Partaj

Sentinţă penală 2800 din 05.10.2011


JUDEŢUL BACĂU JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA PENALĂ NR. 2800 Din 05.10.2011

Judecător, Carmen Patilea

Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr.632/260/2009 pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud.Bacău reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâta S.R. solicitând partajarea averii rămase după defuncţii S. Andrei decedat la data de 07.06.1960 şi S. Amalia decedată la data de 25.07.2001 ,cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 19 lei prin chitanţa nr.6983468/18.02.2009 , 0,3 lei timbru judiciar şi în motivare arată reclamantul că doreşte împărţirea averii rămase după defuncţii părinţi.

La termenul de judecată din data de 24.04.2009 , reclamantul şi-a mărit petitul acţiunii cu 1 ha teren forestier şi îşi modifică acţiunea în sensul că solicită să se constate că defuncţii au dobândit imobilele care compun masa succesorală au fost dobândite prin efectul uzucapiunii de 30 de ani , neexistând acte de proprietate.

Această modificare a fost timbrată cu taxa de timbru în valoare de 923 lei prin chitanţa 7059151/ 08.05.2009.

Pârâta nu a depus întâmpinare , nu s-a prezentat în instanţă dar la fila 39 dosar , S.R. solicită ca reclamantul să depună la dosar declaraţia succesorală corectă în care să fie trecute 1 ha teren pădure şi 0,10 ha teren arabil pe care 1-a înstrăinat acesta în anul 1998 fără acordul mamei şi a sorei. In cauză s-au depus acte, s-au audiat martori, s-au luat interogatorii , probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

La data de 07.06.1960 a decedat S. Andrei şi la data de 25.07.2001 S. Amalia, ambii cu ultimul domiciliu în sat Făget , corn. Ghimeş Făget , jud. Bacău.

Moştenitori cu vocaţie succesorală au rămas în calitate de descendenţi direcţi S.I. şi S.R. , fiu şi fiică .

In sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale (fila 4 dosar) defuncţii figurează la rolul agricol cu o locuinţă din 1938 , un grajd, teren curţi construcţii aflat în Ghimeş Făget de 400 mp, 600 mp teren arabil, 2,12 ha teren fâneţe naturale , aflate în aceeaşi localitate.

Cu aceleaşi imobile a figurat defuncta în rolul agricol aşa cum rezultă din adeverinţa nr.599/18.03.2002 , la aproximativ un an de la decesul numitei S. Amalia (fila 8 dosar).

2

Prin titlul de proprietate nr.2490/11.08.1993 (fila 14 dosar) s-a făcut dovada că după defunctul S. Andrei s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra 1 ha teren pădure.

Reclamantul prin audierea martorilor F.G. şi S.G. (filele 26-27 dosar) a dovedit că defuncţii au stăpânit începând cu anii 1960 şi până la deces terenurile la pct. Acasă, Orodic , Petricheni, Siclău.

Aceeaşi martori relatează că defuncţii au construit o casă şi un grajd care alături de terenurile enumerate au fost folosite continuu, netulburat şi sub nume de proprietar.

Fiind zonă necooperativizată , s-a impus efectuarea unor expertize prealabile care să individualizeze bunurile imobile care au aparţinut defuncţilor.

In vederea dobândirii proprietăţii prin uzucapiune, se cere exercitarea unei posesii utile în tot timpul cerut de lege, respectiv 30 de ani (art. 1847 şi art. 1890 C.civ.). Rezultă că prima şi cea mai importantă condiţie pentru a opera uzucapiunea este exercitarea unei posesii, iar nu a unei simple detenţii precare.

Pentru ca stăpânirea materială a unui bun să fie aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţie achizitivă, este necesar ca ea să constituie manifestarea exterioară a prerogativelor acestui drept real, prin exercitarea faptelor materiale şi a actelor juridice care obiectivează conţinutul juridic al dreptului de proprietate, şi să fie exercitată „de noi înşine sau de altul în numele nostru" (art. 1846 alin.2 C.civ.). Cu alte cuvinte, este necesar să existe atât elementul corpus, cât şi animus, respectiv intenţia de a stăpâni bunul pentru sine.

