Excepţia de neconstituţionalitate. Obligativitatea argumentării conflictului de neconstituţionalitate.

Excepţia de neconstituţionalitate. Obligativitatea argumentării  conflictului

de neconstituţionalitate.

Art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992 republicată

 Autorul excepţiei de neconstituţionalitate trebuie să argumenteze în ce constă conflictul de

neconstituţionalitate între textele de lege  vizate şi normele constituţionale la care se referă.

(Decizia penală nr.594/R/07.10.2009)

Prin încheierea din 01.10.2009,  Tribunalul Argeş a respins cererea

formulată de inculpata A.F.G., de sesizare a Curţii Constituţionale cu privire la

excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în preambul, prima instanţă a

reţinut că, prin cererea formulată de inculpata A.F.G., s-a invocat

neconstituţionalitatea disp.art.23 alin. 1 lit. b şi c din Legea 656/2002 şi art. 215

alin. 1, 2 şi 5 Cod pen., disp. art. 40 pct. 3 din Legea nr. 39/2004, art. 14 Cod pr.

pen., s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale şi suspendarea judecării cauzei

până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

În motivarea cererii s-a susţinut că în conformitate cu disp. art. 36 din

Legea 85/2006 care arată că „ ... de la data deschiderii procedurii de lichidare se

suspendă de drept toate acţiunile judiciare şi extrajudiciare pentru realizarea

creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale”. In această situaţie, se impune

suspendarea cauzei până la rezolvarea laturii civile. Acest lucru se impune şi mai

mult, din moment ce latura civilă are un rol important în rezolvarea laturii penale

sub aspectul încadrării faptei, competenţei, etc. Mai mult, este cunoscut că

rezolvarea laturii civile în dosarul penal urmează regula din dreptul civil, chiar dacă

civilul nu ţine loc de penal.

Asupra temeiniciei excepţiei, prima instanţă a reţinut că obiectul criticii

formulată de inculpată, prin apărător, unor dispoziţii legale, priveşte aspecte

generale legate de încadrarea juridică a unor infracţiuni de competenţa DIICOT şi

de practica unor instanţe de judecată şi nu aspecte de neconstituţionalitate a acestor

dispoziţii legale.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpata

A.F.G., criticând-o pentru nelegalitate, arătându-se că în mod greşit s-a respins

cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de

neconstituţionalitate privind textele de lege la care a făcut referire la instanţa de

fond.

Prin decizia penală nr.594/R/07.10.2009 a Curţii de Apel Piteşti, a

fost respins ca nefondat, recursul declarat de  inculpată împotriva încheierii din

01.10.2009.

Pentru a pronunţa această decizie, curtea a reţinut următoarele:

În conformitate cu  dispoziţiile art.23 din Legea nr.47/1992,

republicată, instanţa în faţa căreia s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate

este obligată să verifice admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale în

raport cu criteriile prevăzute de art.146 lit.d din Constituţie şi cele prevăzute de

art.23 din Legea nr.47/1992, republicată.

Potrivit dispoziţiilor normative mai sus arătate, instanţa constituţională

hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele

ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti.

Prin urmare, instanţa în faţa căreia s-a invocat o astfel de cerere de

sesizare a Curţii Constituţionale este obligată să verifice dacă cererea respectivă

reprezintă prin conţinutul ei o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. În acest

sens, autorul unei astfel de cereri trebuie să argumenteze în ce constă conflictul de

neconstituţionalitate între textele de lege vizate, iar pe de altă parte, normele

constituţionale la care se referă.

Din analiza cererii de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de

către inculpată prin apărătorul său, nu rezultă în ce constă conflictul de

constituţionalitate.

Aşa cum bine a remarcat instanţa de fond în încheierea supusă

recursului, criticile formulate de inculpată nu reprezintă o veritabilă excepţie de

neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale, ci vizează aspecte de reglementare

normativă, ceea ce excede competenţei instanţei neconstituţionale.

Mai mult  decât atât, autorul cererii de sesizare a Curţii Constituţionale

nu şi-a exprimat opinia în nici un fel în ce constă conflictul constituţional dintre

textele de lege vizate, iar pe de altă parte, dispoziţiile art.21 alin.3 din Constituţia

României, care arată că părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea

cauzelor într-un termen rezonabil.

În concluzie, cererea inculpatei de sesizare a Curţii Constituţionale, prin conţinutul

acesteia, nu cuprinde o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate. În consecinţă,

cererea de sesizare a instanţei constituţionale este inadmisibilă.

Domenii speta

Spete similare