Acţiune în anulare act.

Prin cererea înregistrată sub nr. 443/318/2008, la Judecătoria Târgu-Jiu,  reclamanta Staţiunea  de Cercetare  - Dezvoltare  Horticolă Târgu-Jiu  a  chemat în judecată pe pârâţii M.P.G şi D.A, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să se constate că raportul de expertiză  efectuat de expertul tehnic judiciar M.P.G,  nr. 6071/civ/2004 al Curţii de Apel Craiova, nu corespunde realităţii , fiind un înscris fals. 

A invocat reclamanta că în conţinutul raportului de expertiză , în mod eronat pârâtul M.P.G., a identificat suprafaţa de teren  revendicată de pârâta D.A., incluzând o parte din terenul  ce aparţine familie B.G. şi B.M., teren învecinat cu terenul din litigiu, identificând terenul pe baza afirmaţiilor procuratorului pârâtei.

La data de 04.02.2008, pârâta D.A. a depus la dosarul cauzei întâmpinare  prin care a invocat excepţia lipsa capacităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată , solicitând respingerea cererii  ca fiind inadmisibilă.

A motivat  excepţia capacităţii procesuale active  şi a lipsei de interes a reclamantei în promovarea cererii de chemare în judecată , întrucât reclamanta urmăreşte să susţină interesele familiei B.G. şi B.M., ce au fost vătămaţi în dreptul lor de proprietate ca urmare a deciziei nr. 2979/2005 a Curţii de Apel Craiova, ce a avut la bază raportul de expertiză întocmit de pârât.

La data de 11.06.2008, s-a  depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al Judecătoriei Târgu Jiu, o cerere de intervenţie principală  formulată de intervenienta B.M., motivând că justifică un interes legitim , întrucât este proprietara terenului,  care a fost introdus în mod incorect  de expertul M.P.G.  în raportul de expertiză  întocmit în dosarul nr. 6071/civ/2004 al Curţii de Apel Craiova, privind pe D.A. şi SCDH Târgu- Jiu. 

Instanţa, din oficiu, a dispus efectuarea unei adrese la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-.Jiu pentru a înainta  dosarul de urmărire penală  nr. 2396/P/2007 în care a fost cercetat pârâtul pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 260 alin.1 si 4 C.p în calitate de expert tehnic judiciar, dosar ce a fost înaintat la dosarul cauzei la data de 28.07.2008.

Pe baza probelor administrate Judecătoria Tg.Jiu prin sentinţa civilă nr.5861 din 5.09.2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei  şi excepţia  lipsei de interes în promovarea cererii de chemare în judecată  formulate de pârâta D.A., pe cale de întâmpinare.

Pe fond, a admis cererea de chemare în judecată  formulată de reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare  Horticolă Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâta D.A. şi pârâtul M.P.G. A fost admisă  cererea de intervenţie  în interes propriu formulată  de  intervenienta B.M. şi anulat actul fals  reprezentat de raportul de expertiză tehnică judiciară  întocmit de expert tehnic  judiciar în specialitatea  topografie M.P.G., în dosarul nr. 6071 /civ/2004 al Curţii de Apel Craiova.

S-a luat act că nu se  solicită  cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, pe rolul Curţii de Apel Craiova, a existat înregistrat dosarul nr. 6071/CIV/2004 având ca obiect restituirea unui teren în suprafaţă de 4000 mp situat în Tg-Jiu, Lunca Târgului, preluat abuziv în perioada 1945 – 1989, cerere formulată de reclamanta D.G.A.  în contradictoriu cu pârâta Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare Horticolă Tg-Jiu, iar în cauză s-a efectuat o expertiză în specialitatea topografie, ocazie cu care a fost desemnat în cauză pârâtul M.G.P., care a  întocmit un raport de expertiză, ce a fost avut în vedere de către instanţă la pronunţarea deciziei nr. 2979/24.11.2005 în dosarul nr. 6071/CIV/2004 al Curţii de Apel Craiova, iar la data de 8.05.2007, numiţii B.G. şi B.M. au formulat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Jiu o plângere penală împotriva expertului topograf M.P., pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă.

