Partaj judiciar.Procedura de judecată în apel.Nelegalitatea pronunţării a două decizii în acelaşi dosar

Decizie 1036 din 25.09.2007


 Sunt încălcate  dispoziţiile art 296, 297 c.p.civ.,  precum şi dispoziţiile art.  673/1 şi urm. C.p.civ., prin soluţia de desfiinţare a sentinţei, schimbare a încheierii de admitere în principiu şi încuviinţarea probei cu expertiză, fiind pronunţate astfel în apel două decizii distincte, în acelaşi dosar.

Dacă instanţa de apel consideră că masa partajabilă nu a fost corect stabilită sau că se impune evaluarea altor bunuri, neavute în vedere la fond, va trebui să dispună efectuarea unei noi expertize în apel, în condiţiile art. 295 alin 2 c.p.c., fără a da înainte o decizie prin care să  schimbe încheierea de admitere în principiu, cu atât mai puţin să desfiinţeze sentinţa, urmând a se pronunţa o singură decizie prin care se va  admite apelul, şi se vor schimba atât  sentinţa cât şi încheierea de admitere în principiu, stabilind, dacă este cazul, o altă compunere a masei partajabile şi o altă variantă de lotizare a bunurilor.

Prin sentinţa civilă nr.2321 din 13 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Tg.Cărbuneşti în dosarul nr.4233/2004 s-a admis în parte acţiunea pentru partaj succesoral formulată de reclamanţii A.C.C. şi D.E., împotriva pârâtului A.Gh., s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de şi au fost atribuite bunurile  în trei loturi.

S-a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul A.C.R., constatându-se că acesta a dobândit prin contractul de  vânzare-cumpărare autentificat sub nr.540 din 19.06.1997, cota de 7/8 din imobilul casă de locuit şi din terenul  aferent în suprafaţă de 300 mp. situat în Bucureşti, str.Diaconu Coresi, nr.22, Sector 1.

Împotriva sentinţei  şi a încheierii de admitere în principiu au declarat apel apelanţii reclamanţi,  precum şi apelantul pârât, criticând compunerea masei succesorale.

Prin decizia civilă nr.144 din 06.04.2007, pronunţată în dosar nr.454/95/2004, Tribunalul Gorj a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant A.C.C.  şi a admis apelurile declarate de apelanta reclamantă D.E. şi apelantul pârât A.Gh.

A desfiinţat sentinţa şi a schimbat în parte  încheierea de admitere în principiu în principiu, în sensul că a modificat compunerea masei partajabile, prin includerea unor bunuri. A menţinut restul dispoziţiilor încheierii de admitere în principiu.

A dispus evaluarea şi lotizarea fizică şi valorică a bunurilor, ţinând seama de gradul de uzură al construcţiilor şi bunurilor mobile, de preţul de circulaţie şi categoria de folosinţă a terenurilor, de modul de folosinţă al bunurilor şi mărimea cotei  părţi ce se cuvine fiecărui moştenitor, dar şi de faptul că pe terenul situat în Bucureşti, intervenientul a edificat un spaţiu comercial cu acordul pârâtului. A stabilit termen pentru administrarea probei cu  expertiza tehnică.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.C.C. şi A.Gh., criticând modul în care a fost schimbată încheierea de admitere în principiu şi solicitând excluderea unor bunuri mobile din masa succesorală.

Recursurile sunt fondate, însă pentru motivul de ordine publică pus în discuţie din oficiu de către instanţă, referitor la respectarea normelor de procedură privind judecata partajului în apel.

Potrivit art. 304 pct. 5 c.p.c. constituie motiv de nelegalitate a hotărârii atacate cu recurs încălcarea normelor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 105 alin 2 c.p.c.

Art. 296 şi art. 297 stabilesc soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa în apel, acestea fiind, în caz de admitere a apelului, fie schimbarea în tot sau în parte a hotărârii, fie desfiinţarea acesteia cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, fie  anularea  hotărârii.

Motivele pentru care art. 297 alin 1 c.p.c. permite desfiinţarea cu trimitere a sentinţei sunt expres prevăzute de lege ( necercetarea fondului şi nelegala citare a părţilor), astfel că, în afara acestor două motive instanţa de apel nu poate desfiinţa sentinţa ce a fost atacată.

În speţă, instanţa de apel  a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcând dispoziţiile art 296, 297 c.p.civ.,  precum şi dispoziţiile art.  673/1 şi urm. C.p.civ., care reglementează procedura de judecată a partajului, creând un amalgam de soluţii date asupra sentinţei, încheierii de admitere în principiu şi modalităţii de administrare a probei cu expertiză în apel.

