Legea nr.10/2001. Cerere de restituire în natură a terenurilor expropriate. Interpretarea sintagmei „teren liber” din art.11 alin.3 din lege.

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr.1354/95/2007, reclamanta P.L. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Tg.-Jiu pentru ca prin sentinţa civilă ce se va pronunţa, să se dispună anularea Dispoziţiei nr.18822/19.12.2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.-Jiu privind soluţionarea notificării nr.3928/14.02.2001, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 636 m.p. situat în Tg.-Jiu, obligarea  pârâtei la plata contravalorii beneficiului nerealizat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că este moştenitoarea autorilor săi C.G şi L. şi că în termen legal, în calitate de persoană îndreptăţită a notificat pârâta conform procedurii speciale prevăzute de Legea nr.10/2001, prin Notificarea nr.3928/14.08.2001, solicitând restituirea unei suprafeţe de teren de 636 m.p. ce a făcut obiectul Decretului de expropriere nr.659/1973, teren care  este liber, o suprafaţă de 417 m.p. nefiind afectată de utilităţi publice, iar diferenţa de 219 m.p. fiind afectată de o centrală termică nefuncţională, scoasă la vânzare de către administraţia publică locală în baza HCL nr.135/17.04.2006.

S-a susţinut că în mod nelegal şi netemeinic, prin Dispoziţia nr. 18822/19.12.2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.-Jiu s-a dispus restituirea în natură doar a unei suprafeţe de 38,51 m.p. din suprafaţa totală solicitată situată în Municipiul Tg.-Jiu, strada Bradului, nr.14, prin art.3 al acestei dispoziţii propunându-se acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005 pentru diferenţa de teren în suprafaţă de 597,49 m.p., reţinându-se că această suprafaţă este afectată de utilităţi publice – zonă blocuri de locuinţe, cu dotările şi amenajările aferente, neputând face obiectul retrocedării. A invocat că a înaintat către pârâtă oferta de acceptare a cumpărării centralei termice dezafectate în vederea obţinerii suprafeţei aferente acestei utilităţi publice, pe de altă parte susţinând că suprafaţa de teren în litigiu poate face obiectul retrocedării în natură, încadrându-se în dispoziţiile art.10 şi următoarele din Legea nr.10/2001.

 Reclamanta şi-a precizat obiectul cererii (fila 25 dosar) solicitând introducerea şi citarea în cauză în calitate de pârâţi a Primarului Municipiului Tg.-Jiu şi a Consiliului Local al Municipiului Tg.-Jiu, pe de altă parte anularea parţială a dispoziţiei contestate, restituirea în natură a suprafeţei de 597,49 m.p. situată în Municipiul Tg.-Jiu, strada Bradului nr.14, suprafaţă pentru care pârâta a făcut oferta de despăgubiri, precizând  că suprafaţa totală de 636 m.p. a fost deţinută anterior în proprietate de către antecesorii săi C.G şi L., care au dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare depus la dosar, suprafaţa conform decretului de expropriere fiind preluată de către stat, aşa cum rezultă din poziţia 5 anexa la decret.

A invocat că pe această suprafaţă se află o centrală termică dezafectată, care ocupă teren aferent de 219 m.p., diferenţa de teren situată în spatele blocului între imobilul casă de locuit proprietate personală şi restul blocurilor de locuinţe nefiind destinată şi afectată utilităţilor publice, astfel că poate face obiectul retrocedării. A complinit în acest sens proba cu înscrisuri doveditoare, depunând la dosar actele de stare civilă, de filiaţie cu autorii, şi a solicitat în dovedirea cererii încuviinţarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate.

Pârâţii au invocat pe cale de apărare excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond au cerut respingerea acţiunii ca neîntemeiate.

S-a susţinut în acest sens că prin notificarea nr.3928/2001 s-a solicitat de către petentele C.L şi P.L despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 636 m.p., prin dispoziţia contestată restituindu-se doar 38,51 m.p., pentru diferenţă propunându-se acordarea de despăgubiri. Ori, în condiţiile în care notificarea a fost admisă în totalitate cererea apare ca fiind lipsită de obiect şi inadmisibilă, pe de altă parte notificarea a vizat acordarea de despăgubiri iar cererea de chemare în judecată vizează în principal restituirea în natură.