A mai reţinut instanţa că în urma cercetărilor efectuate în faza de urmărire penală, la data de 23.10.2007, împotriva pârâtului M.G.P. a fost pronunţată ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ, reţinându-se că prin aspectele consemnate de învinuit în conţinutul raportului de expertiză şi schiţa anexă,  s-a constatat că a fost afectat dreptul de proprietate al părţilor vătămate B.G. şi B.M., întrucât o suprafaţă de 600 mp ce le aparţinea acestora a fost inclusă în proprietatea numitei D.A.

De asemenea, s-a reţinut că învinuitul a trecut suprafaţa aparţinând intervenientei în proprietatea pârâtei D.A., cu toate că s-a deplasat la terenul din litigiu şi  a observat  că acesta era împrejmuit cu gard, de mult timp, de părinţii părţilor vătămate, neluând în considerare actele prezentate ce dovedeau fără echivoc că terenul aparţine familiei B.

Referitor la cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta B.M.,  s-a reţinut de către instanţă că, intervenienta în interes propriu, îşi justifică pe deplin interesul în promovarea cererii de intervenţie, precum şi temeinicia acestei cereri, având în vedere că prin  întocmirea raportului de expertiză de către pârât şi prin inserarea de către acesta în conţinutul raportului de expertiză a unor date necorespunzătoare situaţiei reale de fapt, i-a fost afectat intervenientei dreptul de proprietate.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul M.G.P. şi  pârâta D.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că instanţa în mod greşit a anulat întregul raport de expertiză şi că  a aplicat greşit legea în ceea ce priveşte rezolvarea excepţiilor ridicate întrucât reclamanta Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Horticolă Tg Jiu nu avea interes în a formula o astfel de cerere şi nici calitate procesuală activă, că, intervenienţii îşi puteau valorifica interesul într-o acţiune în revizuire a deciziei civile 2979/2005  în baza art.322 pct 4 C.p.civ, iar raportul de expertiză reprezintă un mijloc de proba şi nu un act juridic, nefiind vorba de un act juridic declarat fals.

Prin decizia civilă nr.504 din 10 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.443/318/2008 s-au respins, ca nefondate, ambele apeluri.

Instanţa de apel a motivat că nulitatea absolută a unui act poate fi invocată de orice persoană interesată, astfel că în mod corect prima instanţă a respins excepţiile ridicate de pârâtă privitoare la lipsa interesului reclamantei şi a intervenientei în interes propriu, ambele justificând un interes în cauză.

Pe fond a reţinut că s-au aplicat corespunzător dispoz.art.184 c.pr.civ. – conform cărora, în situaţia în care nu este caz de judecată penală sau dacă acţiunea penală s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de către instanţa civilă prin orice mijloc de dovadă.

În fapt a reţinut că raportul de expertiză întocmit de apelantul pârât a produs consecinţe juridice în sensul că a stat la baza formării convingerii instanţei de judecată cu privire la temeinicia susţinerilor reclamantei D.A. (în litigiul având ca obiect revendicarea) şi la pronunţarea deciziei civile nr.2979 din 24.11.2005 a Curţii de Apel Craiova şi că în considerentele sentinţei penale nr.606 din 20.02.2008 a Judecătoriei Tg.Jiu s-a reţinut că s-a dovedit pe deplin vinovăţia pârâtului în greşita identificare a terenului.

În privinţa soluţiei de admitere a cererii de intervenţie s-a motivat că este justă, intervenientei fiindu-i afectat dreptul de proprietate prin inserarea în raportul de expertiză a unor date necorespunzătoare realităţii.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâtul M.P.G. şi pârâta D.A.

Recurentul pârât a susţinut că în mod greşit s-a dispus anularea în întregime a raportului de expertiză deoarece nu a fost condamnat penal pentru fals şi a fost scos de sub urmărire penală şi i s-a aplicat o amendă administrativă.

