Indivizibilitatea şi irevocabilitatea actului de opţiune succesorală al renunţării exprese în condiţiile lg. 10/2001 şi art. 696 cod civil.

Actul de optiune succesorala al renuntarii este indivizibil si irevocabil si vizeaza atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât si pe cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectiva în viitor.

Renuntatorul nu este doar prezumat ca fiind strain de mostenire, precum neacceptantul, ci este cert ca prin actul notarial acesta a înteles sa ramâna strain de succesiune, iar titlul sau de erede sa se desfiinteze cu efect retroactiv.

La data de 6  august 2008, reclamantele  D.E. si D.C.V. au chemat în judecata  pârâtii Primarul  Municipiului Craiova si Primaria  Municipiului Craiova, solicitând ca prin sentinta ce se va pronunta acestia  sa fie obligati  a le restitui  partial  în natura , în masura în care terenul este liber,  imobilul situat în Craiova  în suprafata de 3600mp,  partial  despagubiri  pentru terenul ce  nu poate fi restituit în natura  si pentru constructia  demolata,teren care a apartinut  autorului lor  D.C.

Au mai solicitat în contradictoriu cu aceiasi pârâti si cu pârâtele D. G. , M.R. si  N. C. , ca aceste trei pârâte, persoane fizice,  sa le restituie  în natura , în masura în care  terenul nu este afectat de utilitati publice si un alt imobil  situat în Craiova,însa cu acelasi numar cadastral vechi , iar pentru restul de teren  care a apartinut autorilor  B.S. si B.M., sa primeasca despagubiri .

Reclamantele au solicitat si anularea  partiala a dispozitiei Primarului Municipiului Craiova  (cu precizarea  ca  nu cunosc datele de identificare  ale acesteia), prin care s-a restituit  în natura celor  trei pârâte  persoane fizice  terenul situat în  Craiova , judetul Dolj.

În motivarea actiunii, au aratat ca  autorii B.S. si B.M. au fost coproprietarii  imobilului situat  în Craiova , judetul Dolj , în suprafata de  3500 m.p., ca acesti autori au avut doi copii, respectiv  D. C., decedat, care are ca mostenitori  pe D.N.  ( sotie supravietuitoare , în prezent decedata ) si pe cele doua fiice, reclamantele în speta.

Al doilea fiu al autorilor B.S. si B. M. are ca mostenitori pe D. G., ca  sotie supravietuitoare si M. R. si N. C. , fiice.

În ceea ce îl priveste  pe autorul reclamantelor  D. C.  s-a  sustinut  ca  acesta  a avut  în proprietate suprafata de teren de 3600 m.p. situata  în Craiova , teren care a fost limitrof  cu cel al parintilor sai  B. S.  si B. M.

Au mai precizat ca din terenul ce a apartinut autorului D. C. li s-a restituit prin Ordin al Prefectului judetului Dolj numai suprafata de  214  m.p., iar notificarile  în baza Legii nr. 10/2001  cu privire la restituirea  celor  doua imobile, au fost facute de mama lor,  D. N.

Prin aceeasi precizare la actiune  au  solicitat  solutionarea  celorlalte doua capete de cerere,  respectiv restituirea  în natura , în masura  în care  terenul nu este afectat de utilitati  a imobilului situat  în Craiova  si ,pentru restul de  teren ce  a apartinut autorilor B.S. si B. M. despagubiri si anularea partiala a dispozitiei Primarului Municipiului Craiova nr. 22300/2  noiembrie 2007, prin care  s-a restituit pârâtelor  M.R.M.  si N. C. terenul  în suprafata de  998 m.p.  situat  în Craiova, judetul Dolj. 

Prin sentinta civila nr.198 din 27 mai 2009, pronuntata de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.14522/63/2008, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor invocata de pârâtele M.R.M. si N. C. I.

S-a respins actiunea precizata formulata  de reclamantele D.E. si  D. V, împotriva pârâtilor  PRIMARIA CRAIOVA, PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA, D. G., M. R.  si  N.C.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut ca reclamantele nu au calitate procesuala activa, întrucât nu au calitatea de persoane îndreptatite, în sensul art. 4 din legea 10/2001, tatal lor, D.C. renuntând expres la succesiunea autorului comun, B.S.

