Sechestru asigurator în materie comercială

Sechestru asigurator în materie comercială. Necesitatea depunerii obligatorii a cauţiunii.

Potrivit art.908 Cod comercial, dispoziţii derogatorii de la art.591 Cod procedură civilă potrivit art.889 Cod comercial, sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa în materie comercială decât cu darea unei cauţiuni, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial, ceea ce nu este cazul în speţă.

Secţia  comercială – Decizia  comercială  nr.485/05 octombrie 2007

Prin Sentinţa nr.117/CC/2007 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.3097/85/2007 s-a dispus, la cererea petentei S.C.”M” S.R.L. Sibiu, instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor pârâtului B.S. evidenţiate în C.F.nr.3375, Axente Sever, nr.top.4970/2/1/1/1/1/3 şi nr.4970/2/1/1/1/1/4.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că petenta creditoare a promovat în justiţie o acţiune pentru rezilierea unui contract încheiat cu pârâtul, de pe urma căruia pretinde suma de 165.000 lei, condiţii în care s-a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele art.591 Cod procedură civilă privitoare la existenţa unei creanţe exigibile constatate printr-un act scris.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâtul solicitând modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de sechestru.

În motivarea recursului se invocă încălcarea unor norme procedurale privind citarea părţilor pentru data de 26 iulie când s-a judecat cererea de sechestru, pentru această dată nefiind îndeplinită procedura de citare cu pârâtul întrucât la data de 20 iulie 2007 petentul şi-a precizat cererea ca fiind un sechestru asigurător şi nu unul judiciar cum iniţial era formulată cererea.

Pe fond, se apreciază că nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele art.591 Cod procedură civilă ; facturile prezentate de petentă neputând fi considerate că emană de le debitor ori să fie recunoscut de către acesta.

Se mai susţine că nu s-a prezentat în cauză titlul de proprietate al debitorului pârât, asupra căruia s-a dispus sechestrul, iar pe de altă parte mărime creanţei nu justifică instituirea sechestrului asupra unui bun cu o valoare considerabil mai mare.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate se constată că potrivit art.908 Cod comercial, dispoziţii derogatorii de la art.591 Cod procedură civilă potrivit art.889 Cod comercial, sechestrul sau poprirea nu se va putea înfiinţa în materie comercială decât cu darea unei cauţiuni, afară de cazul când cererea de sechestru sau de poprire se va face în virtutea unei cambii sau a unui alt efect comercial, ceea ce nu este cazul în speţă.

Această dispoziţie derogatorie dar imperativă nu s-a îndeplinit în cauză, astfel că soluţia primei instanţe este nelegală, dată cu încălcarea unei forme de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii, potrivit art.105 alin.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care se va dispune casarea ei, în temeiul art.304 pct.5 Cod procedură civilă, şi respingerea cererii de sechestru care nu îndeplineşte un element constitutiv în această materie.

Domenii speta

Spete similare