A arătat că terenul revendicat în dosarul în care a întocmit raportul de expertiză a fost iniţial teren arabil extravilan – dar ulterior pe acesta s-a edificat gara CFR Şunta şi a fost restituit reclamantei din acel litigiu D.A. în baza Legii 10/2001 – aceasta făcând dovada proprietăţii cu actul de vânzare-cumpărare nr.222/28.02.1940 şi în calitate de expert l-a identificat în baza planului urbanistic al zonei şi a acestui act.

A mai arătat că Staţiunea Horticolă Tg.Jiu a avut numai calitatea de administrator al terenului în litigiu – care de drept aparţine foştilor proprietari şi nu domeniului public, iar intervenienţii B. nu au fost părţi în dosarul nr.6071/civ/2004 al Curţii de Apel Craiova – astfel că nu pot fi intervenienţi nici în prezenta cauză – iar actul de care se prevalează s-ar fi  încheiat în mod fraudulos.

Printr-un alt motiv invocat de către recurentul pârât, acesta a susţinut că instanţa a dat mai mult decât s-a cerut, întrucât a anulat raportul de expertiză pentru întreaga suprafaţă de teren identificată, iar nu doar pentru suprafaţa de 600 mp. revendicată de intervenienţi.

A invocat şi lipsa de temei legal a deciziei recurate, şi neexaminarea motivelor sale de apel.

Recurenta pârâtă D.A. a arătat că situaţia în speţă nu s-ar circumscrie ipotezei art.184 c.pr.civ. – în sensul că un raport de expertiză ce are  valoarea unui înscris sub semnătură privată nu este act juridic civil producător de efecte juridice, astfel că nu se poate invoca nulitatea lui şi că în legătură cu întocmirea lui nu se poate reţine săvârşirea infracţiunii de fals, întrucât expertul şi-a exprimat o simplă opinie care s-ar putea reaprecia în cadrul unei revizuiri.

O altă critică formulată de recurenta pârâtă se referă la faptul că instanţa nu a administrat alte probe afară de Ordonanţa Parchetului pentru a dovedi suprapunerea de terenuri prin încluderea terenului intervenientei în terenul ce i-a fost restituit pe baza actului de expertiză pârâtei.

A mai susţinut că instanţa nu a motivat respingerea excepţiei lipsei interesului reclamantei şi intervenienţilor în promovarea acţiunii.

Intimata intervenientă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelor recursuri – arătând că întocmirea în mod fraudulos a raportului de expertiză şi vătămarea drepturilor acesteia s-a stabilit prin sentinţa penală nr.606/2008 a Judecătoriei Tg.Jiu şi decizia penală nr.290/2008 a Tribunalului Gorj, care sub acest aspect au autoritate de lucru judecat fiind irelevantă sancţionarea pârâtului doar cu amendă administrativă.

În privinţa interesului intimatei în formularea cererii de intervenţie, a arătat că este pe deplin justificată anularea raportului de expertiză pe această cale reprezentând unica modalitate ce duce la restabilirea situaţiei reale a terenului său.

Recursurile sunt nefondate.

Excepţia lipsei interesului reclamantei şi intervenientei în formularea acţiunii a fost respinsă de instanţe motivat, iar argumentarea soluţiei dată excepţiei este corectă.

Reclamanta Staţiunea de Cercetare – Dezvoltare Horticolă Tg.Jiu a fost pârâtă în litigiul având ca obiect revendicarea terenului ce a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert M.P. –pârât în speţă – raport ce a denaturat realitatea după cum s-a stabilit de către organele de urmărire penală şi de către instanţele penale în soluţionarea plângerii formulate de pârât împotriva ordonanţei dată în dosar nr.2396/P/2007 – prin care i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ în baza art.10 lit.b1 c.pr.pen.

Nu are relevanţă cu ce titlu a deţinut reclamanta acest teren, fiind suficientă calitatea sa de pârâtă în acel litigiu de revendicare pentru a justifica un interes şi calitate procesual activă  în acţiune prin care se urmăreşte a obţine în final o soluţie de respingere a revendicării.

