Bun comun

Decizie 14 din 24.02.2016


 Bun comun înstrăinat în timpul căsătoriei, prin declarare ca bun propriu; neîndeplinirea caracteristicilor simulaţiei, ca excepţie de la opozabilitatea faţă de terţi a contractului de vânzare cumpărare.

S-a luat în examinare  recursul  formulat de  pârâtul GM împotriva  Sentinţei civile nr. 1573/2015, pronunţată de Judecătoria R. în contradictoriu cu  pârâta NS şi reclamanta BE, având ca obiect  partaj judiciar, constatându-se că reclamanta BE a chemat în judecată pe pârâţii GM şi NS, solicitând instanţei să constate că, pe parcursul căsătoriei cu pârâtul a dobândit, prin contribuţie comună şi egală, apartamentul nr. 33.., situat în .. înscris în CF nr…., nr. top…, apartament înstrăinat de pârât, fără ştirea şi acordul său, pârâtei NS; să constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr…./2002, cu revenirea la situaţia anterioară de carte funciară; să se constate că pe parcursul căsătoriei, prin aport comun şi egal, a edificat pe terenul de pe raza comunei ….,judeţ…, o casă; sistarea comunităţii de bunuri asupra celor două imobile, prin atribuirea lor în natură, unul reclamantei iar celălalt pârâtului, cu plata sultei pentru diferenţă, arătând că, prin Sentinţa civilă nr…./20.09.2002 pronunţată de Judecătoria R, irevocabilă, s-a declarat desfăcută căsătoria încheiată între reclamantă şi pârât. S-a mai arătat că, în timpul căsătoriei, pârâtul a achiziţionat din economiile comune, apartamentul situat în Reşiţa, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr…/15.01.2002. A mai menţionat că în acea perioadă era plecată din localitate, pârâtul dorind să ascundă dobândirea acestui bun, urmare a faptului că fusese achiziţionat de la pârâţii NS şi soţul ei GM, motiv pentru care a declarat la notarul public faptul că nu este necăsătorit, pentru ca ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr…/2002, să vândă acelaşi imobil pârâtei NS. Astfel, contractul este lovit de nulitate câtă vreme ea nu şi-a dat consimţământul pentru vânzare. În drept, a invocat prevederile art. 339, art. 355 şi 357 cod civil, art. 6731 cpc. Prin Sentinţa civilă nr. 1573/2015, pronunţată de Judecătoria R., instanţa de fond a admis, în parte, acţiunea, a constatat că pârâtul GM a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr…/07.11.2002, având ca obiect imobilul înscris in CF.…Cîlnic, dobândit conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr…/15.01.2002; a dispus anularea acestui contract de vânzare cumpărare privind apartamentul nr. 33; a dispus repunerea părţilor in situaţia anterioară de carte funciară; a constatat că pe durata căsătoriei părţile au dobândit prin contribuţie egală şi comună imobilul apartament nr.33, in valoare de 54.808,81; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâtul şi a constatat că pârâtul-reclamant reconvenţional GM a efectuat, prin contribuţie exclusivă, îmbunătăţiri asupra apartamentului nr. 33, in valoarea de 11.505,2 lei; a dispus lichidarea comunităţii de bunuri asupra imobilului apartamentului nr. 33, prin atribuirea acestuia către pârâtul-reclamant reconvenţional GM, cu obligarea sa la plata unei sulte in favoarea reclamantei, in cuantum de 21.651,80 lei, corespunzător cotei sale de 1/2 asupra bunului. Pentru a  hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr…/15.01.2002 pârâta NS şi soţul său au înstrăinat pârâtului GM, imobilul situat în Reşiţa, ap. 33, imobil care a fost dobândit de pârâtul GM în timpul căsătoriei cu reclamanta, la data de 15.01.2002, în schimbul plăţii preţului de 3000 lei, fiind bun comun, preţul fiind plătit de pârât potrivit declaraţiei autentice a părţii implicată în tranzacţie, numitul NG, susţinerea pârâţilor sub acest aspect al unei simulaţii fiind neîntemeiată. S-a mai reţinut că, fiind achiziţionat în timpul căsătoriei, bunul imobil a dobândit calitatea de bun comun al reclamantei şi pârâtului GM, efectuarea actelor de dispoziţie cu privire la acesta impunând acordul ambelor părţi. Ori, acest lucru nu a fost realizat, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr…/07.11.2002 fiind încheiat doar de unul