In cazul coproprietăţii sau al indiviziunii, coproprietarul care stăpâneşte bunul în materialitatea lui are reprezentarea subiectivă că stăpâneşte bunul atât pentru sine (are animus sibi habendi), în măsura corespunzătoare cotei sale părţi, cât şi reprezentarea subiectivă că stăpânesc bunul pentru ceilalţi coproprietari (animus detinendi), în ce priveşte cotele acestora. Prin urmare, coposesorul este atât posesor, cât şi detentor precar. Această concluzie se impune în lumina dispoziţiilor art. 1853 alin.2 C.civ., care asimilează „actele ce exercităm...asupra unui lucru comun" cu detenţia precară.

Mai mult, art. 1855 C.civ. instituie o prezumţie relativă de conservare al caracterului precar al detenţiei: „Când posesorul a început a poseda pentru altul, se presupune că a conservat aceeaşi calitate, dacă nu este probă contrară". Pentru a răsturna această prezumţie, este necesar ca fostul detentor precar să facă dovada intervertirii detenţiei în posesie, printr-una din modalităţile limitativ prevăzute de art. 1858 C.civ.

Prin urmare, în principiu, din momentul în care s-a făcut dovada coposesiei, acel coposesor care pretinde că a dobândit cotele celorlalţi coproprietari prin uzucapiune este ţinut să facă dovada neechivocă a intervertirii calităţii sale de detentor precar în posesor exclusiv, sub sancţiunea respingerii acţiunii sale. In sistemul codului nostru civil uzucapiunea este un mod de

3

dobândire a proprietăţii unui bun imobil ca efect al exercitării unei posesiuni utile asupra acelui bun într-un interval de timp determinat de lege.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani aşa cum este reglementat în art.1890 C.civ. e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă , adică neviciată si să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani indiferent dacă posesorul este de bună credinţă sau de rea credinţă.

In acest sens, art.1846 alin.l C.civ. prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii iar conform art.1847 C.civ. ca să se poată prescrie se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar.

Aşadar, ceea ce trebuie să dovedească reclamantul care invocă în favoarea sa efectele uzucapiunii de 30 de ani este că stăpânirea pe care a au exercitat-o defuncţii pe toată durata termenului respectiv a fost o adevărată posesie, respectiv că reunea cele două elemente constitutive ( animus şi corpus) şi toate calităţile cerute pentru ca posesia să fie utilă.

Acest lucru reiese fără echivoc din probele administrate în cauză de către reclamant.

In consecinţă, faţă de situaţia de fapt astfel reţinută instanţa apreciază că reclamantul au făcut dovada actelor materiale de stăpânire efectivă pe tot termenul prevăzut de lege iar toate aceste acte materiale de stăpânire reflectă intenţia părinţilor săi de a se comporta ca adevăraţi titulari ai dreptului de proprietate, ceea ce caracterizează o atitudine subiectivă specifică titularului real al dreptului de proprietate.

Aşadar, fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.1846 si urm. Cod civ. instanţa va constata că defuncţii au dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenurilor.

La solicitarea pârâtei , reclamantul a depus o „ Declaraţie" (fila 58 dosar) prin care se atestă că defuncta Suciu Amalia în faţa unui reprezentant al Primăriei , a dat o declaraţie în care arată că în luna mai a anului 1998 a înstrăinat numitului B.G. suprafaţa de 10 ari , arabil intravilan situat în intravilanul satului Făgetul de Sus.

Declaraţia a fost motivată prin aceea de a fi scos de la rolul său terenul şi trecut la cel al cumpărătorului.

