Admisibilitatea cererii în acordarea de despăgubiri întemeiată pe Legea nr.10/2001 în ipoteza în care printr-o dispoziţie anterioară emisă în baza Legii 112/1995 s-a stabilit îndreptăţirea reclamanţilor la despăgubiri pentru acelaşi imobil dar nu s-a...

Interpretarea rationala si sistematica a prevederilor art.20 din lege trebuie sa fie în sensul admisibilitatii cererii de acordare a despagubirilor întemeiata pe Legea 10/2001 în cazul stabilirii despagubirilor plafonate în baza Legii 112/1995.

Prin cererea înregistrata la nr. 2389/104/2009 pe rolul Tribunalului Olt, reclamantii I.M., I.D., I.I. G., I.A.G., au formulat contestatie împotriva dispozitiei nr. 838/07.05.2009, emisa de pârâtul Primarul Municipiului Caracal, prin care s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul cladire, magazie de depozitat cereale, situate în municipiul Caracal, si s-a respins cererea pentru acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul cladire casa de locuit si terenul aferent în suprafata de 30.000 m.p. situat la aceeasi adresa, compus din teren si constructii.

În motivarea cererii, au aratat ca imobilul a fost proprietatea autorului reclamantilor - I.F. pâna la data preluarii abuzive de catre stat.

Dreptul de proprietate asupra imobilului se dovedeste cu actul de vânzare-cumparare nr. 369/1943,  autentificat de Tribunalul Romanati, iar prin Decretul de nationalizare nr.92/1950, imobilul a fost preluat conform adresei nr. 3561/1996 a RAGCL Caracal.

Restituirea imobilului a fost solicitata si în baza Legii nr.112/1995, iar prin hotarârea nr. 231/09.12.1996, emisa de Comisia de aplicare a  Legii  nr. 112/1995, s-au acordat despagubiri si pentru suprafata de 30.000 m.p., dar aceste despagubiri nu au fost platite pâna la aparitia Legii nr. 10/2001 aspect confirmat de D.G.F.P. Olt.

Contestatia s-a întemeiat pe dispoz.art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001.

Primaria Municipiului Caracal, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiata, motivat de faptul ca reclamantii nu au facut dovada ca autorul I.F. la data nationalizarii a avut în proprietate imobilul casa de locuit si terenul aferent si nici dovada preluari abuzive de catre stat.

Prin sentinta civila nr.965 din 7 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Olt în dosarul nr.1389/104/2009 s-a respins contestatia.

Instanta a retinut ca autorul reclamantilor a posedat suprafata de 30.000 mp. conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.369/1943 de Tribunalul Romanati, iar prin Decretul de nationalizare nr.92/1950 Statul a preluat pe numele autorului o magazie de cereale, si prin Hotarârea nr.23 din 0.12.1996, Comisia de aplicare a Legii 112/1995 din cadrul Consiliului Judetean Olt a acordat despagubiri pentru bunurile preluate de stat, respectiv pentru imobilul din Caracal, - si terenul aferent în suprafata de 30.000 mp.

În raport de situatia retinuta si de dispozitiile art.19 din Legea 10/2001, instanta a concluzionat ca nu se mai poate formula, în temeiul Legii 10/20091 , o noua cerere pentru acordarea despagubirilor întrucât dispozitiile art.19 prevad numai posibilitatea de a se solicita restituirea în natura a imobilelor.

Împotriva sentintei au declarat apel reclamantii solicitând în principal în baza art.297 c.pr.civ. - desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, pentru a se pronunta pe fondul actiunii.

Apelantii, au considerat ca solutionarea cauzei fara încuviintarea ori respingerea motivata a probatoriului solicitat prin cererea de chemare în judecata în conditiile dispozitiilor procedurale si fara respectarea principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare constituie o încalcare flagranta a dispozitiilor procedurale, o ingerinta în dreptul constitutional al reclamantilor de a fi reprezentati si aparati în fata instantei de judecata, o încalcare a dispozitiilor art.6 paragraf 1 si 3 lit.d din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ceea ce ar justifica desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare.

În subsidiar, au solicitat schimbarea sentintei si anularea art.2 din Dispozitia nr.-838/2009 a Primarului Municipiului Caracal si acordarea de masuri reparatorii prin echivalent si pentru imobilul compus din cladire - casa de locuit si teren în suprafata de 30.000 mp., considerând ca au probat existenta dreptului de proprietate asupra acestui imobil cu înscrisurile atasate, sau oricum cu probele propuse a fi administrate în cauza.

