Perimare. Calculul termenului. Aplicarea legii în timp

Tip : Sentinţă

Nr. /Data : 1351/C.a/10.10.2013

Autor : Tribunalul Iaşi – Secţia a II a Civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Domeniu asociat – procedură civilă

Perimare. Calculul termenului. Aplicarea legii în timp

Prin sentinţa nr. 1351/C.a/10.10.2013 pronunţată de Tribunalului Iaşi. Secţia a II a Civilă şi de Contencios Administrativ a fost admisă excepţia perimării cererii, invocată din oficiu, s-a constatat perimată acţiunea formulată de reclamanta  S.C. PC S.A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Domeniilor Statului.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Iaşi a reţinut următoarele:

Prin Încheierea  din 27 mai 2011, pronunţată într-un primul ciclu procesual, instanţa a dispus suspendarea cauzei în baza art. 1551 Cod procedură civilă, reţinând că, reclamanta nu a precizat natura prejudiciului  data naşterii prejudiciului şi nu a indicat investiţiile efectuate în raport de care s-au solicitat  daunele din cererea de chemare în judecată, aşa cum i s-a pus în vedere.

Ulterior, prin Încheierea din 26 aprilie 2012 a fost respinsă cererea de repunere pe rol, formulată de reclamantă. La adata de 25 mai 2012 reclamanta formuează o nouă cerere de repunere pe rol ( fila 199), cerere admisă prin Încheierea din 22 iunie 2012.

Potrivit art. 248 alin 1 Cod procedură civilă din 1865: “ (1)Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu”

Având în vedere natura comerciala a prezentului litigiu la momentul înregistrării sale, natură necontestată,  Tribunalul trebuie sa verifice care este termenul de perimare care se aplica in cauza.

Sub acest aspect, Tribunalul constata ca la data de 27.05.2011 când s-a dispus măsura suspendării cauzei conform dispoziţiilor art. 1551 Cod procedură civilă erau in vigoare dispoziţiile art. 248 alin. 1 si 3 Cod procedură civilă, conform cărora orice cerere de  chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire si orice alta cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar şi în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina parţii  timp de un an. In materie comerciala termenul de perimare este de 6 luni.

Anterior acestui moment insa au intrat in vigoare dispoziţiile Legii nr. 71/2011 (respectiv la data de 01.10.2011), care a înlăturat distincţiile dintre materiile civila si comerciala, iar in ce priveşte termenul de perimare a abrogat dispoziţiile art. 248 alin. 3 Cod procedura civila, in prezent tuturor litigiilor, indiferent de natura lor fiindu-le aplicabile dispoziţiile art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, termenul de perimare fiind deci de 1 an.

În aceste condiţii, aşa după cum a susţinut şi reclamanta, se ridică  problema, termenului de perimare la care trebuie să se raporteze instanţa în soluţionarea excepţiei,  termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. 3 Cod procedura civila sau cel de 1 an prevăzut de art. 248 alin. 1 Cod procedura civila, singurul in vigoare la momentul soluţionării excepţiei.

Sub acest aspect Tribunalul retine ca Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009  privind Codul civil conţine dispoziţii tranzitorii, în sensul că la art. 223 se prevede expres că dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal investite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare  la data când acestea au fost pornite.

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezulta ca nu este suficient ca in Legea 71/2011 sa existe dispoziţii speciale din care sa rezulte ca anumite norme din Noul cod civil sunt de imediata aplicare pentru ca acestea sa se aplice si proceselor declanşate înainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil, ci, o eventuala derogare de la art. 223 din Legea nr. 71/2011 ar presupune o dispoziţie speciala care sa prevadă expres ca noua reglementare se aplica si proceselor in curs de soluţionare.

În acest sens este de reţinut că, potrivit art. 223 din din Legea nr. 71/2011 stipulează că: „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.”

 Cum însă  Legea nr. 71/2011 nu conţine dispoziţii derogatorii de la această regulă generală in ceea ce priveşte termenul de perimare şi, întrucât art. 223 prevede expres faptul ca litigiilor comerciale declanşate înainte de intrarea in vigoare a legii le sunt aplicabile nu doar dispoziţiile materiale dar si cele procedurale in vigoare la data la care a fost declanşat litigiul, rezulta neîndoielnic ca termenul de perimare aplicabil in cauza este cel de 6 luni si nu cel de 1 an.

Aşadar,  având in vedere momentul la care s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei , termenul de perimare aplicabil in cauza era de 6 luni.

Întrucât cauza a fost suspendata conform încheierii din data de 27.05.2011, având in vedere si dispoziţiile art. 101 alin. 3 Cod procedura civila acest termen s-a împlinit la data de 27.11.2011.

Domenii speta

Spete similare