Intervenienţii – chiar dacă nu au fost părţi în acel litigiu justifică interesul de a se alătura reclamantei în acţiunea ce are scopul de a obţine declararea în fals a raportului de expertiză care printr-o identificare greşită a terenului revendicat le-a afectat dreptul lor de proprietate.

Acţiunea şi cererea de intervenţie se circumscriu ipotezei avută în vedere de dispoz.art.184 c.pr.civ. conform cărora „când nu este caz de judecată penală… falsul se va cerceta de instanţa civilă prin orice mijloace de dovadă”.

Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu dispoziţiile art.322 pct.4 din codul de procedură civilă (în forma actuală) după modificările ce i s-au adus prin art.,I pct.123 din OUG nr.138/2000, astfel cum acest punct a fost modificat ulterior prin art.I pct.55 din Legea nr.219/2005.

Potrivit acestor dispoziţii, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.

Expresia „înscris declarat fals în cursul judecăţii” are în vedere ipoteza în care falsul este stabilit de o altă instanţă decât cea de revizuire.

Această ipoteză se circumscrie dispoziţiilor art.184 c.pr.civ. respectiv situaţiei în care falsul nu mai poate fi stabilit în cadrul procesului penal.

În practica judiciară s-a decis în mod constatat şi deplin motivat că atunci când învederareaea infracţiunii nu mai este posibilă printr-o hotărâre penală din cauza unui impediment legal stabilirea acestei situaţii în vederea revizuirii trebuie să se facă de instanţa civilă deoarece altfel ar însemna ca erorile judiciare să rămână în fiinţă, ceea ce este de neconceput.

Trebuie avute în vedere toate acele situaţii în care acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau nu mai poate fi exercitată pentru unul din cazurile prevăzute de art.10 c.pr.pen.- un asemenea caz fiind şi cel prevăzut de art.10 lit.b1  c.pr.pen. – al scoaterii de sub urmărire penală şi aplicării unei sancţiuni cu caracter administrativ.

În speţă, prin acţiune şi cererea de intervenţie s-a cerut instanţei să constate ca fiind fals raportul de expertiză întocmit de pârât întrucât prin acesta s-a denaturat adevărul în privinţa identificării terenului revendicat – fapt reţinut atât în ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova din 23 oct.2007, cât şi prin sentinţa penală nr.606 din 20.02.2008 a Judecătoriei Tg.Jiu şi deciziei nr.290/16.04.2008 date în dosarul nr.276/318/2008 în soluţionarea plângerii penale formulate împotriva ordonanţei.

Din motivarea în fapt a cererilor formulate rezultă că s-a cerut nu constatarea nulităţii unui act juridic cum eronat susţine recurenta pârâtă, ci constatarea falsului – în privinţa raportului de expertiză şi în consecinţă anularea acestui act.

Legea nu circumscrie însă fapta infracţională a expertului, aceasta putând fi nu numai de fals ci şi de mărturie mincinoasă. Ceea ce contează este că raportul de expertiză a consemnat date ce nu corespund realităţii.

Susţinerile recurentului pârât potrivit cărora identificarea terenului prin raportul de expertiză ar fi corespunzătoare realităţii este în contradicţie cu situaţia reţinută în penal şi chiar cu apărarea acestuia din cadrul procesului penal – prin care a recunoscut că a identificat terenul revendicat doar pe baza simplelor afirmaţii ale procuratorului reclamantei D.A.

Nu se poate reţine nici pronunţarea instanţelor plus petita.

Prin acţiune şi cererea de intervenţie s-a cerut anularea, ca fals, a întregului raport de expertiză şi nu o anulare parţială şi s-a reţinut în penal că întreg conţinutul raportului denaturează adevărul în privinţa identificării terenului revendicat.

Faţă de aceste considerente, nu se pot reţine motive de modificare ori de casare a deciziei – urmând a se respinge, ca nefondate, ambele recursuri.

6

Domenii speta

Spete similare