Cu referire la fondul pricinii au invocat că terenul ce face obiectul litigiului este afectat în totalitate de utilităţi publice, aflându-se într-o zonă de blocuri de locuinţe cu amenajările şi dotările aferente, ceea ce face inaplicabile dispoziţiile privitoare la posibilitatea restituirii în natură, în mod corect reţinându-se prin dispoziţia contestată ca fiind incidente disp.art.11 alin.3 şi 4 din Legea nr.10/2001.

Cu referire la celelalte capete de cerere s-a apreciat asupra netemeiniciei lor, neimpunându-se în consecinţă instituirea obligaţiei de plată a cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr.63 din 15 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.1354/95/2997, s-a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de către pârâţi, ca nefondată.

S-a admis acţiunea cu precizarea ulterioară adusă acesteia, formulată de reclamanta P.L, domiciliată în municipiul Tg.-Jiu, strada Bradului, nr.14, judeţul Gorj împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Tg.-Jiu, Primăria Municipiului Tg.-Jiu, Primarul Municipiului Tg.-Jiu .

S-a modificat în parte Dispoziţia nr. 18822 din 15.12.2006, în sensul că

s-a  dispune restituirea în natură, reclamantei şi a suprafeţei de 559 mp, aşa cum a fost individualizată prin raportul de expertiză.

S-a modificat articolul 3 al dispoziţiei contestate şi s-a constatat că reclamanta este îndreptăţită la despăgubiri doar pentru suprafaţa de 39 m.p., ocupată de postul trafo, ce nu poate face obiectul retrocedării.

Au fost obligaţi în solidar pârâţii la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

S-a reţinut că autorii reclamantei, C.G şi L. au dobândit terenul de 6363 mp. situat în Tg.Jiu, str.Bradului nr.14, prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la 30 aprilie 1949 (fila 19 din dosar) şi l-au deţinut până în anul 1973, când imobilul a fost preluat de stat, în listele anexe ale Decretului de expropriere nr.659/1973 fiind evidenţiată o suprafaţă de 636 mp.

Prin dispoziţia nr.18822/15.12.2006, reclamantei i s-a restituit în natură suprafaţa de 38,51 mp., din totalul de 636 mp. solicitaţi prin notificare, iar pentru restul de teren s-a propus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, motivându-se că este afectat de utilităţi publice.

Excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâţi a fost respinsă şi s-a reţinut că prin notificare reclamanta a solicitat atât despăgubiri cât şi restituirea  terenului liber, iar prin dispoziţia contestată i-a fost restituită în natură numai suprafaţa care la data formulării notificării era deja închisă în curtea  imobilului proprietatea reclamantei.

Raportul de expertiză întocmit în cauză a identificat terenul în raport de titlul de proprietate al autorilor reclamantei,  şi a stabilit amplasamentul acestuia între blocurile 1 şi 3, proprietatea numitului V.B. şi restul  proprietăţii reclamantei.

Atât expertiza cât şi constatarea la faţa locului, efectuată de instanţă, au reţinut că pe teren se află construcţia unei centrale termice, în prezent dezafectată, pentru terenul pe care este situată părţile fiind în negocieri.

Excluzând terenul de 39 mp. pe care este postul trafo ce deserveşte zona adiacentă şi ca atare nu poate face obiectul restituirii în natură, instanţa a concluzionat că suprafaţa liberă este de 559 mp. individualizată în schiţa anexă la raportul de expertiză şi neafectată de utilităţi publice.

S-a apreciat că reclamanta a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 şi în raport de situaţia rezultată din probele administrate terenul poate fi restituit în natură, în limita suprafeţei de 559 mp., modalitate în care acesteia i se respectă dreptul de proprietate garantat de dispoziţiile art.1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO, iar pentru diferenţa de 39 mp. i se cuvin despăgubiri.

