Contestaţia la executare. Anularea actelor false. Aplicarea dispoziţiilor art. 445 Cod procedură penală raportat la art.461 lit. c Cod procedură penală.

Decizie 100/F din 20.10.2009


Contestaţia la executare. Anularea actelor false. Aplicarea dispoziţiilor art.

445 Cod procedură penală raportat la art.461 lit. c Cod procedură penală.

Art. 445 Cod procedură penală

Art. 461 lit. c Cod procedură penală

 Procedura anulării actelor false şi a celor ce se întemeiază pe acestea,

este o chestiune de executare, nefiind necesară pronunţarea altei  hotărâri.

(Sentinţa penală nr. 100/F/20.10.2009)

Prin sentinţa penală nr.100/F/20.10.2009 pronunţată de Curtea de

Apel Piteşti, a fost respinsă contestaţia la executare formulată de  contestatoare, 

privind sentinţa penală nr.51/20.05.2008 a aceleiaşi instanţe.

În preambulul acestei sentinţe, în esenţă, s-a reţinut că obiectul

contestaţiei la executare îl constituie anularea  unor acte false.

Asupra temeiniciei contestaţiei la executare întemeiată  pe dispoziţiile

art.445 Cod procedură penală, rap.la art.461 lit.c  Cod procedură penală, curtea a

prezentat următoarea argumentaţie:

Din perspectiva dispoziţiilor  art.461 lit.c Cod procedură penală, ivirea 

vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută justifică formularea

contestaţiei la executare.

În legătură cu aceasta, lecturând dispozitivul sentinţei penale

nr.51/20.05.2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti,  se observă că, prin

hotărâre, s-a dispus anularea actelor false iar considerentele sale conţin enumerarea

tuturor  actelor false indicate de contestatoare şi necesitatea anulării  acestora.

Cum anularea actelor iniţiale atrage după sine anularea actelor 

subsecvente, principiu de drept consacrat  în materie civilă ( resolutio juris dantis

resolvitur jus accipientis), procedura în  sine a anulării tuturor actelor false şi a celor

ce se întemeiază pe acestea, este o chestiune de executare ce se  realizează doar de

judecătorul delegat la Biroul de Executări penale, în baza hotărârii judecătoreşti de

condamnare, nefiind necesară pronunţarea alteia pentru a pune în executare un titlu

ce a  intrat în puterea lucrului judecat.