Răspunderea coschimbaşului pentru vicii. Prescripţia pentru vicii ascunse.

În enumerarea factorilor de răspundere la care se referă art. 29 din Lg. 10/1995 nu se regăsesc şi proprietarii, ceea ce demonstrează că în ceea ce îi priveşte pe aceştia se aplică regulile de drept comun referitoare la răspunderea vânzătorului, coschimbaşului în speţă, pentru viciile ascunse, chiar şi când nu  le-a cunoscut,  prev. de art. 1354 Cod civil.

Raportat la acest text de lege, pentru a răspunde coschimbaşul de această obligaţie, trebuie ca viciile lucrului să fi fost ascunse, în sensul că nu puteau fi observate de cumpărător cu ocazia încheierii contractului printr-o verificare normală în raport cu natura bunului.

Se constată că, potrivit art. 11 din Decretul 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse cu viclenie ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperiri viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.

Prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.

Prin cererea înregistrată sub nr.657/263/2007, reclamantul S.V. a chemat în judecată pârâta  S. N. L. Oltenia, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce se va pronunţa,  să fie obligată pârâta să-i înlocuiască acoperişul locuinţei situată în mun. Motru, cartier Ştiucani, str. Rădulescu –Motru, nr.23, sau în caz contrar să fie abilitat reclamantul să înlocuiască acoperişul pe cheltuiala pârâtei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii a arătat că a convenit cu pârâta  să-i cedeze imobilul proprietatea sa, situat în comuna Slivileşti, sat Ştiucani, jud. Gorj, în schimbul unui imobil situat în mun. Motru, compus dintr-o casă de locuit formată din 4 camere în suprafaţă de 77,40 mp, din zidărie, acoperită cu ţiglă, ocazie cu care  s-a încheiat între părţi un contract imobiliar autentificat de notarul public la 23.05.1997.

A mai susţinut că pârâta i-a predat locuinţa specificată în contract după ce se făcuse recepţia lucrărilor, dar construcţia edificată prezenta vicii ascunse, astfel, în urmă cu aprox. 3 ani ţigla de pe acoperiş a început să se  macine, să se exfolieze fiind de proastă calitate,  acoperişul era construit din căpriori de brad dintr-un material lemnos plin de putrigai astfel încât la momentul actual aceşti căpriori nu pot susţine acoperişul de ţiglă şi există riscul de prăbuşire, fiind pusă în pericol viaţa familiei sale.

 Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia prescripţiei extinctive, în raport de dispoziţiile Decretului 167/1958, motivată de împrejurarea că, în  speţă s-a împlinit termenul de 10 ani de la data când reclamantul a preluat cu contract de schimb imobilul în cauză. Pe fond  a arătat că acţiunea este nefondată deoarece nu sunt îndeplinite cerinţele răspunderii pentru vicii ascunse şi că materialul lemnos şi ţigla folosită la imobilul dat în schimb acestuia nu pot intra sub incidenţa viciilor ascunse.

Prin sentinţa civilă nr. 2408/23.10.2007, pronunţată de Judecătoria Motru, în dosar nr. 657/263/2007, a fost respinsă excepţia prescripţiei extinctive; a fost admisă cererea formulată de  reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâta  Societatea Naţională a lignitului Oltenia SA, sens în care  pârâta a fost obligată  să procedeze la  efectuarea lucrărilor de înlocuire a acoperişului (cu respectarea etapelor prevăzute în raportul de expertiză) sau abilitat reclamantul să le efectueze pe cheltuiala pârâtei.

A fost obligată pârâta la 500 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că  prin contractul de schimb imobiliar autentificat la data de 23 mai 1997,  reclamantul S.V.  a dat în schimb imobilul proprietatea sa situat în comuna Slivileşti, sat Ştiucani compus dintr-o casă cu 3 camere construită din lemn, acoperită cu ţiglă, cu o suprafaţă utilă de 51,92 mp. şi anexe şi a primit în schimb de la Regia Autonomă a Lignitului Oltenia, actuala SNL Oltenia, un imobil compus dintr-o casă de locuit formată din 4 camere în suprafaţă de 77,4 mp. din zidărie, acoperită cu ţiglă.

Imobilul a fost realizat de către pârâtă în baza autorizaţiei de construcţie nr.93 din 27.11.1991 şi predat prin procesul verbal de predare – primire de către pârâtă reclamantului  la data de 18.09.1995, aşa cum rezultă din cuprinsul înscrisului stat la fila 7 de la dosarul cauzei.

Prin urmare, în speţă, s-a reţinut că  nu este îndeplinit termenul de 10 ani prevăzut de art.29 din Legea 10/1995, impunându-se respingerea excepţiei prescripţiei extinctive..

