Drept vamal. Import efectuat în 2001 din Uniunea Europeană

Drept vamal. Import efectuat în 2001 din Uniunea Europeană. Lege aplicabilă.

Regimul juridic vamal  al unui autoturism importat în anul 2001 dintr-o ţară a Uniunii Europene trebuie  stabilit  conform art.16  din Protocolul 27 anexă  la Acordul European instituind  o asociere între România pe de o parte  şi Comunitatea Economică pe de altă parte, ratificat prin O.U.G. nr.1/2007.

Tratatul C.E.E. se aplică doar raporturilor  juridice născute după 1 ianuarie 2007, data  aderării României la Uniunea Europeană.

Art.16 din Protocol 27 ratificat prin O.U.G nr.1/1997

Art.30 din Tratatul C.E.E

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr.414/CA/5  noiembrie  2007

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub dosar nr. 1413/97/2006 reclamanta B.M. a formulat în contradictoriu cu pârâţii DGFP Hunedoara şi Direcţia Regională Vamală Timişoara contestaţie împotriva deciziei nr. 99/13 12 2005 emisă de DGFP Hunedoara, solicitând anularea acestei decizii şi pe cale de  consecinţă anularea actului constatator nr.3439/2005 întocmit de ANAF – Autoritatea Naţională a Vămilor Biroul Vamal Deva şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 4065 lei reprezentând taxe vamale, accize şi TVA în vamă.

În motivarea acţiunii sale reclamanta a arătat că prin decizia atacată a fost soluţionată contestaţia formulată de reclamantă împotriva actului constatator privind taxele vamale nr.3349/28 09 2005 încheiat de Biroul Vamal Deva. În motivarea contestaţiei depuse la DGFP Hunedoara a invocat nulitatea absolută a actului constatator nr. 3439/28 09 2005, pentru neîndeplinirea condiţiilor imperative prevăzute de lege în legătură cu conţinutul şi motivarea sa şi nici nu s-au avut în vedere prevederile art.43 lit. i Cod procedură fiscală. De asemenea nu s-au făcut menţiunile prevăzute de art. 43 lit. j din legea menţionată, privind audierea contribuabilului sau motivele pentru care s-a omis audierea acestuia.

Pârâtele DGFP Hunedoara şi D.R.V. Timişoara au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea acţiunii arătând că urmare a controlului efectuat ulterior s-a constatat că certificatul Eur 1 a fost eliberat incorect şi ca urmare Biroul Vamal Deva a procedat la recalcularea drepturilor vamale de import în sumă de 4065 lei din care 3316 lei taxe vamale, 100 lei accize şi 649 lei TVA.

Prin sentinţa nr. 588/CA/ 3 04 2007 Tribunalul Hunedoara a admis acţiunea reclamantei B.M. împotriva pârâtelor DGFP Hunedoara şi D.R.V. Timişoara, a anulat decizia nr.99/13 12 2005 a D.G.F.P. Hunedoara, a admis contestaţia reclamantei şi a anulat actul constatator nr. 3349/28 09 2005 încheiat de Biroul Vamal Deva.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că reclamanta beneficiază de prevederile art. 30 din Tratatul C.E.E., Protocolul 27/2001 anexă la Acordul European instituind o asociere între România pe de o parte şi Comunitatea Europeană pe de altă parte nefiind aplicabil decât până la momentul aderării României la Uniunea Europeană.

Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele D.G.F.P. Hunedoara şi D.R.V. Timişoara solicitând a se dispune modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

În drept s-a invocat prev.art.304?, 304 pct.9 Cod procedură civilă.

În fapt recurentele au  susţinut că instanţa a aplicat greşit legea, întrucât faţă de data importului autoturismului (septembrie 2001) regimul juridic vamal era determinat de prevederile Protocolului nr.27 anexă la Acordul European, ratificat prin OUG 1/ 1997, condiţiile pentru a beneficia de regimul preferenţial nefiind îndeplinite întrucât ulterior autoritatea vamală franceză a precizat faptul că „certificatul de origine EUR 1 nu a fost vizat de vama din Metz, iar numărul declaraţiei vamale de export menţionat în EUR 1 nu corespunde nici unei declaraţii depuse la Metz”.

Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare.

Recursurile pârâtelor sunt fondate pentru următoarele considerente :

Instanţa de fond a considerat greşit că legea aplicabilă în speţă este Tratatul instituind Comunitatea Europeană, aplicându-l unui raport juridic născut anterior aderării României la Uniunea Europeană – 1 ianuarie 2007.