Împotriva sentinţei au declarat apel Primarul Municipiului Tg.Jiu, Consiliul local Tg.Jiu şi Municipiul Tg-Jiu, susţinând că terenul a cărui restituire în natură s-a dispus este format din parcelele de 312 mp, 53 mp şi 194 mp – aferenţi centralei termice dezafectate, toate cele trei parcele fiind afectate de utilităţi publice.

Terenul din jurul postului de transformare este subtraversat de cabluri electrice care alimentează blocurile şi locuinţele din zonă, şi cu toate că expertul a concluzionat că suprafaţa de 559 mp. constituie spaţii verzi, instanţa a concluzionat că nu este afectată utilităţii publice.

Prin soluţia pronunţată s-au încălcat dispoziţiile art.10.3 din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a legii, în conformitate cu care restituirea în natură nu poate afecta căile de acces şi existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane.

Imobilele – blocuri de locuinţe, cărora le este afectat terenul în litigiu, nu pot fi exploatate normal dacă nu se respectă destinaţia terenurilor ocupate de alei, trotuare, parcări, spaţii verzi şi construcţii anexă, necesare bunei funcţionalităţi.

Ultima critică din motivele de apel priveşte obligarea la plata cheltuielilor de judecată, apelanta susţinând că în lipsa unei culpe procesuale nu se putea stabili în sarcina sa obligaţia prevăzută de art.274 Cod pr.civilă.

Reclamanta a formulat întâmpinare, prin care a invocat şi apărări în raport de susţinerile pârâtelor în faţa instanţei de fond, care nu au fost reiterate în motivele de apel.

A mai arătat că suprafaţa de teren restituită este liberă, neafectată de utilităţi din cele enumerate în cererea de apel, centrala termică este dezafectată, iar terenul de 39 mp. ocupat de postul trafo nu a fost restituit.

S-a solicitat ca , în raport de dispoziţiile Legii nr.10/2001, apelul să fie respins. 

Examinând criticile formulate de părţi se constată întemeiat apelul, pentru următoarele considerente:

Legea nr.10/2001 consacră, prin dispoziţiile art.1 alin.1, art.7 şi 9 din lege, principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilelor pentru care s-au depus notificări, şi numai în cazul  în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, prevede acordarea celorlalte măsuri reparatorii, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deţinător, cu consimţământul persoanei îndreptăţite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr.247/2005.

Cu privire la terenurile expropriate, art.11 alin.3 din lege prevede restituirea în natură, cu excepţia suprafeţelor ocupate de construcţii noi autorizate, cele afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, pentru care măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.

Faţă de dispoziţiile art.10 alin.3 şi art. 11 alin.3 din Legea nr.10/2001, este necesar să se facă distincţia între noţiunile de „teren liber” şi „teren liber ce poate fi restituit în natură” ştiut fiind că posibilitatea restituirii în natură a terenului liber este subordonată afectaţiunii sale.

Legea are în vedere restituirea în natură, nu a terenului liber de construcţii terestre, ci a suprafeţelor care nu sunt supuse niciunei afectaţiuni, respectiv construcţii, căi de acces, amenajări subterane (conducte de alimentare cu apă, gaz, electricitate, reţele de canalizare), sau care sunt necesare accesului  ori utilizării normale a amenajărilor, acestea fiind imobilele circumscrise noţiunii de „teren liber ce poate fi restituit în natură”.

Terenul a cărui restituire a solicitat-o reclamanta, este amplasat între blocurile de locuinţe nr.1 şi 3 ( pe latura de vest) şi proprietatea reclamantului ( pe latura de est), învecinându-se la nord şi sud de asemenea cu zone de blocuri, aşa cum rezultă din expertiza întocmită de expert V.N., completarea la expertiză şi schiţele anexă.

Lăţimea terenului este de 17,60 m în partea nordică şi de 17,34 m în partea sudică, şi conform constatărilor expertului şi a consemnărilor din procesul verbal din 28.03.2008, încheiat cu ocazia cercetării la faţa locului, depus la fila 96 din dosar, o suprafaţă de 39 mp. este ocupată de postul trafo şi alta de 194 mp. de centrala termică, dezafectată.

