Partaj judiciar

Decizie 8 din 15.01.2015


R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 12452/320/2012

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 8/2015

Şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2015

Instanţa constituită din:

Preşedinte: P.M.

Judecător: M. L.

Grefier: Camelia Mihaela Pol

Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta R.R., cu domiciliul procesual ales în ..., str. ..., nr. ... judeţul .., împotriva sentinţei ... pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul nr. ...

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depuse concluzii scrise din partea părţilor.

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de şedinţă din 8 ianuarie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunţării asupra cauzei pentru data de 15 ianuarie 2015, încheierea amintită făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

Faţă de actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cauza în pronunţare.

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 1769 din data de 14 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. 12452/320/2012, s-au dispus următoarele:

„Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta R.R., cu domic. în .. .., cu domic. procesual ales în ... str. ... nr. ..., jud. ... în contradictoriu cu pârâţii B. P. şi B.L., cu domic. ..., str. ......, ap. .. jud. ..,

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de reclamanţii reconvenţionali B. P.şi B. L., cu domic. în ..., str. .. nr. .., ap. ..., jud. ... în contradictoriu cu pârâta reconvenţională R. R., cu domic. în ... ......, ....cu domic. procesual ales în ..., str. .. nr. .., jud. ... şi în consecinţă

 Constată că imobilul situat în .., str. . nr. .. jud... înscris în CF nr. ... ... (provenită din conversia ..), nr. ... casă din cărămidă cu 2 apartamente, 1 şopron, anexe şi teren aferent de 479 mp, în valoare totală de 247.700 lei, este deţinut în coproprietate de părţi, astfel: reclamanta cota de 3/8 parte, iar pârâţii cota de 5/8 parte.

Dispune ieşirea din indiviziune asupra apartamentului nr. 1 din imobilul cu datele de identificare de mai sus, şopron şi teren aferent de 359,25 mp, în valoare de 168.710 lei, deţinut în coproprietate de reclamantă şi pârâtul de rând 1 B.. prin atribuirea acestuia în natură către pârât.

Obligă pârâtul B. P.să achite în favoarea reclamantei o sultă de 84.355 lei.

Respinge ca neîntemeiat petitul de obligare a pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a cotei de proprietate a reclamantei.

Compensează cheltuielile de judecată avansate în cauză de părţi şi obligă reclamanta la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.”.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că imobilul ce face obiectul prezentei cauze este situat în ... str. ... nr..., jud. ... constituit din teren intravilan de 479 mp şi construcţie, înscris în CF nr. 131235 Tg-Mureş (provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 6108) cu nr. top 4859/a/1/184.

Acest imobil este format din două apartamente, din care apartamentul nr. 1 a făcut obiectul certificatului de moştenitor nr. 118/2008 (fila 3-4) şi este deţinut în coproprietate în cote egale de reclamanta R.R.şi pârâtul B. P., respectiv reclamanta 3/8 parte şi pârâtul B.P. în cotă de 3/8 parte, cu titlu de moştenire dobândită în baza certificatului de moştenitor nr. 118/09.05.2008 emis de BNP .. Apartamentul nr. 1, corespunzător cotei de 3/4 parte din întregul imobil, este compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 baie şi 1 şopron, iar apartamentul nr. 2, corespunzător cotei de 1/4 parte, este compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 cămară şi 1 baie.

Din imobilul înscris în CF nr. ..Tg-Mureş (provenit din conversia pe hârtie a CF ...) cu nr. ... parte corespunzător apartamentului nr. 2, cu suprafaţa de teren aferentă de 119,75 mp, nu este inclusă în certificatul de moştenitor nr. 118/09.05.2008, ci a făcut obiectul contractului de schimb nr. 1259/1999, în baza căruia dreptul de proprietate a revenit pârâtului B. P.şi soţiei B L., conform înscrisurilor depuse la dosar şi a recunoaşterii reclamantei în cadrul interogatoriului (fila 19-20, fila 133-134).

Astfel, întrucât pârâţii sunt proprietari exclusivi asupra apartamentului nr. 2 din imobil, în cote de câte 2/8 parte din întregul imobil, s-a reţinut că reclamantei R. R. îi revine o cotă de 3/8 parte din întregul imobil, iar pârâtului B. P.o cotă de 5/8 parte din întregul imobil, în timp ce pârâta B. L. deţine o cotă de proprietate de 2/8 parte din întregul imobil (vezi şi extras CF de la fila 5 dosar).

Din probele administrate s-a reţinut că din anul 1999 pârâţii B.P.şi B. L.folosesc exclusiv apartamentul nr. 2, iar apartamentul nr. 1 este liber, nefiind folosit de către pârâţi.

Acest fapt este atestat de constatările expertului tehnic judiciar numit de instanţă, în cadrul raportului de expertiză depus la dosar.