Renuntarea la succesiune are un caracter irevocabil, astfel ca certificatul de mostenitor subsecvent nr. 2343/1987, prin care s-a constatat calitatea de acceptant a lui  D.C. este lovit de nulitate .

Tribunalul a apreciat ca reclamantele nu pot beneficia, potrivit art. 4 din legea 10/2001, de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, prin însasi cererea de restituire formulata în temeiul legii 10/2001, întrucât textul de lege vizeaza doar pe mostenitorii neacceptanti, si nu si pe aceia care au renuntat expres, în acelasi sens fiind si practica ÎCCJ, care a pronuntat decizia n XI/2007, în interesul legii.

Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal, au declarat apel reclamantele D.E. si D. C., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Au sustinut ca hotarârea primei instante a fost data cu aplicarea gresita a dispozitiilor art. 4 alin.3 din Legea 10/2001, potrivit carora repunerea în termenul de acceptare a succesiunii opereaza pentru succesibilii care dupa data de 6 martie 1945 nu au acceptat succesiunea sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi, prin însasi cererea de restituire formulata, situatie în care dispozitiile generale continute în art.696 si 700 Cod civil nu îsi gasesc aplicarea, conform principiului de drept " normele speciale deroga de la cele generale."

În speta, atât reclamantele, cât si pârâtele au formulat cereri pentru acordarea de masuri reparatorii pentru terenul situat în Craiova, preluat abuziv de la autorul comun B.S., bunicul partilor.

Reclamantele au sustinut ca au formulat notificarea nr.148/N/2001 pentru imobilul mai sus mentionat, prin mandatar D.N., cererea fiind  respinsa prin dispozitia nr. 9766/N/2001, întrucât nu s-a facut dovada calitatii solicitantilor de persoane îndreptatite.

Contestatia formulata a fost respinsa prin sentinta civila nr. 95/13.03.2009 a Tribunalului Dolj, mentinuta prin respingerea apelului, iar recursul declarat se afla pe rolul instantei supreme, asa cum au confirmat partile la interpelarea instantei.

Pârâtele au formulat notificarile nr.353/N/2001 si nr. 586/N/2001, cu privire la acelasi imobil, solutionate prin dispozitia nr. 22300/2.11.2007, contestata în prezenta cauza.

Unitatea detinatoare nu a procedat la conexarea celor trei notificari, potrivit art.4 din legea 10/2001, desi priveau acelasi imobil, si erau formulate de persoane care pretindeau ca sunt mostenitoare ale aceluiasi autor.

În aceste conditii, reclamantele pretind ca au calitatea de persoane îndreptatite pentru a beneficia de masurile reparatorii prevazute de Legea 10/2001, întrucât nu sunt terti fata de raportul juridic creat prin emiterea dispozitiei pentru pârâte. Titularele actiunii  invoca  nu doar un interes personal în justificarea demersului juridic initiat, ci si calitatea de persoane îndreptatite la acordarea beneficiului Legii 10/2001, caz în care contestatia formulata de ele împotriva dispozitiei nr. 22300/2007 prin care s-a  dispus acordarea de masuri reparatorii pentru imobil doar pentru pârâte are natura juridica a unui litigiu grefat pe dispozitiile Legii 10/2001 si  este de competenta Tribunalului, si nu a Judecatoriei, ca instanta de drept comun, examinarea criticilor aduse urmând a fi facuta prin analiza calitatii de persoane îndreptatite a reclamantelor, în contextul legii speciale.

Criticile vizând fondul cauzei sunt neîntemeiate.

Tribunalul a apreciat în mod just ca imobilul situat în Craiova,a fost expropriat de la autorul pârâtelor, D. G., prin Decretul 134/1980.

Desi în cuprinsul anexei actului de preluare s-a mentionat calitatea de proprietar a CAP 8 martie Bariera Vâlcii, aceasta persoana juridica nu dobândise în mod valabil dreptul de proprietate de la autorul B. S., preluarea având un caracter abuziv. Prin urmare, la data la care a operat exproprierea, bunul imobil se gasea în continuare în patrimoniul succesoral al autorului, patrimoniu transmis catre mostenitorul acceptant al acestuia, D.G., tatal pârâtelor M.R. si N.C.

