Civil-partaj judiciar

Sentinţă civilă 1440 din 19.05.2016


 INSTANŢA:

Deliberând asupra cauzei civile dedusă judecăţii, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. … la …, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâţii V.I. şi V.M., solicitând:

-Ieşirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în intravilanul municipiului Tulcea, str. .., constând în teren în suprafaţă totală de 477 mp şi casă de locuit cu anexe;

-Obligarea pârâţilor la plata a jumătate din suma de 252 lei, plătită de reclamantă cu titlu de impozit aferent imobilului de mai sus;

-În contradictoriu doar cu pârâta V.M., partajul averii rămase după C.A., decedată la …, constând în imobil teren arabil în suprafaţă de 1,2 ha, situat în extravilanul municipiului Tulcea, tarla 188, parcela 3181, precum şi a pasivului succesoral constituit din suma de 322 lei, reprezentând impozitul pe acest teren, impozit achitat de către reclamantă.

-Obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat, în esenţă, că reclamanta C.V: şi pârâta V.M. sunt surori gemene, iar acestea au primit ca donaţie în anul 1975 câte 1/2 din imobilul situat în intravilanul municipiului Tulcea, str. .., constând în teren în suprafaţă totală de 477 mp şi casă de locuit cu anexe, pârâta V.M. împreună cu soţul său, pârâtul V.I.

În ceea ce priveşte imobilul teren arabil în suprafaţă de 1,2 ha, situat în extravilanul municipiului Tulcea, tarla 188, parcela 3181, acesta a aparţinut lui C.A., decedată, mama reclamantei şi pârâtei.

Reclamanta a solicitat să i se atribuie prin partaj jumătate din imobilul din intravilanul mun. Tulcea, şi anume partea care se învecinează cu proprietatea fiului său.

S-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză.

În drept, art. 669 şi 677 şi urm., art. 1143 şi art. 1155 C.civ.

Pârâtul V.I. a formulat întâmpinare, arătând că este de acord cu partajul imobilului din intravilanul mun. Tulcea, str. .., prin atribuirea de loturi egale. Nu este de acord să plătească sumele de bani pretinse de reclamantă cu titlu de impozit, deoarece pentru imobilul din intravilan a plătit şi acesta impozit, mai mult decât reclamanta, iar pentru terenul din extravilan nu a plătit, însă nu îl interesează acest teren şi este firesc să plătească impozit doar reclamanta, deoarece doar aceasta l-a folosit.

Analizând cauza în raport cu probele administrate instanţa reţine următoarele:

În ceea ce priveşte legea aplicabilă capătului de cerere privitor la partajul succesoral, moştenirea legală este guvernată de legea în vigoare la data deschiderii  succesiunii, adică la data decesului celui despre a cărui moştenire este vorba.

În acest sens, art. 91 din Legea nr. 71/2011 dispune că moştenirile deschise înainte de intrarea  în vigoare a Codului civil din 2009 sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii moştenirii.

Cum autorul părţilor, C.A., a decedat la data de 18.04.2011, atunci se vor aplica dispoziţiile Codului civil din 1864.

Conform art. 984 C.p.c., dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de coproprietate.

Cu privire la imobilul situat în intravilanul municipiului Tulcea, str. …, constând în teren în suprafaţă totală de 477 mp şi casă de locuit cu anexe, instanţa reţine că potrivit actului de donaţie autentificat sub numărul .. din .. de Notariatul de Stat Judeţean Tulcea (fila 5), pârâţii V.I.şi V.A. pe de o parte, iar pe de altă parte reclamanta C.V., au primit în calitate de donatari câte 1/2 din acest imobil. În acest act de donaţie reclamanta apare cu numele de Lesnic, însă potrivit sentinţei de divorţ aflată la dosar acesta era numele său din căsătorie, ulterior intervenind divorţul, iar reclamanta a revenit la numele de Ciobanu. Donatorii au fost V.I. şi Vasilina, care din actele dosarului reiese că erau bunicii materni ai reclamantei şi pârâtei. În actul de donaţie se arată că doar construcţia trece în proprietatea donatarilor, iar terenul în proprietatea statului, conform legislaţiei în vigoare la acea dată. Însă prin Ordinul nr. 99 din 06.05.1999 al prefectului judeţului Tulcea, terenul în cauză, de 477 mp, a fost atribuit în proprietate părţilor.

