Partaj

Decizie 520 din 15.04.2009


Prin sentinţa civilă nr. 8214/04.06.2007, pronunţată de Judecătoria Craiova, s-a respins acţiunea de partaj formulată de reclamanta P.M, împotriva pârâtului C.I.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, în cauză, operează excepţia autorităţii de lucru judecat, reglementată art. 1201 Cod civ., coroborat cu art. 166 Cod pr. civ., deoarece prin cererea adresată Judecătoriei  Craiova la data de 17.10.2005 şi soluţionată  prin sentinţa civilă nr. 1916/MF/2006,  reclamanta a solicitat, pe lângă partajarea altor bunuri obţinute în timpul căsătoriei cu pârâtul, şi a imobilului ce face obiectul procesului de partaj de faţă, imobil ce nu a  fost reţinut la masa partajabilă.

Prin decizia 14 din 22 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia pentru minori şi familie, în dosarul nr. 4611/215/2007, s-a respins apelul formulat de reclamanta P.M, împotriva sentinţei civile nr. 8214/04.06.2007.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, ce face obiectul prezentei cauze, s-a solicitat partajarea unei construcţii gen spaţiu comercial, compusă dintr-o cameră în suprafaţă de 32,44 m.p. construită din BCA, pe fundaţie de ciment, acoperită cu ţiglă, imobil situat în Craiova, str. Brestei nr. 319, jud. Dolj, edificat în baza autorizaţiei de construire nr. 977 din 23.08.1999.

Anterior, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 17.10.2005,  s-a solicitat de către aceeaşi reclamantă, partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei cu pârâtul, printre care şi un spaţiu comercial cu caracter provizoriu, în suprafaţă de 32,44 m.p., construit în anul 1998, situat în Craiova, str. Brestei, nr. 271, jud. Dolj, edificat, aşa cum s-a susţinut de reclamantă, în baza autorizaţiei de construire nr. 977/23.08.1999.

Prin sentinţa civilă nr. 1916/MF/18.10.2006, s-a admis acţiunea formulată şi s-au atribuit pârâtului bunurile reţinute prin încheierea de admitere în principiu, respectiv dreptul de creanţă al reclamantei asupra cotei de ? din îmbunătăţirile realizate la imobilul situat în Craiova, str. Brestei nr. 271, jud. Dolj, printre care şi construirea unei camere, o bucătărie, o baie, ridicate în continuarea casei vechi.

S-a constată că, prin cele două cereri de chemare în judecată, reclamanta P.M. a solicitat partajarea aceleiaşi construcţii gen-spaţiu comercial, în suprafaţă de 32,44 m.p., construcţie ce a făcut obiectul aceleiaşi autorizaţii de construcţii nr. 977/23.08.1999.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, motivând că în mod nelegal ambele instanţe s-au pronunţat pe excepţie şi au reţinut că există autoritate de lucru judecat, deşi nu au dat dovadă de rol activ şi nu au administrat nici un fel de probă pentru a se stabili clar dacă este vorba de unul şi acelaşi spaţiu comercial ce face obiectul ambelor litigii sau sunt spaţii comerciale diferite.

Prin decizia civilă nr. 108 din 14 aprilie 2008, a Curţii de Apel Craiova - Secţia Minori şi Familie,  s-a admis recursul, s-a modificat decizia recurată şi s-a admis apelul formulat de reclamantă.

S-a desfiinţat sentinţa şi s-a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, reţinându-se că nu operează în cauză excepţia autorităţii de lucru judecat.

La data de  10 octombrie 2008, a formulat contestaţie în anulare împotriva acestei decizii contestatorul C.I., invocând nelegalitatea citării sale de către instanţa de recurs şi de instanţele anterioare, deoarece pe parcursul judecării procesului  a locuit în Italia, fiind greşit citat la o adresă  unde nu locuia. S-a arătat că, în raportul de expertiză realizat de prima instanţă, s-a consemnat că pârâtul nu locuieşte la adresa indicată, însă instanţa nu a ţinut seama de acest aspect.

Prin decizia civilă nr. 270 din 02.03.2009, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei civile nr. 108 din 14 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova – Secţia de Minori şi Familie, în dosarul nr. 4611/215/2007, în contradictoriu cu intimata P.M..

A fost anulată decizia civilă şi s-a dispus rejudecarea recursului.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere faptul că dispoz. art. 317 alin.1 pct. 1 Cod pr. civ., art. 85 şi art. 107 Cod pr. civ. nu au fost respectate de către instanţa de judecată odată cu pronunţarea recursului.

De asemenea, s-a reţinut că, în speţă, contestatorul a făcut dovada că la data de 04.05.2006 autorităţile italiene i-au impus acestuia obligaţia de şedere în Italia, ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni, în concluzie, constatându-se că, la data soluţionării recursului, petentul nu a fost legal citat.

Rejudecarea recursului a avut în vedere aceleaşi motive de recurs pe care le-a invocat recurenta-reclamantă şi expuse mai sus.

Recursul este fondat.

Potrivit art.1201 cod civil:”Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect,este întemeiat pe aceiaşi cauză şi este între aceleaşi părţi,făcută de ele şi în contra lor în aceiaşi calitate”,iar potrivit art.163 alin 1 cod proced.civilă:Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceiaşi cauză,acelaşi obiect şi de aceiaşi parte înaintea mai multor instanţe.”

Astfel,pentru a se reţine ca fiind întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat,trebuie verificat dacă între litigiile între care se invocă a exista această situaţie să existe o triplă identitate,de părţi obiect şi cauză a litigiului.

În prezenta cauză,prin acţiunea introductivă,aşa cum a fost precizată,s-a solicitat în mod expres partajarea unui imobil bun comun,constând dintr-o cameră cu o suprafaţă de 32,44mp. Realizată din zidărie de cărămidă şi planşeu de beton armat,construit în anul 1999,cu privire la care instanţa ce a soluţionat cauza anterioară nu a fost investită.

Astfel, se reţine că obiectul celor două litigii nu este identic,rezultând că în mod eronat instanţa a constatat că în cauză operează excepţia autorităţii de lucru judecat, urmând ca, potrivit art.304 pct.9 cod procedură civilă coroborat cu art.312 alin.1,2 şi 3 cod procedură civilă, să fie admis recursul declarat de către reclamantă, modificându-se în totalitate decizia recurată şi, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art.297 cod procedură civilă, întrucât şi prima instanţă a rezolvat greşit procesul fără a intra în rezolvarea fondului, se va admite apelul, se va desfiinţa sentinţa şi se va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.

 

3