La data exproprierii, 1980, autorul B.S. era decedat, iar mostenirea sa era culeasa de fiul sau, D.G, asa cum reiese din certificatele de mostenitor nr.404/1979 si 406/1979, celalalt descendent de gradul I, D.C. tatal reclamantelor renuntând expres atât la succesiunea tatalui sau, cât si la succesiunea mamei, B.M, decedata la data de 19 dec. 1978.

Este adevarat ca prin certificatul de mostenitor nr. 2343/29.10.1987, s-a constatat calitatea de mostenitor acceptant al lui D.C. fata de succesiunea lui B.S, alaturi de D. G, însa acest act juridic nu poate produce efecte juridice valabile, câta vreme, anterior,  succesibilul renuntase expres la succesiunea tatalui sau, declaratia fiind înregistrata în registrul special de renuntari sub nr.357/1979.

Renuntarea la mostenire este expresa, indivizibila si irevocabila, în sensul ca o data ce s-a exercitat dreptul de optiune succesorala, nu se mai poate reveni asupra optiunii facute, cu singura exceptie a retractarii renuntarii, care potrivit art. 701 Cod civil se poate face înainte de expirarea termenului de 6 luni prevazut de art. 700Ccod civil, situatie care nu este incidenta în speta.

Tribunalul a constat ineficacitatea juridica a certificatului de mostenitor nr.2343/2987, pe cale incidentala, fara a pronunta o extra petita, asa cum sustin apelantele reclamante.

Împrejurarea ca terenul notificat a fost preluat de la autorul pârâtelor, D. G., reiese si din cuprinsul procesului verbal încheiat la data de 8.11.1980 ( fila 154, dosar Tribunal),unde acesta figureaza în calitate de proprietar.

Reclamantele au facut dovada cu certificatul de mostenitor nr.123/23.08.2004 ca sunt succesoare acceptante ale succesiunii autorului D. G., decedat la data de 31.08.2003.

Desi pentru imobilul în litigiu s-au formulat cereri de restituire atât de catre reclamante, cât si de catre pârâte, în mod corect prin dispozitia nr.22300/2007 s-au acordat masuri reparatorii doar în favoarea pârâtelor.

Potrivit art. 4 alin.2 din legea 10/2001, beneficiaza de dispozitiile legii si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanei îndreptatite.

Alin. 3 al aceluiasi articol prevede ca succesibilii care, dupa data de 6 martie 1945 nu au acceptat succesiunea, sunt repusi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul acestei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a caror restituire se solicita în temeiul prezentei legi.

În mod corect a apreciat prima instanta ca textul legal face referire numai la succesibilii neacceptanti, nu  si la cei  care  au renuntat expres, în conditiile art. 696 Cod civil,  aspect mentionat si în art. 4.6. din HG nr. 250/7.03.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitara a legii 10/2001.

Concluzia este fireasca si se întemeiaza pe considerentul ca actul de optiune succesorala al renuntarii este indivizibil si irevocabil, si vizeaza atât bunurile existente în succesiune la data decesului, cât si cele care, eventual, ar intra în succesiunea respectiva în viitor. În plus, renuntatorul nu este doar prezumat ca fiind strain de mostenire, precum neacceptantul, care poate produce probe în sensul contrar, ci în privinta sa exista o certitudine evidentiata prin actul notarial ca a înteles sa ramâna strain de succesiune, iar titlul sau de erede sa se desfiinteze cu efect retroactiv.

Statuarile din  decizia în interesul legii nr. XI/5.02.2007, pronuntata de ÎCCJ, sectiile unite, referitoare la dispozitiile art. 13 din legea 18/1991, sunt aplicabile si în materia Legii 10/2001 prin analogie, existând  identitate de ratiune juridica.

Legea 10/2001 nu este o lege de modificare a Legii 18/1991, având obiect de reglementare diferit, însa aceasta împrejurare retinuta de Tribunal nu afecteaza de nelegalitate hotarârea pronuntata, câta vreme solutia adoptata este temeinica si conforma cu prevederile legale.

Apreciind ca fiind neîntemeiate criticile formulate de apelantele reclamante, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit art. 296 Cod pr. civ.

4

Domenii speta

Spete similare