Obiectul prezentei acţiuni de ieşire din indiviziune îl constituie exclusiv apartamentul nr. 1, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 antreu, 1 baie, şopron şi teren aferent de 359,25 mp, care este deţinut în cote egale de câte 3/8 parte de reclamantă şi de pârâtul de rând 1 B. P. în baza certificatului de moştenitor nr. 118/09.05.2008 (filele 3-4).

Conform raportului de expertiză în construcţii extrajudiciar întocmit de expert tehnic judiciar K.L. (filele 92 şi urm.), valoarea de piaţă a imobilului supus partajului, respectiv apartamentul nr. 1 din casa de locuit, ca şi teren intravilan de 359,25 mp este de 176.346 lei, echivalent al 39.916 euro.

Din această valoare, suma de 8.255 lei o reprezintă investiţiile efectuate de pârâţii B. P.şi L.la imobil, respectiv montare porţi metalice, gard nou la fronton, soclu din beton spre vecinul cu nr. administrativ 7, repararea structurii de la fântână, montare de dale la platforma aferentă fântânii, conform anexei 1 la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert Kocs Ludovic (fila 106).

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că în cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară de către expertul P. I. (filele 149-161), care a evaluat întregul imobil (construcţie şi teren) la suma de 238.170 lei, echivalent al 53.170 euro, din care apartamentul nr. 1 ce face obiectul ieşirii din indiviziune a fost evaluat la suma de 69.000 lei, şopronul la suma de 25.150 lei, iar terenul aferent în suprafaţă de 359,25 mp la suma de 71.850 lei (200 lei/mp), conform tabel nr. 1 din raportul de expertiză, aflat la fila 152 dosar.

Prin acelaşi raport de expertiză s-au identificat şi evaluat îmbunătăţirile efectuate de pârâţi la imobilul ce face obiectul ieşirii din indiviziune, respectiv jgheaburi şi burlane, uşă metal, faianţare la clădirea anexă, împrejmuire la stradă şi împrejmuire laterală, în sumă totală de 9.530 lei (cf. fila 154 dosar).

Concluzionând, judecătoria a reţinut asupra cererii reconvenţionale formulate de pârâţii B.P. şi B. L., faptul că aceştia au efectuat o serie de îmbunătăţiri la imobilul ce face obiectul cauzei, recunoscute parţial de reclamantă în cadrul interogatoriului (filele 133-134) şi identificate de expertul judiciar care a întocmit şi depus raportul de expertiză în construcţii la dosarul cauzei. Cu toate acestea, valoarea totală a investiţiilor realizate de pârâţi nu se ridică la suma indicată de aceştia în cuprinsul cererii, astfel că instanţa a procedat la admiterea în parte a acţiunii reconvenţionale.

În consecinţă, valoarea imobilului a fost reţinută de instanţă în baza raportului de expertiză judiciară în construcţii, întocmit de expertul judiciar Pop Ioan (filele 149-161), având în vedere faptul că acest mijloc de probă a fost administrat în condiţii de contradictorialitate faţă de ambele părţi şi valorile menţionate în cuprinsul său sunt cele mai apropiate în timp de momentul pronunţării prezentei hotărâri.

Astfel, instanţa a reţinut că preţul de circulaţie al imobilului ce face obiectul ieşirii din indiviziune, cu includerea îmbunătăţirilor efectuate de pârâţi, este de 71.520 lei pentru apartamentul nr. 1, 25.340 lei pentru clădirea anexă-şopron, ca şi 71.850 lei pentru terenul aferent apartamentului nr. 1, de 359,25 mp, total 168.710 lei. 

În baza art. 669 Cod Civil, „încetarea coproprietăţii prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească”. În baza art. 670 Cod Civil, „Partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condiţiile legii.”

Privitor la modul de împărţire, în baza art. 670 Cod Civil nou, „partajul bunurilor comune se va face în natură, proporţional cu cota-parte a fiecărui coproprietar”.

Aceste prevederi legale se completează cu cele ale art. 673 indice 1-673 indice 14 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată.

Din raportul de expertiză în construcţii întocmit de expertul judiciar Pop Ioan s-a reţinut că deşi este posibilă ieşirea din indiviziune asupra construcţiei, terenul aferent nu poate fi împărţit în natură, întrucât prin despărţirea în două fâşii înguste a terenului liber de 3,50 m lăţime dintre clădirea apartamentului nr. 1 şi marginea incintei nu ar fi posibilă parcarea autoturismelor în curte. Astfel, expertul a propus ca în situaţia împărţirii în natură a imobilului, să se menţină indiviziunea forţată asupra terenului şi a construcţiilor anexe comune (fântână, cămine de apă şi canalizare, platforme şi împrejmuiri).

