Recurs formulat de debitor printr-o altă persoană decât administratorul special. Nulitatea recursului.

Potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006,  administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului persoană juridică,  împuternicit să  efectueze în  numele şi pe seama debitorului,  actele de procedură, potrivit art.18 din acelaşi act normativ.

Potrivit primei fraze a art.18 alin.1,  administratorul special participă la procedură pe seama debitorului,  în interesul debitorului şi al acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului. Administratorul special participă la procedură pe seama debitorului în toate fazele procedurii, putând să exercite orice drepturi procesuale, să apere interesele debitorului şi ale acţionarilor/asociaţilor /membrilor  şi să ia cunoştinţă de acte ale procedurii.

După desemnarea sa,  în termen de 20 de zile de la deschiderea procedurii, numai administratorul special poate reprezenta pe debitor şi interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor şi numai acesta poate face acte de administrare sau de procedură. 

 Lipsa de pe hotărârea adunării generale a asociaţilor  debitoarei  a semnăturii  administratorului judiciar, dar şi a încheierii judecătorului-sindic de desemnare a administratorului special, face ca hotărârea să nu aibă valoare juridică din punctul de vedere al reprezentării debitorului în procedură.

Dacă administratorul special nu a fost desemnat în condiţiile legii, şi în termenul prevăzut de lege, debitorul este decăzut din drepturile recunoscute de procedură care sunt exercitate prin administratorul special, până la desemnarea valabilă a unei astfel de persoane.

Recursul, ca act de procedură în cadrul procedurii insolvenţei, semnat  de un avocat la cererea  asociatului unic, este  declarat de o persoană care nu are calitatea de a reprezenta legal pe debitor în condiţiile legii insolvenţei.

Astfel sunt aplicabile dispoziţiile art. 161 alin.2 cod procedură civilă,  încât recursul este nul  ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal al debitorului.

Decizia  nr. 839 din 7 iulie 2010

Prin Sentinţa nr.90/F din 23 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi - Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ, în dosarul nr.5619/101/2009, prin judecător-sindic, s-a decis următoarele:

Anulează ca netimbrate contestaţiile debitoarei SC G. T. SRL  referitoare la creanţele creditorilor SC R. SRL şi SC La F. SRL.

Admite contestaţia creditorului SC E.P.S. SRL şi dispune înscrierea acestuia în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 9318,89 lei, creanţă garantată.

Respinge contestaţia creditorilor SC A.B. 2009 SRL şi SC A. Leasing IFN SA.

Admite contestaţia creditorului IFN şi dispune înscrierea acestuia în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 28421,78 lei, creanţă sub condiţie suspensivă.

Respinge ca neîntemeiate contestaţiile debitoarei la creanţele creditorilor DGFP Mehedinţi, SC A. B. 2009 SRL, Banca Comercială T, Credit E. Bank SA,  BRD - GSG, IFN, SC A. L. IFN SA, SC E. SRL SC E.P.S SRL, SC M.M. SRL, SC N.E. SRL, SC S. SRL şi S.P.

Admite contestaţia debitoarei la creanţa SC V.R. SA şi dispune înscrierea acestui creditor în tabelul definitiv al creanţelor cu suma de 9292,4 lei.

Prorogă soluţionarea contestaţiei debitoarei la creanţa BCR pentru termenul din 16.03.2010.

Împotriva sentinţei a formulat recurs debitoarea,  printr-o persoană neidentificată, criticând soluţia sub aspectul creanţelor cu care au fost înscrise la masa pasivă creditoarele CREDIT E. BANK SA şi SC M. M. SRL.

Recursul a fost semnat indescifrabil  un avocat.

 În recurs s-a dispus citarea  numai a creditoarelor ale căror creanţe au fost contestate în această fază, aşa cum rezultă  din interpretarea art. 72 alin.4 şi art.7 alin. 2 din  Legea nr. 85/2006.

La primul termen de judecată s-a solicitat apărătorului care s-a prezentat pentru debitoare să facă dovada calităţii sale.

S-a invocat  excepţia lipsei calităţii de reprezentant a debitoarei,  îndrituit  a exercita calea de atac  şi s-a acordat termen pentru a se face dovada că  debitoarei i s-a desemnat administratorul special şi că recursul a fost promovat sau însuşit de acesta.

După mai multe termene de judecată acordate,  s-a depus Hotărârea nr. 1/2010 a  asociatului unic S.A.  prin care a fost desemnat administratorul special în persoana numitei S.AN, precum şi declaraţia prin care aceasta, în numele debitoarei, îşi însuşeşte contestaţiile împotriva creanţelor depuse  de cele două creditoare precum şi recursul exercitat împotriva sentinţei judecătorului-sindic.

Recursul  urmează să fie anulat ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal al debitoarei, în condiţiile legii insolvenţei, nr.85/2006.

Potrivit art. 3 pct. 26 din Legea nr. 85/2006,  administratorul special este reprezentantul desemnat de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului persoană juridică împuternicit să  efectueze în  numele şi pe seama debitorului actele de procedură, potrivit art.18 din acelaşi act normativ.

Potrivit primei fraze a art.18 alin.1 administratorul special participă la procedură pe seama debitorului în interesul debitorului şi al acţionarilor/asociaţilor/membrilor debitorului. Textul se referă la procedură,  în ansamblul său, nefăcând nici o distincţie după cum debitorul are sau nu dreptul de administrare. Coroborând această frază şi cu atribuţiile enumerate de aliniatul 2, unele dintre ele specifice falimentului, când debitorul nu are dreptul de administrare, apreciem că,  administratorul special participă la procedură pe seama debitorului în toate fazele procedurii, putând să exercite orice drepturi procesuale, să apere interesele debitorului şi ale acţionarilor/asociaţilor /membrilor  şi să ia cunoştinţă de acte ale procedurii.

Administratorul special se desemnează în termen de 20 de zile de la deschiderea procedurii.

După desemnarea sa,  numai administratorul special poate reprezenta pe debitor şi interesele acţionarilor/asociaţilor/membrilor şi numai acesta poate face acte de administrare sau de procedură. 

În speţă, a fost depus  un înscris, intitulat Hotărârea nr. 1 a adunării generale a asociaţilor  debitoarei  prin care administratorul unic, fără participarea administratorului judiciar, desemnează pe S.AN. ca administrator special. Această hotărârea poartă data de 11.01.2010 scrisă la calculator şi este modificată manual în 11.04.2010. De asemenea, lipseşte semnătura administratorului judiciar, dar şi încheierea judecătorului-sindic de desemnare a administratorului special, ceea ce face ca înscrisul depus să nu aibă valoare juridică din punctul de vedere al reprezentării debitorului în procedură.

Potrivit aceluiaşi text de lege, dacă administratorul special nu a fost desemnat în condiţiile legii, şi în termenul prevăzut de lege, debitorul este decăzut din drepturile recunoscute de procedură care sunt exercitate prin administratorul special, până la desemnarea valabilă a unei astfel de persoane.

Curtea constată că recursul de faţă, ca act de procedură în cadrul procedurii insolvenţei,  a fost  declarat de un avocat la cererea  asociatului unic, şi deci a fost declarat de o persoană care nu are calitatea de a reprezenta legal pe debitor în condiţiile legii insolvenţei.

Astfel sunt aplicabile dispoziţiile art. 161 alin.2 cod procedură civilă încât recursul se va anula ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal al debitoarei.

Admiţând excepţia, curtea nu mai poate analiza motivele de nelegalitate şi netemeinicie invocate.

Domenii speta

Spete similare