din codevălmaşi, în lipsa acordului celuilalt, motiv de natură a determina anularea sa. Urmare a efectului retroactiv al aplicării sancţiunii nulităţii, contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr…/07.11.2002 urmând a fi anulat,  instanţa a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că a constatat că pe durata căsătoriei, ele au dobândit, prin contribuţie comună şi egală, imobilul apartament nr. 33, apreciat la o valoare de 54.808,81 lei. Cu privire la cererea reconvenţională  având ca obiect îmbunătăţirile aduse imobilului de pârâtul GM, ulterior anului 2003, după divorţul părţilor, instanţa a  reţinut că acestea nu au fost contestate de reclamantă pe parcursul procesului civil. Aceasta, nici sub aspectul existenţei lor şi nici sub aspectul valorii lor, valoare reţinută de expert, ca fiind suma de 11.505,2 lei. Prin urmare, a admis cererea reconvenţională, a constatat că pârâtul reclamant a adus, prin contribuţie exclusivă, îmbunătăţiri apartamentului nr. 33, în valoare de 11.505,2 lei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs  pârâtul GM, criticând-o ca fiind  netemeinică şi  nelegală,  solicitând  modificarea în parte a sentinţei instanţei de fond, în  sensul  respingerii acţiunii civile în totalitate, susţinând că din probe rezultă că, contractele de vânzare-cumpărare autentificate cu nr…../15.01.2002 şi nr…/07.11.2002, având ca obiect imobilul ap. 33, au fost fictive, foştii soţi N neavând intenţia de a-i vinde acest apartament, ci doar să-şi rezolve partajarea bunului comun, aceştia apelând la recurentul pârât GM  pentru a-i ajuta cu această „operaţiune de vânzare-cumpărare”. Recurentul pârât  arată că a fost de acord să-i ajute, fiind vechi prieten cu cei doi soţi N, astfel încât, s-a prezentat cu cei doi la notar unde au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ../15.01.2002, iar apoi, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr…/07.11.2002 „a revândut” apartamentul către NS, aşa cum a fost înţelegerea, aceasta din urmă locuind în apartament, aspect ce denotă, încă o dată,  că operaţiunea de vânzare-cumpărare, a fost una fictivă şi că în realitate acest apartament nu a intrat în patrimoniul său. Sa- mai arătat că suma de 1.500 lei lei, aferentă cotei  de ½ parte din apartament, a fost achitată de către pârâta NS către fostul soţ NG, aspect ce rezultă din înscrisul emis de CAR.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de recurs invocate cât şi din oficiu, pentru  orice motiv de casare prevăzut de art. 304 cod procedură civilă şi sub aspectul temeiniciei şi legalităţii, se constată că recursul este nefundat, Tribunalul Caraş Severin reţinând că, aşa cum rezultă din probele administrate, în timpul căsătoriei, recurentul pârât GM a încheiat contractul  de vânzare-cumpărare  autentificat cu nr…/15.01.2002, prin care soţii G au dobândit imobilul apartament nr. 33, de la cumpărătorii NG şi NS, iar la încheierea acestui contract, GM s-a declarat necăsătorit, deşi el era căsătorit cu reclamanta, iar imobilul a fost achiziţionat din bani comuni, aşa cum s-a dovedit în faţa instanţei de fond. Ulterior, dar tot pe parcursul căsătoriei părţilor, prin  contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr…/07.11.2002, pârâtul GM, declarând că este necăsătorit,  a transmis concubinei sale (actualmente soţia sa) NS, apartamentul. Prin urmare,  din actele  notariale depuse la dosar,  acte ce nu pot fi  răsturnate  prin declaraţiile de martori,  care nu au fost prezenţi la încheierea acestora, rezultă fără echivoc transmiterea dreptului de proprietate, prin vânzare,  pe durata căsătoriei părţilor. În aceste condiţii, s-a apreciat că,  în mod corect, prima instanţă a  cuprins  în masa bunurilor comune a  părţilor, apartamentul ce face  obiectul recursului, stabilind că acesta a fost  cumpărat prin contribuţie comună de către cei doi soţi. Având în vedere că, în prezent, recurentul pârât  locuieşte în acest apartament în mod concret, prima instanţă i l-a atribuit, obligându-l, totodată să o despăgubească pe reclamantă cu sulta corespunzătoare cotei de ½ părţi. 

Domenii speta