În privinţa modalităţii concrete de ieşire din indiviziune, instanţa a reţinut că reclamanta locuieşte permanent în Ungaria, iar pârâţii locuiesc în apartamentul nr. 2 situat în imobilul în care este situat apartamentul ce face obiectul ieşirii din indiviziune, respectiv apartamentul nr. 1.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11.02.2013 pârâţii au fost de acord cu admiterea în parte a acţiunii reclamantei, precizată, în sensul sistării stării de indiviziune prin atribuirea întregului imobil către pârâţi în natură, ca şi obligarea la plata sultei reprezentând contravaloarea cotei de 3/8 parte deţinute de reclamantă din întregul imobil, teren de 479 mp şi construcţie compusă din 2 apartamente.

Faţă de această stare de fapt, ca şi faţă de poziţia procesuală a părţilor pe parcursul procesului, s-a apreciat că se impune ca ieşirea din indiviziune asupra apartamentului nr. 1 din imobilul situat în .. str. .. nr. .. jud. ... înscris în CF .. (CF nou ...), nr. cadastral ..., cu teren aferent de 359,25 mp şi şopron, să se realizeze prin atribuirea imobilului către pârâtul de rând 1 B..P urmând ca acesta împreună cu pârâta B.L. să deţină întreg imobilul din... str. ..nr. .. jud. ..în cotă de 1/1 parte.

În baza art. 673 indice 5 alin. 2 Cod procedură civilă, a fost obligat pârâtul B. P.să achite reclamantei sulta corespunzătoare cotei acesteia de 3/8 parte din imobil, respectiv ½ parte din apartamentul nr. 1, respectiv 84.355 lei.

În ceea ce priveşte petitul prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a cotei de proprietate  a reclamantei, instanţa de fond a avut în vedere la soluţionarea acestuia prevederile art. 677 Cod Civil nou, în baza cărora „Oricare dintre proprietari poate cere stingerea datoriilor născute în legătură cu coproprietatea şi care sunt scadente ori devin scadente în cursul anului în care a avut loc partajul. Suma necesară pentru stingerea acestor obligaţii…va fi suportată de către coproprietari proporţional cu cota-parte a fiecăruia”.

Faţă de aceste prevederi legale şi de probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut că acest capăt de cerere este neîntemeiat. Astfel, reclamanta căreia în revenea obligaţia procesuală de a proba pretenţiile deduse judecăţii, în baza dispoziţiilor tranzitorii ale art. 1169 Cod Civil de la 1864, nu a administrat niciun mijloc de probă care să ateste faptul că pârâţii ar fi realizat vreun folos material prin închirierea apartamentului nr. 1 din imobil. Dimpotrivă, din raportul de expertiză judiciară depus la dosar se reţine că apartamentul nr. 1 este nelocuit, în timp ce pârâţii folosesc efectiv apartamentul nr. 2, pe care îl deţin în proprietate exclusivă în baza contractului de schimb autentificat sub nr. 1259/17.06.1999 (fila 19).

Mai mult, pârâţii au efectuat investiţii la imobil, descrise de expertul tehnic judiciar şi reţinute de instanţă în cele ce preced, investiţii care au sporit valoarea de circulaţie a construcţiei asupra căreia poartă prezenta cerere de ieşire din indiviziune.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a admis în parte, atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, instanţa a avut în vedere cheltuielile de judecată avansate de părţi în cauză: reclamanta cheltuieli de 4.385,5 lei, iar pârâţii cheltuieli de 6.901,78 lei, din care 4.364,28 lei onorariu avocaţial. De asemenea, instanţa a reţinut că ambele părţi au achitat în mod egal expertiza judiciară administrată în cauză.

Faţă de admiterea în parte a cererilor deduse judecăţii, de prevederile art. 274-276 Cod procedură civilă, instanţa a compensat cheltuielile de judecată avansate în cauză de părţi şi a obligat reclamanta la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat apel reclamanta R.R. solicitând admiterea căii de atac şi schimbarea în parte a sentinţei civile atacate, în sensul efectuării partajului prin raportare la întregul imobil, iar nu în funcţie de aşa-zisa împărţire a acestuia în două apartamente. De asemenea, s-a solicitat şi recalcularea sultei ca o consecinţă a noii împărţeli făcute, cu luarea în considerare a îmbunătăţirilor aduse imobilului de către soţii pârâţi. A mai solicitat apelanta, obligarea pârâţilor intimaţi la plata contravalorii folosului sustras, reprezentând cota de 3/8 parte din preţul locaţiunii aferente folosinţei exclusive a imobilului exercitate de pârâţi, calculată de la data de 15.04.2010 şi în continuare, până la data sistării stării de indiviziune. De asemenea, s-a solicitat obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată în apel şi eliminarea obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată parţiale de la fond.

În motivare, apelanta a arătat că instanţa de fond a greşit atunci când a dispus ieşirea din indiviziune doar asupra apartamentului nr. 1, deoarece în cartea funciară nu este întabulată împărţirea imobilului în două apartamente. De asemenea, judecătoria a greşit şi la calcularea sultei, atunci când a considerat valoarea imobilului şi a dedus cheltuielile făcute de pârâţi cu îmbunătăţirile, iar ca urmare a raportării la valoarea întregului imobil care trebuie partajat (iar nu la valoarea numai a unui singur apartament) sulta trebuie recalculată.