Reclamanta a importat un autoturism, regimul vamal al acestui import fiind reglementat de legea internă şi acordurile internaţionale în vigoare în acel moment. Astfel, autorităţile vamale române au acordat eficienţă certificatului EUR 1 nr. A 16388920/11 09 2001 în temeiul prevederilor art.16 lit.a  Protocolul nr.27 anexă la Acordul European ratificat prin OUG 1 / 1997.

În baza aceluiaşi Protocol în temeiul art.32 s-a procedat în speţă la verificarea dovezii de origine, autorităţile vamale franceze au dat răspuns în sensul că certificatul nu îndeplineşte cerinţele legale, prin adresa 69776/8 12 2004. Deci şi controlul ulterior s-a efectuat anterior aderării României la Uniunea Europeană.

Raportul juridic dedus judecăţii este raportul juridic vamal de import născut în septembrie 2001, împrejurare faţă de care instanţa de judecată este chemată a analiza dacă la acea dată în temeiul actelor normative sub imperiul cărora a fost efectuat importul bunul beneficia sau nu de regimul tarifar preferenţial.

Prin prisma celor de mai sus se constată că instanţa a determinat în mod greşit legea aplicabilă în cauză ca fiind Tratatul instituind Comunitatea Europeană, art.28,29,30 când în speţă se impunea a se analiza dacă importul din septembrie 2001 îndeplinea cerinţele Protocolului 27 anexă la Acordul European ratificat de România prin O.U.G. nr. 1/1997.

În consecinţă, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă a impus admiterea recursului.

Instanţa a procedat  la rejudecarea cauzei în fond pentru a determina taxele vamale aferente bunului importat de reclamantă în septembrie 2001 prin prisma verificării cerinţelor Protocolului 27.

Potrivit art.16 din Protocolul: „Produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România şi produsele originare din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului, prin prezentarea:

a) fie a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR 1, al cărui model figurează în anexa nr.III;

b) fie, în cazurile menţionate la art.21 paragraful 1, a unei declaraţii, al cărei text figurează în anexa nr.IV, data de exportator pe o factură, pe o notă de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauză, suficient de detaliat pentru a permite identificarea lor (denumită în cele din urmă declaraţie pe factură).

Reclamanta a prezentat autorităţilor vamale române certificatul EUR1 nr.A nr. 16388920, în temeiul căruia a beneficiat de tarife preferenţiale.

În temeiul art.32 din Protocol autorităţile române au solicitat celor franceze verificarea ulterioară a dovezii de origine fiind informate de acestea din urmă prin adresa nr. 69776/8 12 2004 că „ Certificatul de origine EUR 1 nu a fost vizat de vama din Metz. În plus numărul declaraţiei vamale de export G.G. nr. 331049/11 09 2001 menţionat în EUR1 nu corespunde nici unei declaraţii depuse la Metz”.

Aceste verificări conduc la o concluzie extrem de gravă, respectiv la faptul  că ştampila aplicată pe certificatul EUR 1, în caseta 11 nu aparţine autorităţii exportatoare - Vama din Metz operaţiunea de export nefiind înregistrată în evidenţele oficiale ale autorităţii vamale franceze. Din acest motiv în caseta 14 a certificatului EUR 1 autorităţile vamale franceze au consemnat rezultatul controlului ulterior, respectiv că acest certificat nu răspunde cerinţelor de autenticitate şi regularitate pretinse de acordul internaţional.

În speţă nu este vorba de o eroare formală la eliberarea certificatului EUR1, ci chiar se pune la îndoială autenticitatea documentului.

Reclamanta nu s-a prezentat în instanţă pentru a da relaţii asupra modului în care a obţinut certificatul EUR 1 şi pentru a face dovezi contrare celor susţinute de autorităţile vamale franceze care au realizat controlul ulterior.

În consecinţă, instanţa constată că certificatul EUR 1 de care se prevalează reclamanta pentru a înlătura obligarea sa la taxele vamale suplimentare stabilite prin actul constatator 3439/2005 al Biroului Vamal Deva, nu este apt a produce dovada de origine pretinsă de art. 16 din Protocolul 27, astfel încât acţiunea reclamantei se impune a fi respinsă şi a fi menţinut actul atacat cât şi decizia dată asupra contestaţiei.

Prin urmare s-a admis recursul pârâtelor potrivit art. 312 alin.2 şi 304 pct.9, 304? Cod procedură civilă, s-a modificat hotărârea atacată în sensul respingerii acţiunii reclamantei.

Domenii speta

Spete similare