Sunt reale susţinerile pârâtei că nu se putea înstrăina un teren cu acte sub semnătură privată dar nu s-a făcut dovada prin titlul de proprietate că terenul a aparţinut succesiunii.

Calitatea de moştenitor derivă atât din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei cât şi din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale. In ceea ce priveşte stabilirea calităţii de moştenitor, instanţa reţine că potrivit disp. art. 659  C.civ. succesiunile  sunt  deferite  copiilor  şi  descendenţilor defunctului.

4

Prin încheierea din data de 24.11.2010 , pe baza probelor administrate , în baza art.673 indice 5 -673 indice 6 Cod proc.civ s-a constatat că masa succesorală se compune din: o casă construită din lemn compusă din 3 camere , acoperită cu ţiglă , cu vecinii ...., o şură din lemn acoperită cu ţiglă, 1 ha teren pădure situat în Bolovăniş , corn Ghimeş Făget, jud. Bacău , suprafaţa totală de 2.328 mp (813 mp curte +1515 mp arabil), cu megieşii:....,, fânaţ extravilan sat Bolovăniş, pct. Pârâul Orodic în suprafaţă de 2.354 mp cu vecinii: ...., teren fânaţ la pct. Petricheni în suprafaţă de 5.000 mp cu megieşii:...., teren fânaţ extravilan în sat Bolovăniş , pct. Petricheni ,în suprafaţă de  1.254 mp cu

megieşii :....., 17609 mp teren fânaţ extravilan Bolovăniş ,pct. Petricheni , cu

vecinii:...  3.672 mp teren fânaţ extravilan , sat Bolovăniş, pct. Siclău, cu vecinii:.. 14547 mp teren fânaţ extravilan sat Bolovăniş, pct. Siclău, cu vecinii...

S-a stabilit cota de partaj de Vi pentru fiecare moştenitor.

în conformitate cu dispoziţiilor art.673 indice 6 alin.l C.pr.civ, au fost numiţi experţi de specialitate construcţii şi topo care să evalueze bunurile, să formuleze propuneri de lotizare, cu respectarea posesiei, intereselor părţilor, pe cât posibil în natură şi evitarea sultelor prea mari.

Pârâta a formulat obiecţiuni la variantele de lotizare finale formulate de expertul topo , în sensul că terenul de la pct.Acasă pe care se află casa ,grajdul şi anexele să nu fie împărţit şi să fie atribuită unui singur moştenitor suprafaţa totală de 2328 mp.

De asemenea arată că pentru terenul extravilan Bolovăniş este inadmisibil ca suprafaţa totală să fie partajată în două loturi de 14.298 mp şi 249 mp iar în condiţiile în care sunt respinse asemenea obiecţiuni să-i fie atribuită reclamantului întreaga masă de partaj şi să fie obligată la sultă.

Prima solicitare a pârâtei va fi respinsă pe considerentul că terenul curţi construcţii are o dimensiune generoasă şi o valoare mare , astfel este în folosul ambelor părţi pentru a fi partajat în natură , atât din punctul de vedere a unei eventuale construcţii cât şi din punctul de vedere al eliminării sultelor.

Este admisibilă obiecţiunea în ceea ce priveşte atribuirea uneia dintre părţi a suprafeţei de 249 mp , fânaţ , în condiţiile în care practic este lipsită de folosinţă o asemenea folosinţă.

Nu este necesar sub acest aspect să fie refăcută expertiza deoarece se poate atribui şi terenul respectiv tot reclamantului şi acesta să plătească sultă pârâtei.

împărţeala în natură primează astfel în baza art.673 indice 5 alin.2 Cod proc civilă , va fi respinsă cererea pârâtei prin care reclamantul să preia toate bunurile succesorale şi să plătească sultă.

Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 728 alin. 1 C. civ. instanţa va admite acţiunea principală şi va dispune ieşirea părţilor din indiviziune,conform variantei 2 modificate , deoarece nimeni nu poate fi obligat a rămâne în stare de indiviziune .