În ceea ce priveşte contravaloarea lipsei de folosinţă, criticile reclamantei au vizat constatarea că pârâţii nu au tras foloase din exploatarea exclusivă de către ei a imobilului în discuţie. A insistat reclamanta, că imobilul este folosit exclusiv de către pârâţi, care îl închiriază parţial şi încasează chiria, fără a o împărţi cu celălalt coproprietar.

Împotriva prezentului apel au depus întâmpinare pârâţii B.P şi B. L. solicitând respingerea căii de atac ca neîntemeiată. A mai solicitat, pe parcursul judecăţii, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor ocazionate de proces.

În motivare, au apreciat intimaţii pârâţi, că reclamanta, în apel, a schimbat nu numai ordinea petitelor faţă de conţinutul cererii de chemare în judecată, ci mai mult decât atât, a şi reformulat pretenţiile cu modificări esenţiale.

Au apreciat pârâţii că prima instanţă a reţinut o corectă stare de fapt, prin consemnarea împărţirii imobilului în două apartamente şi prin partajarea numai a apartamentului nr. 1, care este corespunzător cotei de ¾ parte din întregul imobil, singurul care ar fi făcut obiectul certificatului de moştenitor eliberat pe numele părţilor.

Calculul sultei a fost de asemenea, apreciat ca fiind corect.

Referitor la contravaloarea lipsei de folosinţă, s-a susţinut că şi acest petit este reformulat în apel, având un conţinut diferit faţă de cel de la fond. Au mai arătat pârâţii, că ei folosesc exclusiv numai apartamentul nr. 2, pe care îl au în proprietate exclusivă, în vreme ce apartamentul nr. 1 este liber, iar în lipsa oricăror probe administrate de către reclamantă, nicio sumă de bani nu îi putea fi acordată.A fost apreciată ca fiind corectă şi soluţia asupra cheltuielilor de judecată pronunţată de instanţa de fond.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin raportare la motivele de apel invocate şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamanta Raduly Rozalia este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Reţinem în această privinţă, că este corectă constatarea primei instanţe referitoare la cota de moştenire a reclamantei, care este de 1/2 din masa succesorală, adică 3/8 din întregul imobil. În aceeaşi ordine de idei, o cotă-parte identică din dreptul de proprietate asupra imobilului o deţine şi pârâtul Biro Pal, cu titlu de moştenire, întrucât cele două părţi (reclamanta R. R. şi pârâtul B.P. sunt fraţi şi moştenesc pe defuncţii lor părinţi.

Apreciem însă, că abordarea aleasă de prima instanţă în ceea ce priveşte sistarea efectivă a stării de indiviziune, este greşită, întrucât raportarea la o presupusă împărţire a imobilului în două apartamente are numai caracter artificial, nefiind susţinută de structura dreptului de proprietate al părţilor. Astfel, ne însuşim punctul de vedere exprimat în apel de către reclamantă, potrivit cu care este irelevant cu se utilizează în practică imobilul, atât timp cât o eventuală împărţire pe apartamente nu a fost înscrisă în cartea funciară.

În ipoteza concretă, ne găsim în cel mai bun caz, în faţa unui partaj de folosinţă, iar nu a unei partajări propriu-zise, în sens juridic, în două apartamente distincte. Dar acest partaj de folosinţă nu are valoare juridică în momentul ieşirii din indiviziune, putând fi utilizat drept criteriu, eventual la momentul stabilirii loturilor dacă împărţeala sa face în natură. Or, nu este cazul în speţă, întrucât apreciem ca fiind corectă alegerea primei instanţe pentru atribuirea bunului în natură, intimaţilor pârâţi.

Totodată, un argument pe care îl apreciem decisiv în considerarea întregului imobil ca făcând obiectul coproprietăţii şi implicit, în raportarea cotelor părţilor la bunul imobil privit în integralitatea lui, este reprezentat de faptul că în niciun moment, în actele juridice prezentate de părţi instanţei de judecată, nu apare vreo menţiune cu privire la existenţa a două apartamente. Prin urmare, atât timp cât apartamentele cu pricina un au o existenţă juridică, ci au cel mult o existenţă faptică, atunci partajul se va face cu luarea în considerare a cotelor părţilor în funcţie de întregul obiect al dreptului de proprietate comună.

Nu în ultimul rând, şi faptul că „apartamentele” în care a fost compartimentat imobilul ar corespunde, din punct de vedere valoric, aproximativ, cu cotele părţilor împricinate, este şi el irelevant, întrucât corespondenţa aceasta este numai una fragilă, nicidecum matematică, în vreme ce drepturile părţilor, în calitatea lor de coproprietari, poartă asupra fiecărei molecule din acel bun, în limita cotelor de proprietate pe care le justifică.

Reţinem de asemenea, că plecând de la premisa greşită potrivit căreia bunul care face parte din masa succesorală este numai apartamentul nr. 1, prima instanţă a realizat şi calcule greşite ale sumelor pe care părţile şi le datorează unele altora, motiv pentru care, ca o consecinţă a raportării noastre la bunul imobil privit în integralitatea sa, se impune să refacem calculele diferitelor drepturi de creanţă, în totalitate. Deşi intimaţii au susţinut că bunul menţionat în certificatul de moştenitor nr. 118 din data de 09.05.2008 emis de ... era în fapt apartamentul nr. 1, înscrisul respectiv, depus de către reclamantă, contrazice flagrant această poziţie. Din punct de vedere juridic, prin acel certificat de moştenitor s-a stabilit calitatea de moştenitori a reclamantei şi pârâtului de rândul 1, după părinţii lor defuncţi, s-au stabilit cotele egale, de câte 1/2, pentru fiecare dintre ei şi s-a stabilit masa succesorală, ca fiind compusă din cota de 3/4 din imobilul a cărui partajare se cere în prezenta pricină. Prin urmare, rezultă cu claritate că bunul care a fost avut în vedere acolo din punct de vedere juridic, nu este aşa-zisul apartament nr. 1, ci s-a reţinut o cotă-parte din dreptul de proprietate asupra acelui imobil. Situaţia de carte funciară confirmă în integralitate cele menţionate mai sus.

Atipic pentru o ieşire din indiviziune clasică este faptul că dreptul de proprietate comună succesoral al reclamantei şi pârâtului de rândul 1 nu se întinde asupra întregului bun imobil, ci numai asupra unei cote-părţi de 3/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv. Această împrejurare nu face însă imposibilă partajarea, ci creează numai posibilitatea obiectivă ca prin lichidarea coproprietăţii izvorâte din succesiune să nu se stingă în întregime starea de coproprietate asupra acelui imobil. Avem în vedere faptul că cealaltă cotă din dreptul de proprietate asupra imobilului (cota de 1/4) este deţinută de către pârâtul Biro Pal împreună cu soţia acestuia B. L., în devălmăşie, fiind dobândită în urma încheierii unui contract de schimb. Dar stabilirea cotelor celor doi soţi din dreptul de proprietate asupra imobilului, precum şi partajarea bunului comun al acestora nu face obiectul prezentei judecăţi, motiv pentru care, indiferent de soluţia ce se va pronunţa asupra drepturilor succesorale ale reclamantei şi pârâtului de rândul 1, starea de devălmăşie a pârâţilor de rândul 1 şi 2 asupra cotei de 1/4 din dreptul de proprietate asupra aceluiaşi imobil va fi menţinută.

Referindu-ne aşadar la cotele pe care fiecare dintre părţi le deţine din dreptul de proprietate asupra imobilului privit în integralitatea sa, reţinem că reclamanta are o cotă de 3/8 parte din acest drept (adică o cotă de 1/2 din cota de 3/4 ce a făcut obiectul dezbaterii succesorale din certificatul de moştenitor nr. 118 din data de 09.05.2008 emis de ..). În ceea ce îl priveşte pe pârâtul B. .P acesta deţine două cote diferite. Mai întâi, acesta are o cotă de 3/8 parte din dreptul de proprietate asupra imobilului (adică o cotă de 1/2 din cota de 3/4 ce a făcut obiectul dezbaterii succesorale din certificatul de moştenitor nr. 118 din data de 09.05.2008 emis de ...), iar în al doilea rând, deţine o cotă a cărei dimensiune este necunoscută datorită stării de devălmăşie, din cealaltă parte, de 1/4, pe care a dobândit-o în proprietate împreună cu soţia sa B.L.. În fine, pârâta B. L., deţine şi ea o cotă a cărei dimensiune este necunoscută datorită stării de devălmăşie, din partea de 1/4 pe care a dobândit-o împreună cu soţul său B. P.

În continuare, pornind de la aceste cote din dreptul de proprietate deţinute de părţi, se impune şi realizarea partajării efective, mai precis, cel puţin rezolvarea componentei de natură succesorală din acest imobil. În această privinţă, ne însuşim punctul de vedere al instanţei, în sensul că raportat la poziţia exprimată de reclamantă în cursul judecăţii de fond, la împrejurarea că reclamanta locuieşte în chip statornic în Ungaria şi la faptul că pârâţii sunt cei care au locuit şi administrat imobilul până în momentul de faţă, se impune ca acesta să le revină lor, în natură, urmând ca reclamanta să primească o sultă corespunzătoare cotei sale din dreptul de proprietate. Pe cale de consecinţă, întrucât în fapt obiectul prezentei pricini în ceea ce priveşte partajul succesoral îi implică numai pe reclamantă şi pe pârâtul de rândul 1 Biro Pal, acesta din urmă va primi şi cota de 3/8 a reclamantei din dreptul de proprietate, întregindu-şi în acest mod propriile drepturi succesorale la o cotă totală de 6/8. Ca atare, în urma acestei operaţiuni, imobilul va fi deţinut în continuare doar de doi coproprietari: pârâţii B. P. şi B. .L.. Pârâtul B. P. va deţine în proprietate exclusivă cota de 6/8 parte, iar pârâţii B. P. şi B. L. vor deţine împreună cota de 2/8 parte, în devălmăşie.