Au criticat apelantii respingerea actiunii pe exceptia inadmisibilitatii  sustinând ca prima instanta a interpretat gresit dispozitiile art.20 (fost art.19) din Legea 10/2001.

Apelantii au aratat ca Legea 10/2001 nu instituie interdictia solicitarii de despagubiri retinuta de instanta, în situatia în care s-au primit despagubiri si cu atât mai mult actiunea sa era admisibila fata de faptul ca terenul a fost vândut si nu a primit despagubirile acordate în baza Legii 112/1995.

Apelul este fondat.

În speta se pune în discutie aplicabilitatea dispozitiilor art.20 (fost art.19 în reglementarea în vigoare la data formularii notificarii) din legea 10/2001- în actuala forma - mai exact admisibilitatea cererii în acordarea de despagubiri întemeiata pe Legea nr.10/2001 în ipoteza în care printr-o dispozitie anterioara emisa în baza Legii 112/1995 s-a stabilit îndreptatirea reclamantilor la despagubiri pentru acelasi imobil dar despagubirile nu s-au primit întrucât valoarea lor depasea plafonul limita prevazut prin acea reglementare.

Prima instanta a considerat inadmisibila o asemenea cerere motivând ca art.19 din Legea 10/2001 prevede doar posibilitatea de a se solicita restituirea în natura a imobilelor si nu a fost investita cu o asemenea cerere.

Interpretarea data dispozitiilor legale incidente în speta este gresita.

În primul rând trebuie avute în vedere dispozitiile art.19 din Lg.10/2001 în forma în vigoare la data formularii cererii (notificarii) ca norme de drept material ce reglementeaza masurile reparatorii susceptibile sa fie acordate pentru imobilele preluate abuziv.

Privitor la situatia retinuta în speta, aceste dispozitii, prevedeau doua ipoteze - aceea în care imobilul a fost vândut pâna la data intrarii în vigoare a Legii 10/2001 - iar persoana îndreptatita a primit despagubiri - ipoteza în care se putea solicita numai restituirea în natura a imobilului cu conditia returnarii sumei reprezentând despagubirea primita  si care se  regaseste în prezent în art.20 alin.(1) din lege - si ipoteza în care persoanei îndreptatite i s-a stabilit despagubirea potrivit prevederilor Legii nr.112/1995 si nu a încasat-o când valoarea astfel stabilita se acorda în forma despagubirilor banesti, iar diferenta pâna la valoarea corespunzatoare imobilului se acoperea prin acordarea de titluri de valoare nominala folosite exclusiv în procesul de privatizare sau prin actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital în functie de optiunea persoanei.

Reclamantii au sustinut  ca parte din imobilul notificat a fost vândut si  ca nu au primit despagubirile stabilite prin Legea nr.112/1995 cu mult sub valoarea reala a imobilului - ipoteze ce se circumscriu art.19 din Lg.10/2001 în forma în vigoare la data notificarii.

Pe de alta parte, interpretarea rationala si sistematica a prevederilor art.20 din lege - în forma actuala - trebuie sa fie în sensul admisibilitatii cererii de acordare a despagubirilor întemeiata pe Legea nr.10/2001 - în cazul stabilirii despagubirilor plafonate în baza Legii nr.112/1995.

Textul actual nu poate sa conduca la solutia inechitabila - ca cererea pentru acordarea despagubirilor constând în diferenta dintre despagubirile primite în temeiul Legii 112/1995 si valoarea reala a imobilului sa fie admisibila iar cererea formulata pentru plata aceleiasi diferente în cazul în care s-au calculat dar nu s-au primit despagubiri - sa fie inadmisibila.

Admisibilitatea cererii rezulta si din interpretarea "per a contrario" a dispozitiilor art.20 alin.(2) faza finala din Legea 10/2001 în forma actuala care prevad dreptul persoanelor îndreptatite, care au primit despagubiri potrivit Legii nr.112/1995, la diferenta dintre valoarea încasata actualizata cu indicele inflatiei si valoarea corespunzatoare de piata a imobilului.

Daca legea prevede acest drept în cazul încasarii de despagubiri cu atât mai mult dreptul exista în cazul în care persoana îndreptatita nu a primit despagubiri pentru imobilul preluat abuziv.

Fata de aceste considerente si având în vederea solutionarea cauzei pe cale de exceptie urmeaza ca în baza art.297 c.pr.civ. sa se admita apelul si sa se trimita cauza spre rejudecare primei instante, pentru a cerceta pe fond motivele contestatiei.

1

Domenii speta

Spete similare