Cu referire la fondul cauzei s-a avut în vedere că din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză rezultă că lucrarea a fost efectuată necorespunzător prin întreruperea în câmp a elementelor de şarpantă – căpriori prin lipsa contravânturilor  şi rigidizarea elementelor de şarpantă, fapt ce a condus la înclinarea popilor de margine a acoperişului.

În consecinţă, structura acoperişului cedează la încărcarea acestuia cu zăpadă datorită faptului că elementele şarpantei – căpriori sunt întrerupţi în câmp.

La momentul efectuării lucrării expertul a constatat că învelitoarea din ţiglă este exfoliată şi în mare parte degradată, iar suprafaţa învelitorii este deformată în dreptul căpriorilor care sunt întrerupţi în câmp, contrar normativelor tehnice  şi care pot conduce la cedarea structurii şarpantei.

În sensul celor arătate de expert, s-a reţinut că reparaţia şarpantei presupune efectuarea următoarelor lucrări: desfacere şarpantă, desfacere învelitoare, desfacere streaşină înfundată, refacere şarpantă, refacere învelitoare, refacere streşină înfundată şi  a fost evaluat costul reparaţiilor necesare acoperişului la suma de 16.184, 96 RON.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta SNLO SA TG. Jiu, invocând că în mod greşit s-a reţinut că nu este îndeplinit termenul de 10 ani  prev. de art. 29 din Leg. 10/1995, deoarece acest termen curgea nu de la data încheierii actului de schimb în formă autentică nr. 2370/1997, ci de la data de 15.11.1995, dată la care s-a făcut recepţia lucrării prin procesul verbal de recepţie la terminarea lucrării.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 151 din 17.04.2008, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A LIGNITULUI OLTENIA, împotriva sentinţei civile nr. 2408/23.10.2007 pronunţată de Judecătoria Motru în dosar nr. 657/263/2007,  apelanta fiind obligată la 400 lei cheltuieli de judecată faţă de intimatul reclamant.

Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că în cauză sunt incidente disp. art. 29 din Lg. 10/1995, potrivit căreia proiectantul, specialistul, verificatorul de proiecte atestat, executantul, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat etc. răspund potrivit obligaţiilor ce le revin pentru viciile ascunse ale construcţiei ivite într-un interval de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei.

Aşa cum a relevat raportul de expertiză şi s-a precizat în completarea la raportul de expertiză defecţiunile semnalate la acoperiş sunt datorate nerespectării normelor de execuţie pentru elementele de rezistenţă  componente ale şarpantei din lemn şi ca atare  răspunderea pentru viciile structurii de rezistenţă nu este supusă termenului de prescripţie de 10 ani, ea intervenind pe toată durata de existenţă a construcţiei .

Ca atare, nu intră în discuţie calculul vreunui termen de prescripţie.

Aspectul relevat de reprezentantul apelantei în concluziile orale în sensul că cel puţin pentru realizarea învelitorii a intervenit prescripţia nu poate fi reţinut, deoarece refacerea structurii de rezistenţă a acoperişului presupune în mod accesoriu şi efectuarea învelitorii şi ca atare nu se poate discuta separat pentru aceasta intervenirea vreunui termen de prescripţie.

În termen legal, împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ A LIGNITULUI OLTENIA S.A. TG. JIU, considerându-le nelegale deoarece în mod greşit s-a considerat că în cauză sunt incidente prev. Lg. 10/1995, situaţie în care s-au raportat la termenul de 10 ani prev de art. 29, fiind respinsă excepţia prescripţiei extinctive. S-a arătat că imobilul a fost predat petentului la 18.09.1995, recepţia lucrării s-a făcut prin procesul verbal din 15.11.1995, iar la data de 23.05.1997 între părţi s-a încheiat în formă autentică contractul de schimb.

Faţă de raporturile juridice existente între părţi în cauză sunt incidente dispoz. art. 1405-1409 Cod civil care reglementează contractul de schimb, rap la art. prev. 1352 referitoare la viciile ascunse ale construcţiei proprietatea coschimbaşului, astfel încât în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 11 din Decretul 167/1958 cu privire la termenul de prescripţie. Dacă s-ar fi aplicat aceste texte de lege, s-ar fi constatat că acţiunea este prescrisă.

Criticile formulate sunt întemeiate, având în vedere următoarele considerente:

Petentul a formulat acţiune împotriva recurentei pârâte, pentru ca aceasta să fie obligată  să remedieze prin înlocuire acoperişul casei, ce a făcut obiectul contractului de schimb din 23.05.1997, între cele două părţi. S-a arătat că raportat la momentul introducerii acţiunii – 15.02.2007, în urmă cu 3 ani, ţigla de pe acoperiş a început să se exfolieze, fiind de proastă calitate, iar cu acea ocazie s-a constatat că acoperişul era construit din căpriori din brad, materialul lemnos fiind plin de putregai.