În acest context, în mod evident, reclamanta va beneficia de o sultă, cu titlu de drept de creanţă, iar persoana obligată la această sultă va fi numai pârâtul de rândul 1 B. P. întrucât pe de o parte numai acesta beneficiază în mod direct de cota reclamantei privită în natură, iar pe de altă parte, în acest proces se reglementează din perspectiva partajului numai soarta acelei cote de 3/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului care a făcut obiectul dezbaterii succesorale între reclamantă şi pârâtul de rândul 1 în cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 118 din data de 09.05.2008 emis de ....

Calculul sultei trebuie refăcut în totalitate, întrucât prima instanţă s-a raportat exclusiv la valoarea apartamentului nr. 1, în vreme ce noi trebuie să ne raportăm la valoarea întregului imobil. Vom lua în considerare valoarea imobilului care include şi contravaloarea îmbunătăţirilor aduse de pârâţi, întrucât obiectul dreptului de proprietate comună îl reprezintă imobilul în starea în care se găseşte la momentul partajului, iar chestiunea suportării costurilor investiţiilor se rezolvă ulterior, pe terenul dreptului de creanţă. Or, valoarea totală a imobilului, aşa cum a fost stabilită prin expertiză, este de 247.700 lei, ceea ce înseamnă că reclamanta va avea dreptul la o sultă ce urmează să fie plătită de pârâtul B. P. în cuantum de 92.887,5 lei, corespunzător cotei sale de 3/8 din dreptul de proprietate.

În ceea ce priveşte dreptul de creanţă pretins de către pârâţi prin cererea reconvenţională cu titlu de investiţii (îmbunătăţiri), considerentele de ordin faptic formulate de prima instanţă de judecată sunt corecte. A fost dovedit faptul că ambii pârâţi, în calitatea lor de coproprietari ai imobilului, au adus îmbunătăţiri acestuia în cuantum total de 9.530 lei. Întrucât reclamanta R.R. a beneficiat şi ea de sporul de valoare pe care îmbunătăţirile respective l-au adus imobilului, el fiind luat în calcul la stabilirea sultei, va trebui în mod corespunzător cotei sale, să suporte şi costul investiţiilor respective. Aşadar, în privinţa acestor investiţii, cei doi pârâţi au împotriva reclamantei un drept de creanţă în cuantum de 3.573,75 lei (adică o cotă de 5/8 din totalul de 9.530 lei).

Chestiunea contravalorii lipsei de folosinţă solicitată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâţii impune o soluţie diferită faţă de cea a primei instanţe. Constatăm din explicaţiile şi lămuririle furnizate de reclamantă în apel, la termenul din data de 18.11.2014, că nu solicită o sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru o eventuală împiedicare exercitată de către pârâţi în exercitarea concurentă de către reclamantă, a dreptului de proprietate asupra imobilului. Aceasta solicită, în fapt, parte din suma încasată cu titlu de chirie de către pârâţi ca urmare a închirierii de-a lungul timpului a acelui imobil şi a culegerii chiriei în mod exclusiv de către aceştia din urmă. S-a probat în apel că într-adevăr, pârâtul B. P.a încheiat un contract de închiriere a unei părţi din imobil cu anumite persoane, începând din data de 17.10.2012, pentru suma de 350 lei lunar. De asemenea, întrebat fiind de instanţă, pârâtul B. P.a arătat că de la acea dată a avut chiriaşi în imobil, în permanenţă, până la momentul actual, pentru aceeaşi sumă de bani. Chiriile reprezintă din punct de vedere juridic, fructe civile ale bunului închiriat. Potrivit art. 548 din noul Cod civil, aplicabil în speţă raportat la data încheierii contractului de închiriere, fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanţa acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale şi civile. Fructele civile se numesc şi venituri. Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor şi dividendele. De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 550 din acelaşi act normativ, fructele şi productele se cuvin proprietarului, dacă prin lege nu se dispune altfel. Dreptul de proprietate asupra fructelor civile se dobândeşte zi cu zi. Or, în temeiul acestor texte de lege, reclamanta în calitate de coproprietar, este îndreptăţită şi ea că culeagă fructele civile ale bunului deţinut în coproprietate, corespunzător cotei din dreptul de proprietate pe care o deţine. Întrucât toate fructele au fost culese numai de către ceilalţi doi coproprietari, reclamanta va avea un drept de creanţă împotriva acestora. Reţinem că de la data de 17.10.2012 şi până la zi sunt 27 luni, ceea ce înseamnă că la o chirie de 350 lei/lună, suma încasată de pârâţi a fost de 9.450 lei. Or, reclamanta va fi îndreptăţită să obţină de la pârâţi suma de 3.543,75 lei, reprezentând cota de 3/8 din suma mai sus menţionată.