Instanţa a dispus efectuarea unei expertize imobiliare, din care a rezultat că suprafaţa reală totală a acestui teren, situat în intravilanul municipiului Tulcea, str. …., este de 473 mp, cu 4 mp mai puţin decât în acte, astfel că această suprafaţă va fi partajată.

Tot din expertiză (fila 134) a rezultat că imobilul este partajabil în natură, prin stabilirea şi atribuirea a două loturi apropiate ca mărime şi valoare, unul de 237 mp în valoare de 98744,6 lei, iar celălalt de 236 mp în valoare de 105065,6 lei, diferenţa de valoare fiind datorată construcţiilor de pe aceste loturi.

Cu privire la imobilul teren arabil în suprafaţă de 1,2 ha, situat în extravilanul municipiului Tulcea, tarla 188, parcela 3181, instanţa reţine că acesta a fost primit în proprietate de către C.A., prin reconstituirea acestui drept, fapt ce reiese din titlul de proprietate nr. 5103 din 15.03.1993 (fila 20). Conform înscrisurilor de la dosar, care se coroborează cu susţinerile părţilor, C.A., decedată la 18.04.2011 în municipiul Tulcea (fila 18), a fost mama reclamantei C.V. şi a pârâtei V.M., singurele sale moştenitoare.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 659 coroborat cu art. 669 – 673 C.civ. de la 1864, instanţa reţine că reclamanta C.V. şi pârâta V.M. au dreptul fiecare la 1/2 din imobilul teren arabil extravilan menţionat mai sus, în calitate de descendente de gradul I ale defunctei C.A..

Referitor la includerea în masa de partaj a unei datorii de 322 lei, reprezentând  impozit pentru terenul arabil extravilan de 1,2 ha plătit de reclamantă, aşa cum a cerut aceasta, instanţa reţine că această sumă nu a făcut parte din patrimoniul defunctei – nici la activ, nici la pasiv – astfel că nu poate face obiectul partajului. Obiect al partajului nu pot fi decât bunurile (activul patrimonial) şi datoriile (pasivul patrimonial), aflate în patrimoniul lui de cuius la data deschiderii succesiunii, în speţă 18.04.2011. Însă, în cauză, suma de 322 lei pe care reclamanta solicită să fie inclusă în masa de partaj ca pasiv este o datorie născută - în legătură cu imobilul moştenit, este adevărat – după deschiderea moştenirii, reprezentând impozit şi penalităţi de întârziere plătit în decembrie 2013 (fila 26). Având în vedere că impozitul curent, conform chitanţei, este de 106 lei, iar rămăşiţa de 122 lei, la care se adaugă majorările şi cheltuielile de executare silită, rezultă că suma de 322 lei plătită de reclamantă este impozit aferent unei perioade ulterioare anului 2011. Chiar dacă o parte din acest impozit era datorat la data deschiderii succesiunii, făcând astfel parte din pasivul moştenirii, în cauză nu s-a propus nici o probă în acest sens, şi nu s-a dovedit în nici un fel că cel puţin o parte din această sumă ar fi fost o datorie a defunctei, în calitate de proprietară, cu titlu de impozit, deşi reclamantei îi revenea sarcina acestei probe, potrivit art. 249 C.p.c. Cert este că cel puţin o parte din această sumă nu a fost datorată la data deschiderii succesiunii, deci nu face parte din masa de partajat.

Din acest punct de vedere, al neincluderii datoriei de 322 lei în masa partajabilă, acţiunea va fi admisă doar în parte.

Cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea pârâţilor la plata a jumătate din suma de 252 lei reprezentând impozit pentru imobilul din mun. Tulcea, str.., instanţa îl va respinge ca nefondat. Reclamanta susţine că a plătit singură această sumă, deşi conform cotelor de proprietate trebuia să plătească doar jumătate. Însă din chitanţa depusă la dosar (fila 17), rezultă că părţile au plătit împreună respectivul impozit.

Având în vedere masa de partajat precum şi cotele părţilor aşa cum acestea au fost reţinute mai sus, instanţa va dispune sistarea stării de indiviziune cu formarea şi atribuirea loturilor în condiţiile în care părţile au ajuns la un consens cu privire la loturile ce vor fi atribuite.

Va atribui reclamantei C.V. lotul nr. 1 iar pârâţilor V.A. şi V.I. lotul nr. 2 din imobilul situat în intravilanul municipiului Tulcea, str. .., constând în teren în suprafaţă totală de 473 mp şi casă de locuit cu anexe, astfel cum aceste loturi sunt individualizate în planul de amplasament şi delimitare a imobilului, din raportul de expertiză efectuată în cauză de expert Cojoacă Horia.

Va obliga pârâţii V.A. şi V.I. în solidar la plata către reclamanta C.A. a sumei de 6321 lei, cu titlu de sultă aferentă imobilului situat în mun. Tulcea, str. …

Va atribui reclamantei C.V. lotul nr. 1, iar pârâtei V.M. lotul nr. 2 din imobilului teren arabil în suprafaţă de 1,2 ha situat în extravilanul municipiului Tulcea, tarla 188, parcela 3181, astfel cum aceste loturi sunt individualizate în planul de amplasament şi delimitare din raportul de expertiză efectuată în cauză de expert Gabrielescu Petruţa.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa reţine că în materia partajului judiciar nu se pune problema de a se stabili care anume dintre părţi cade în pretenţii, pentru a fi obligată la plata acestor cheltuieli în temeiul art. 453 C.p.c., având în vedere că partajul şi ieşirea din indiviziune profită atât reclamantului cât şi pârâtului, în aceeaşi proporţie cu cotele de proprietate ale fiecăruia. În acelaşi sens este şi practica judiciară constanţă a instanţelor.

În speţă, instanţa reţine că părţile au făcut cheltuieli reprezentând onorarii de avocaţi şi de experţi, taxă de timbru, taxe pentru eliberarea diverselor înscrisuri necesare soluţionării cauzei (filele 15, 21, 23, 33, 67, 68, 71, 72, 121, 151 – 153, 165 şi 168), reclamanta cheltuind 6431,6 lei iar pârâţii 2850 lei. Nu se poate reţine că reclamanta ar fi făcut cheltuieli nenecesare ducerii procesului, aşa cum susţine pârâtul V.I în întâmpinare, extrasele de carte funciară şi încheierea notarului public privind procedura dezbaterii moştenirii fiind necesare şi chiar obligatorii în cauză.

Instanţa reţine că doar suma de 500 lei plătită de reclamantă unui topograf pentru efectuarea de măsurători (chitanţa la fila 123) nu constituie o cheltuială necesară sau utilă procesului, având în vedere că în cauză s-a efectuat o expertiză, iar respectivele măsurători nu au fost nici măcar propuse ca probă, ca expertiză extrajudiciară. Având în vedere cheltuielile făcute de părţi, arătate mai sus, precum şi faptul că în cauză părţile au cote egale, deci sunt ţinute să suporte egal cheltuielile de judecată, instanţa va obliga pârâţii V.I. şi V.M. la plata către reclamanta C.V. a sumei de 1790,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Chiar dacă pentru o parte din masa de partajat doar pârâta V.M. are calitatea de proprietară, nu şi pârâtul V.I., instanţa reţine că totuşi şi acesta are acelaşi drept la cheltuielile de judecată ca şi V.M., deoarece pârâţii fiind soţi au efectuat cheltuielile din patrimoniul comun, pentru toate bunurile.

Domenii speta