Expertul a concluzionat, în lucrarea depusă la 12.12.2007 că poate face obiectul restituirii în natură terenul de 365 mp., compus din 312 mp situaţi la nord de centrala termică şi 53 mp. situaţi la sud-vest de centrală şi postul trafo, iar în răspunsul la obiecţiuni (fila 81), ţinând seama de  distanţa de 4 m faţă de cele două blocuri de locuinţe, a stabilit că parcelele libere sunt de 270 mp şi respectiv 29 mp., sau în eventualitatea în care se respectă şi zona de protecţie a  transformatorului, numai parcela de 270 mp.

Instanţa de fond a dispus restituirea terenului de 559 mp., considerând că din suprafaţa totală de 636 mp. care a fost solicitată prin notificare, cuprinsă între proprietatea reclamantei şi  blocurile 1 şi 3, trebuiesc deduse numai terenurile de 38 mp, restituit prin dispoziţia  contestată şi de 39 mp. ocupat de postul trafo, nefiind necesară respectarea anumitor zone de protecţie faţă de transformator sau de blocurile de locuinţe.

Analizând situaţia terenului în litigiu, se constată că nu poate face obiectul restituirii în natură, conform art.11 alin.3, din Legea nr.10/2001, nefiind teren liber în accepţiunea legii.

Astfel, suprafaţa de 194 mp. este afectată centralei termice, clădire care, deşi dezafectată destinaţiei iniţiale, reprezintă o construcţie autorizată, edificată ulterior preluării imobilului de către stat şi asupra căreia între părţi, cu toate că au existat negocieri, nu s-a finalizat o înţelegere privind transmiterea proprietăţii către reclamantă.

Din diferenţa de teren, aşa cum reţine chiar expertul în răspunsul la obiecţiuni, 29 mp. constituie zona de protecţie a postului trafo, iar suprafaţa amplasată pe latura nordică a centralei termice este spaţiu verde.

Amplasamentul terenului în zona de blocuri, situate pe laturile nordică, vestică şi sudică, face ca suprafaţa considerată liberă prin expertiză, să fie afectată utilei folosinţe a construcţiilor, respectiv căi de acces, zonă de protecţie, spaţii verzi, condiţii în care, conform dispoziţiilor din partea finală a primei propoziţii din art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001, reclamanta  beneficiază de măsurile  reparatorii prin echivalent prevăzute în Titlul VII din Legea nr.247/2005.

În această modalitate este asigurată exercitarea  efectivă a dreptului de proprietate al reclamantei, drept garantat de art.1 din Protocolul nr.1 Adiţional la CEDO.

Jurisprudenţa CEDO a statuat în mod constant în cauze ca Străin, Păduraru, Brumărescu, Porţeanu, că reprezintă  ingerinţă nejustificată în dreptul de proprietate, privarea reclamantului de dreptul său, combinată cu lipsa totală de despăgubiri, îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii fiind de natură a crea o sarcină disproporţionată şi excesivă, pe care trebuie să o suporte proprietarul.

În cauza Porţeanu, Curtea Europeană a Dreptului Omului a arătat că Legea nr.247/2005 aplică principiile ce reies din jurisprudenţa internaţională, judiciară sau arbitrală, în ceea ce priveşte despăgubirile datorate în caz de acte ilicite, califică drept abuzive naţionalizările făcute de regimul comunist şi prevede obligaţia de restituire în natură a unui bun ieşit din patrimoniul unei persoane ca urmare a unei astfel de privări, iar în cazul  imposibilităţii de restituire, legea acordă despăgubiri la valoarea de piaţă a bunului din momentul acordării despăgubirilor.

Reclamantei i s-a recunoscut, prin dispoziţia contestată, dreptul la despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului, calculate conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, astfel că nu poate invoca încălcarea dreptului ocrotit de art.1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO, nefiind în situaţia de a suporta o sarcină excesivă şi disproporţionată.

Faţă de considerentele arătate se apreciază fondat apelul şi urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă, să fie admis, să se schimbe sentinţa şi să se respingă acţiunea.

6

Domenii speta

Spete similare