În ceea ce priveşte suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, la care a fost obligată reclamanta în primă instanţă, apreciem că aceasta nu a fost suficient justificată. Judecătoria nu a explicat mecanismul matematic prin care a ajuns la această sumă şi nici regula de echitate pe care a aplicat-o. Fiind în esenţă un proces de partaj, în care atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională au fost admise în parte, datorită unor pretenţii prea mari formulate de fiecare din părţi, considerăm că suportarea cheltuielilor de judecată ar trebui să se facă ce către părţi prin raportare la cotele din dreptul de proprietate pe care le deţin fiecare. Astfel, întrucât reclamanta deţine 3/8 din dreptul de proprietate, ea va trebui să suporte 3/8 din cheltuielile de judecată, iar pârâţii care împreună deţin 5/8 din dreptul de proprietate, vor suportat tot atât şi din cheltuielile de judecată. Reţinem că valoarea totală a cheltuielilor de judecată de la fond a fost de 11.291,68 lei, din care reclamanta a suportat 4.385,5 lei, iar pârâţii au suportat 6.909,18 lei. Însă dacă împărţim valoarea totală de 11.291,68 lei între părţile împricinate, potrivit cotelor lor de proprietate, rezultă ce reclamanta trebuie să suporte 4.234,38 lei, iar pârâţii trebuie să suporte 7.057,30 lei. Rezultă aşadar, că reclamanta deja a suportat cu aproximativ 150 lei mai mult decât datora, ceea ce înseamnă că nu poate fi obligată să mai achite suplimentar pârâţilor suma de 1.500 lei. Ea nici nu va primi vreo sumă de bani cu acest titlu pentru judecata de fond, întrucât apelul său viza numai înlăturarea obligării sale la plata de cheltuieli de judecată, nu şi acordarea vreunei alte sume de bani,

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată din apel, constatăm că în conformitate cu dispoziţiile art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâţii intimaţi care pierd în calea de atac sunt părţile căzute în pretenţii şi prin urmare, trebuie să fie îndatoraţi să suporte cheltuielile de judecată dovedite de reclamantă, în limitele în care a fost admis apelul. În calea de atac, reclamanta apelantă a plătit cu titlu de taxă judiciară de timbru suma totală de 4.287,04 lei, iar cu titlu de timbru judiciar, suma de 10 lei. Aceste taxe au fost achitate atât pentru apelul declarat împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de partaj, cât şi pentru soluţia pronunţată asupra cererii de pretenţii pentru fructele civile culese exclusiv de pârâţi. Constatăm că în privinţa partajului, apelul a fost admis în întregime, întrucât s-au găsit ca întemeiate toate criticile formulate în calea de atac. Prin urmare, pârâţii vor datora reclamantei întreaga taxă aferentă partajului, în cuantum de 3.715,5 lei, precum şi timbrul judiciar corespunzător, în cuantum de 5 lei. În ceea ce priveşte celălalt capăt al cererii de chemare în judecată, acesta este admis numai în parte în apel, acordându-se doar suma de 3.543,75 lei, ceea ce înseamnă că taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar vor fi puse în sarcina pârâţilor numai corespunzător acestei valori. Vom avea o taxă judiciară de timbru de 147,25 lei şi un timbru judiciar de 3 lei.

Mai constatăm că în apel reclamanta a solicitat şi acordarea unui onorariu de avocat în cuantum de 1.200 lei şi a depus în acest sens copia chitanţei nr. 241/16.07.2014 (fila 35 din dosarul de apel). Nu vom putea lua însă în considerare această chitanţă drept o dovadă suficientă pentru a justifica obligarea intimaţilor la plata acestui onorariu, întrucât datele de identificare şi explicaţiile cuprinse în acest document nu pot fi conectate în niciun mod la prezentul dosar. La rubrica destinată explicaţiilor cu privire la suma plătită se indică numai natura acesteia ca fiind onorariu de avocat apel, dar nu se face nicio menţiune cu privire la dosarul în care s-a plătit acest onorariu de avocat şi nici vreo menţiune cu privire la contractul de asistenţă juridică în care onorariul cu pricina a fost perceput, astfel încât plata să poată fi legată de eventualele menţiuni corespunzătoare pe care le regăsim în împuternicirea avocaţială. Suma achitată de apelantă cu titlu de onorariu de avocat, fără formularea unei menţiuni suplimentare în chitanţă ori în alt document doveditor al plăţii ar fi putut avea orice altă destinaţie, ar fi putut să se refere la orice alt dosar sau la orice altă relaţie de natură juridică dintre avocat şi clientul său. Starea aceasta de incertitudine creată prin depunerea documentului menţionat nu îi poate conferi acestuia suficientă putere probatorie pentru a-l lua în considerare drept o dovadă completă a onorariului avocaţial achitat şi implicit, a pretenţiilor formulate în prezentul apel, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 296 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de reclamanta Raduly Rozalia, împotriva sentinţei civile nr. 1769 din data de 14 aprilie 2014, pronunţată de Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. 12452/320/2012.

Se va schimba în parte hotărârea atacată, sens în care se va constata că imobilul situat în ..., str. ... nr. 5, jud. Mureş, înscris în CF nr... (provenită din conversia CF ...), nr. top ..., casă din cărămidă cu 2 apartamente, 1 şopron, anexe şi teren aferent de 479 mp, în valoare totală de 247.700 lei, este deţinut în coproprietate de părţi, astfel: reclamanta cota de 3/8 parte, pârâtul Biro Pal personal cota de 3/8 parte, iar pârâţii Biro Pal şi Biro Lenke cota de 2/8 parte, în devălmăşie.

Se va dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului situat .., str. .. nr. .., jud. ... înscris în ... nr. ... (provenită din conversia ...), nr. top ... casă din cărămidă cu 2 apartamente, 1 şopron, anexe şi teren aferent de 479 mp, în valoare totală de 247.700 lei, prin atribuirea acestuia în natură către pârâţii B.P. şi B. L. care vor deţine imobilul în coproprietate, după cum urmează: pârâtul B. P. personal cota de 6/8 parte, iar pârâţii B. P. şi B. L. cota de 2/8 parte, în devălmăşie.

Drept consecinţă, vom obliga pârâtul B. P. să achite în favoarea reclamantei R. R. o sultă în cuantum de 92.887,5 lei.

Referitor la îmbunătăţirile aduse imobilului, vom obliga reclamanta Raduly Rozalia să plătească pârâţilor B.P şi B. L. suma de 3.573,75 lei cu titlu de contravaloare a îmbunătăţirilor aduse de aceştia imobilului, corespunzător cotei de 3/8 parte a reclamantei.

Privitor la fructele civile, vom obliga pârâţii B. P. şi B.L. să plătească reclamantei R. R. suma de 3.543,75 lei cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă a imobilului, corespunzător cotei de 3/8 parte a reclamantei.

Vom înlătura dispoziţia primei instanţe de obligare a reclamantei la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

Întrucât acestea sunt limitele în care s-a admis apelul, iar soluţia primei instanţe nu a fost schimbată în totalitate, vom menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

În fine, privitor la cheltuielile de judecată din apel, vom obliga intimaţii B. P. şi B.L.la plata către apelanta R.R. a sumei de 3.870,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de reclamanta R. R.(cu domiciliul procesual ales în .., judeţul Mureş), împotriva sentinţei civile nr. ... pronunţată de Judecătoria Tg.-Mureş în dosarul nr. ...

Schimbă în parte hotărârea atacată, sens în care constată că imobilul situat în ... str. . nr. .., jud. .., înscris în ... (provenită din conversia ..), nr. top ..., casă din cărămidă cu 2 apartamente, 1 şopron, anexe şi teren aferent de 479 mp, în valoare totală de 247.700 lei, este deţinut în coproprietate de părţi, astfel: reclamanta cota de 3/8 parte, pârâtul B. P.personal cota de 3/8 parte, iar pârâţii B. P.şi B. L. cota de 2/8 parte, în devălmăşie.

Dispune ieşirea din indiviziune a părţilor asupra imobilului situat în Tg-.., str. .. nr. .. jud. .., înscris în .. nr. .. (provenită din conversia ... nr. .. casă din cărămidă cu 2 apartamente, 1 şopron, anexe şi teren aferent de 479 mp, în valoare totală de 247.700 lei, prin atribuirea acestuia în natură către pârâţii B. P. şi B. L., care vor deţine imobilul în coproprietate, după cum urmează: pârâtul B. P.personal cota de 6/8 parte, iar pârâţii B.P. şi B. L.cota de 2/8 parte, în devălmăşie.

Obligă pârâtul B. P.să achite în favoarea reclamantei R. R.o sultă în cuantum de 92.887,5 lei.

Obligă reclamanta R. R.a să plătească pârâţilor B. P.şi B. L. suma de 3.573,75 lei cu titlu de contravaloare a îmbunătăţirilor aduse de aceştia imobilului, corespunzător cotei de 3/8 parte a reclamantei.

Obligă pârâţii B.P.şi B. L. să plătească reclamantei R.R. suma de 3.543,75 lei cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă a imobilului, corespunzător cotei de 3/8 parte a reclamantei.

Înlătură dispoziţia primei instanţe de obligare a reclamantei la plata către pârâţi a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.

Obligă intimaţii B. P.şi B. L. la plata către apelanta R.Rozalia a sumei de 3.870,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.

Preşedinte: P.M.

Judecător: M. L.

Grefier: C.M. P.