectiv preluarea abuzivă a imobilului în litigiu, iar ultimele două capete de cerere vizând, într-adevăr revendicarea imobilului şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.

Instanţa de fond s-a limitat să constate că reclamantul avea la dispoziţie Legea specială nr.10/2001, astfel că, faţă de prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr.213/1998, imobilul făcea obiectul acestei legi speciale de reparaţie, împrejurare faţă de care acţiunea în revendicare pe calea dreptului comun este inadmisibilă.

Această concluzie la care a ajuns instanţa de fond este legală şi temeinică şi în concordanţă cu practica judecătorească în materie, inclusiv cu practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, astfel că în mod corect a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil şi în mod corect s-a pronunţat şi instanţa de apel asupra acestui petit.

         Prin urmare, sub acest aspect cele două hotărâri judecătoreşti sunt legale şi temeinice şi nu se impune reformarea lor, împrejurare faţă de care acest motiv de recurs va fi respins ca nefondat.

Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind întemeiat motivul de recurs privind nepronunţarea instanţelor de fond asupra tuturor capetelor de cerere, neanalizarea tuturor problemelor supuse dezbaterii părţilor, respectiv neanalizarea valabilităţii titlului statului.

Potrivit principiului disponibilităţii procesului civil şi art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, instanţele sunt datoare să se pronunţe asupra tuturor capetelor de cerere supuse dezbaterii părţilor. Or, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra  capetelor de cerere referitoare la preluarea abuzivă a imobilului în litigiu de către Statul Român, asupra valabilităţii titlului statului, şi implicit, asupra nulităţii deciziei nr.271/27.06.1989 a Consiliului Popular  al Jud. Alba – Comitetul Executiv. Aceste capete de cerere nu au legătură cu acţiunea în revendicare a aceluiaşi imobil şi pot fi şi trebuie să fie  analizate separat de acţiunea în revendicare, întrucât nu sunt întemeiate pe disp. art. 481 cod civil, ci pe disp. art. 2 lit. h din Legea nr.10/2001.

Aşa fiind Curtea a concluzionat că cele două instanţe au soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului în sensul că nu s-au pronunţat pe toate capetele de cerere, împrejurare care atrage casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Domenii speta

Spete similare