La dosarul cauzei se află contractul de schimb imobiliar încheiat între S.V. şi SNLO, autentificat sub nr. 2370/23.05.1997, prin care cei doi copermutanţi schimbau între ei proprietatea a două imobile, primul transmiţând celui de-al doilea o construcţie cu 3 camere din lemn, acoperită cu ţiglă, cu o suprafaţă de 51,92 mp şi anexe, iar cel de-al doilea transmiţând o casă de locuit formată din 4 camere în suprafaţă de 77,40mp, din zidărie, acoperită cu ţiglă.

Între pârâtă şi SC Antreprize de Montaj Miniere SA Tg. Jiu s-a încheiat un contract de construcţie în antrepriză pentru imobilele ce urmau să facă obiectul schimbului ca urmare a exproprierilor aplicate în zonă.

Procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor a fost încheiat între cei doi contractanţi la 15.11.1995, iar, anterior, la data de 18.09.1995, s-a încheiat un proces verbal de predare - primire între pârâtă şi reclamant pentru construcţia care se terminase de construit, dată de la care reclamantul a şi intrat în posesia casei, aşa cum rezultă din respectivul proces verbal.

Reclamantul a predat imobilul proprietatea sa către pârâtă la data de 10.10.1995.

Aşa cum rezultă din derularea actelor încheiate de părţi, între acestea există raporturi juridice de drept civil specifice contractului de schimb,aşa cum este reglementat prin art. 1405 – 1409 Cod civil, prin care părţile – copermutanţi se obligă fiecare să transmită celeilalte dreptul de proprietate asupra unui bun.

Contractul de schimb este supus prin asemănare condiţiilor de fond şi de formă ale contractului de vânzare-cumpărare ale cărui reguli se aplică şi acestui contract (art. 1409 Cod civil) cu unele deosebiri determinate de specificul său, deosebiri care nu au în vedere însă situaţia viciilor ascunse ale bunului, pentru aceasta acţionând obligaţia de garanţie a vânzătorului pentru vicii ascunse prev. de art. 1354 Cod civil.

Potrivit textului de lege menţionat, vânzătorul şi prin analogie coschimbaşul este răspunzător pentru viciile ascunse chiar şi când nu le-a cunoscut, afara de situaţia în care cumpărătorul sau coschimbaşului, în speţa de faţă, nu s-ar fi învoit să nu răspundă de vicii.

Lg. 10/1995, cu modificările ulterioare, priveşte calitatea în construcţii şi stabileşte faptul că prevederile acestei legi se aplică construcţiilor de orice categorie, fiind exceptate clădirile pentru locuinţe cu parter şi parter plus un etaj şi anexele gospodăreşti, situate în mediul rural şi în satele ce aparţin oraşelor, precum şi construcţiile provizorii.

Prin art. 6 din aceeaşi lege, se stabilesc că obligaţiile prevăzute prin art. 5 (realizarea şi menţinerea pe întreaga durată de existenţă a construcţiilor a următoarelor cerinţe esenţiale: rezistenţă mecanică şi stabilitate, securitate la incendiu, igienă, sănătate şi mediu, siguranţă în exploatare, protecţie împotriva zgomotului, economie de energie şi izolare termică) revin factorilor implicaţi în conceperea, realizarea şi exploatarea construcţiilor, precum şi în postutilizarea lor, potrivit responsabilităţii fiecăruia.

Factorii la care se referă legea sunt: investitorii, cercetătorii, proiectanţii, verificatorii de proiecte, fabricanţii şi furnizorii de produse pentru construcţii, executanţii, proprietarii, utilizatorii, responsabilii tehnici cu execuţia, experţii tehnici, precum şi autorităţile publice şi asociaţiile profesionale de profil.

Fiind stabilită răspunderea acestor factori, în cap. 3 legea stabileşte obligaţiile fiecărui factor. În ceea ce priveşte pe proprietarii construcţiilor, aceste obligaţii se regăsesc în art. 25 şi se referă la: efectuarea la timp a lucrărilor de întreţinere şi de reparaţii care le revin, prevăzute conform normelor legale în cartea tehnică a construcţiei şi rezultate din activitatea de urmărire a comportării în timp a construcţiilor; păstrarea şi completarea la zi a cărţii tehnice a construcţiei şi predarea acesteia la înstrăinarea construcţiei noului proprietar; asigurarea urmăririi comportării în timp a construcţiilor conform prevederilor din cartea tehnică şi reglementărilor tehnice; efectuarea, după caz, de lucrări de reconstruire, consolidare, transformare, extindere, desfiinţare parţială, precum şi de lucrări de reparaţii ale construcţiei numai pe bază de proiecte întocmite de persoane fizice sau juridice autorizare şi potrivit legii; asigurarea lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor, impuse prin reglementările legale şi asigurarea efectuării lucrărilor din etapa de postutilizare a construcţiilor cu respectarea prev. în vigoare.

Prin urmare, proprietarul construcţiilor răspunde, potrivit acestei legi, de buna utilizare şi verificare a construcţiei pe care o are în stăpânire pentru păstrarea ei la standardele impuse de normele legale existente în cartea tehnică a construcţiei.

Art. 29 din aceeaşi lege stabileşte că proiectantul, specialistul verificator de proiecte de atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul responsabil tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund în cadrul obligaţiilor ce le revin pentru vicii ale construcţiei  ivite în termen de 10 ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din normele de proiectare şi din execuţie în vigoare la data realizării ei.

Faţă de dispoziţia legală expresă răspunderea factorilor prev. în art. 29 din Lg. 10/1995 este o răspundere in rem, în sensul că ei răspund pentru viciile construcţiei în mâinile oricui s-ar afla.

În enumerarea factorilor de răspundere la care se referă art. 29 din Lg. 10/1995 nu se regăsesc şi proprietarii, ceea ce demonstrează că în ceea ce îi priveşte pe aceştia se aplică regulile de drept comun referitoare la răspunderea vânzătorului, coschimbaşului în speţă, pentru viciile ascunse, chiar şi când nu  le-a cunoscut,  prev. de art. 1354 Cod civil.

Raportat la acest text de lege, pentru ca vânzătorul, în speţă coschimbaşul să răspundă de această obligaţie, trebuie ca viciile lucrului să fi fost ascunse, în sensul că nu puteau fi observate de cumpărător cu ocazia încheierii contractului printr-o verificare normală în raport cu natura bunului.

Faptul că, după o perioadă de întrebuinţare de 9 ani (se are în vedere că reclamantul a preluat imobilul în septembrie 1995, iar în acţiune a precizat că, faţă de momentul introducerii acţiunii în urmă cu 3 ani a constatat degradările invocate, deci în anul 2004, acţiunea fiind introdusă în anul 2007), au apărut degradări ale ţiglei de pe acoperiş şi ale căpriorilor, nu poate fi considerată ca o ascundere a viciilor cu rea-credinţă. Reclamantul la momentul preluării imobilului avea obligaţia de a verifica acoperişul casei, în mod normal, şi putea constatata la acel moment dacă materialul folosit nu era de calitate, aşa cum se invocă în prezenta acţiune.

Nerespectarea normelor de execuţie pentru elementele de rezistenţă componente ale şarpantei din lemn, constatată prin expertiză, este imputabilă constructorului şi nu proprietarului, executantul şi ceilalţi factori la care se referă art. 29 din Lg. 10/1995 fiind cei care răspund pentru aceste nereguli.

În situaţia în care viciile nu au fost ascunse cu viclenie, potrivit art. 5 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiunea privitoare la viciile ascunse ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate se prescrie prin împlinirea unui termen de 6 luni, ceea  ce înseamnă că, în situaţia în care viciile au fost ascunse cu viclenie, termenul de prescripţie este termenul general de 3 ani la care se referă art. 3 din Decretul 167/1958, termen care curge potrivit dispoz. art. 11 din aceeaşi normă.

Se constată că, potrivit art. 11 din Decretul 167/1958, prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse cu viclenie ale unui lucru transmis sau ale unei lucrări executate începe să curgă de la data descoperiri viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea unui an de la predarea lucrului sau lucrării.

Prescripţia acţiunii privind viciile unei construcţii începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea a 3 ani de la predare.

Între cei doi coschimbaşi se aplică regulile dreptului comun, astfel încât raportat la textele de lege menţionate şi faţă de momentul introducerii acţiunii - 15.02.2007 şi al constatării apariţiei viciilor – 2004, instanţa reţine că acţiunea este prescrisă atât în situaţia viciilor care nu au fost ascunse cu viclenie, cât şi în situaţia în care acestea ar fi fost ascunse cu viclenie, termenul de prescripţie începând să curgă în anul 1998, faţă de momentul preluării efective a bunului de către reclamant. Chiar dacă raportarea s-ar face la momentul încheierii contractului autentic – 1997, termenul de prescriere este împlinit şi faţă de această dată, însă trebuie precizat că textul se referă expres la momentul predării lucrării şi nu a încheierii actului juridic.

În considerarea celor de mai sus şi aplicând dispoz., art. 304 pct. 9 Cod pr. civ., urmează a se constata că s-a făcut o greşită aplicare a legii în ceea ce priveşte normele de prescripţie, astfel încât, admiţându-se recursul, se va modifica decizia, se va schimba sentinţa, în sensul că se va respinge ca prescrisă acţiunea formulată de reclamant.

Domenii speta

Spete similare