Astfel, admiţând apelul declarat de D. E. şi A.Gh., tribunalul  a desfiinţat sentinţa de fond, ceea ce duce la concluzia că ar fi avut în vedere dispoziţiile art. 297 alin 1 c.p.c. Folosind sintagma ”desfiinţează sentinţa”, tribunalul putea doar să trimită cauza spre  rejudecarea fondului, şi numai dacă procedura de  citare a apelantului nu era corectă sau dacă judecata  la prima instanţă s-ar fi făcut în temeiul unei excepţii, ceea ce nu era deloc cazul.

Apoi, după ce a desfiinţat sentinţa, tribunalul a mers şi mai departe, schimbând încheierea de admitere în principiu, şi stabilind o altă compunere  masei partajabile,  ignorând astfel dispoziţiile art. 673/8 c.p.c potrivit cu care încheierile de admitere în principiu  pot fi atacate cu apel sau recurs, după caz, odată cu fondul. Aceste dispoziţii duc la concluzia că soluţia care se dă asupra fondului, va privi şi încheierea de admitere în principiu. Prin urmare, nu se poate ca sentinţei de fond să i se aplice dispoziţiile art. 297 alin 1 c.p.c. ( sentinţa a fost desfiinţată) iar încheierii de admitere în principiu dispoziţiile art. 296 c.p.c,  această încheiere fiind schimbată în parte.

Tribunalul a procedat greşit aplicând un regim neunitar soluţionării căii de atac a apelului împotriva sentinţei şi  a încheierii de admitere în principiu, deşi art 673/8 c.p.c. le  stabileşte  o singură cale de atac, cu o singură soluţie.

O altă greşeală a tribunalului este aceea că, practic, prin decizia pronunţată a dat o nouă încheiere de admitere în principiu în apel , deoarece prin decizie se rezolvă doar chestiunea legată de compunerea masei partajabile şi de cotele părţilor şi a dispus efectuarea unei expertize pentru evaluarea şi lotizarea bunurilor, acordând în consecinţă, termen pentru administrarea acestei probe.

Procedând astfel, tribunalul a aplicat greşit dispoziţiile art. 297 alin 2  c.p.c, care permit pronunţarea a două hotărâri în apel doar în cazul în care, existând un motiv de nulitate a hotărârii atacate, iar prima instanţă s-a pronunţat pe fond,  instanţa de apel anulează procedura urmată şi hotărârea pronunţată şi rejudecă procesul. Codul de procedură civilă permite pronunţarea a două decizii în acelaşi dosar  şi în cazul judecării unor căi extraordinare de atac, de tipul revizuirii pentru anumite motive sau contestaţiei în anulare, nu şi în soluţionarea partajului judiciar.

Procedura partajului, prevăzută prin norme imperative de judecată de dspoz. art. 673/1 şi urm. C.p.c. nu dă posibilitatea  primei instanţe de a pronunţa două sentinţe, una prin care să stabilească masa partajabile, iar alta care să realizeze lotizarea propriu zisă, ci stabileşte  în art 673/6 c.p.c. pronunţarea unei încheieri dacă pentru lotizare sunt necesare operaţiuni de evaluare sau măsurare, încheiere care face parte din categoria hotărârilor judecătoreşti în sens larg, dar nu se confundă cu sentinţa .Cu atât mai mult, pronunţarea a două decizii în apel este nelegală.

Dacă instanţa de apel consideră că masa partajabilă nu a fost corect stabilită sau că se impune evaluarea altor bunuri, neavute în vedere la fond, va trebui să dispună efectuarea unei noi expertize în apel, în condiţiile art. 295 alin 2 c.p.c., fără a da înainte o decizie prin care să  schimbe încheierea de admitere în principiu, cu atât mai puţin să desfiinţeze sentinţa, urmând a se pronunţa o singură decizie prin care se va  admite apelul, şi se vor schimba atât  sentinţa cât şi încheierea de admitere în principiu, stabilind, dacă este cazul, o altă compunere a masei partajabile şi o altă variantă de lotizare a bunurilor.

Constatând că tribunalul a încălcat dispoziţiile procedurale, hotărârea fiind astfel afectată de nulitate,  este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct 5 c.p.c, ceea ce, potrivit art 312 c.p.c., atrage  admiterea recursurilor, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal.