Restituiri. Legea nr.10/2001. Condiţii de acordare a măsurilor compensatorii potrivit art.26 alin.1.

La data  de 10 mai  2007, reclamanta B.A  a  chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului  Craiova şi Primăria  Municipiului Craiova, solicitând instanţei  ca, prin hotărârea ce  se va pronunţa, să stabilească faptul că reclamanta  este persoana  îndreptăţită la acordarea  de  măsuri reparatorii  şi să dispună restituirea în natură  a imobilului, ce  a fost situat în Craiova , str. Vasile  Alecsandri  nr.vechi 136  (136  bis), nr. nou 138, în măsura  în care această restituire mai  este posibilă, pentru terenul  în suprafaţă  de  aproximativ  200 m.p.

Reclamanta a mai  solicitat obligarea  pârâtului la stabilirea  de măsuri reparatorii în cuantum estimat  de  200.000 lei RON  pentru diferenţa de  teren până la  405  m.p., preluată de stat, precum  şi la  întocmirea documentaţiei necesare acordării măsurilor reparatorii  şi înaintarea  sa  către Comisia  Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

S-a  solicitat, de  asemenea, în situaţia  în care va exista  şi acordul  Primăriei, măsura compensării, în sensul de a se acorda  în compensare o suprafaţă de teren învecinată  cu cea preluată de stat.

În motivarea  acţiunii, s-a arătat că reclamanta  a formulat notificare în  baza Legii nr. 10/2001 , în calitate de moştenitoare a  autorilor săi  D.T şi D E, solicitând  acordarea de măsuri  reparatorii pentru imobilul din Craiova , str. Vasile  Alecsandri nr. 136.

Imobilul  în cauză  a devenit  proprietatea părinţilor  reclamantei  prin actul de vânzare nr.970/31  mai 1943, fiind  compus  din teren  în suprafaţă de  580 m.p., din care curţi  36 m.p.,grădină 500  m.p. şi suprafaţă construită de  44  m.p.

Din  întregul teren de  580 m.p.  a fost preluată suprafaţa de  405  m.p., fără plată, în baza Decretului de  expropriere  nr.1035/24  decembrie 1965, nepublicat.

Prin certificatul de moştenitor nr.726 din 13  februarie  1968 s-a dezbătut succesiunea autoarei D.E,  reclamanta fiind singura moştenitoare  care a depus  notificare pentru terenul preluat de stat.

Reclamanta mai arată  că există posibilitatea de rezolvare a litigiului conform art.  26  alin.1  din Legea nr.10/2001  republicată , în sensul că i se poate acorda  în compensare un teren de  130 m.p., învecinat cu suprafaţa de  148 m.p.  a cărei proprietară este, situat la vest de terenul său.

Acest teren face parte din domeniul privat al Primăriei , este situat  tot pe str.Vasile Alecsandri nr. 136, iar  reclamanta l-a  avut închiriat de la  Primărie  şi l-a  stăpânit  până în anul 2005.

În drept , s-au invocat dispoziţiile art.2 lit. f şi  i  , art. 9 , art.  10 alin.1  , art.25  alin .1 din Legea nr.10/2001  republicată  şi practica judiciară constantă a Curţii Europene  a Drepturilor Omului.

Prin sentinţa nr.150 din 13 iunie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.10038/63/2007, s-a admis în parte acţiunea precizată de reclamanta B.A domiciliată în Craiova, str. Parângului, nr.32, judeţul Dolj,în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Craiova, Primăria Municipiului Craiova.

S-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru cota de 6/8 din terenul în suprafaţă de 432 mp situat în Craiova, str. Vasile Alecsandri, nr. 138.

Au fost obligaţi pârâţii să înainteze dosarul reclamantei  către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - Bucureşti.

A fost obligată pârâta către reclamantă în solidar la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.

S-a reţinut că imobilul din Craiova str.V.Alecsandri nr.136 a fost proprietatea părinţilor reclamantei, D.T şi D.E fiind dobândit de aceştia în baza  actului de vânzare cumpărare din 29 mai 1943.

La dezbaterea succesiunii autoarei D.E, decedată la 18 iulie 1958, s-a reţinut la masa succesorală cota de ? din terenul de 532,60 mp. şi construcţiile de pe acesta, iar ca moştenitori D.T, în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de ?, P. M., B. A.şi T. T, în calitate de fiice, cu cote de ?.

Prin Decretul de expropriere nr.1035/1966, a fost expropriată suprafaţa de 405 mp., în tabelul anexă la decret, la poziţia 55 figurând ca proprietari cei 4 moştenitori menţionaţi.

D.T a decedat la 21 iunie 1997, iar din cele 3 descendente, doar reclamanta a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, ea fiind îndreptăţită să invoce  drepturile succesorale ale autorului său (5/8 din imobil) dar şi dreptul cules din moştenirea mamei ei, predecedată (1/8), având în vedere că, la expropriere, imobilul era deţinut în coproprietate.

În conformitate cu prevederile art.3 alin.1 lit.a şi art.4 alin.2 din legea nr.10/2001, reclamanta are calitate de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de lege, în limita cotei de 6/8 din imobil, ea nefiind beneficiara dreptului de acrescământ la care se referă dispoziţiile art.4 alin.4, dată fiind situaţia juridică a imobilului la data  preluării de către stat.

Referitor la cererea de restituire  în natură a imobilului, instanţa a apreciat că, îndreptăţirea la o cotă parte din bun nu constituie un impediment pentru restituirea în natură, dar imobilului în litigiu îi sunt incidente dispoziţiile art.11 alin.4 din lege, întregul teren ce a aparţinut autorilor reclamantei fiind afectat de construcţiile blocurilor şi spaţiile necesare unei normale folosinţe a acestora.

S-a concluzionat că, potrivit normei legale citate, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii în despăgubiri, pentru cota de 6/8 din suprafaţa de teren de 432 mp.

Solicitarea reclamantei, de a i se acorda în compensare o suprafaţă învecinată cu proprietatea sa, şi pe care a deţinut-o în baza unui contract de închiriere cu Primăria Craiova, a fost apreciată ca nejustificată, cu motivarea că măsura reparatorie a compensării reprezintă o veritabilă dare în plată, ceea ce implică efectuarea unui act de dispoziţie juridică a deţinătorului cu privire la un bun din patrimoniul său, astfel că aprecierea asupra oportunităţii acordării aparţine exclusiv deţinătorului, titularului dreptului de proprietate, care în speţă este unitatea administrativ teritorială.

Chiar art.26 din lege se referă la necesitatea unui acord de voinţă între persoana îndreptăţită şi deţinător, raţiunea şi finalitatea normei respective constând în realizarea unui act juridic bilateral.

Împotriva sentinţei au declarat apeluri reclamanta şi pârâtul Primarul Municipiului Craiova.

În apelul reclamantei s-a susţinut că potrivit situaţiei rezultată din expertiza efectuată în cauză terenurile situate între blocurile de locuinţe nu sunt afectate servituţilor legale şi altor  amenajări de utilitate publică ale localităţilor şi deci pot fi restituite în natură.

Exproprierea terenului a constituit o ingerinţă în dreptul de proprietate al reclamantei şi în condiţiile în care acesteia nu i s-a acordat o justă despăgubire, dreptul de proprietate garantat de dispoziţiile art.1 din Primul Protocol Adiţional la CEDO, i-a fost încălcat.

În subsidiar, reclamanta a cerut să-i fie atribuit terenul învecinat cu proprietatea sa, situat în str.V.Alecsandri nr.136 bis,  în suprafaţă de 144 mp. din măsurători şi 130 mp. din acte, chiar dacă nu există acordul Primăriei.

Această suprafaţă nu a fost solicitată de nici o persoană pentru retrocedare, se află în domeniul privat al Primăriei, are aceeaşi valoare şi aceleaşi caracteristici urbanistice cu terenul revendicat de reclamantă, iar legea nu impune acordul entităţii deţinătoare pentru ipoteza bunurilor în compensare.

Pârâtul nu a motivat apelul, nu şi-a formulat apărări nici la fond şi nici în calea de atac exercitată, urmând ca apelul să fie examinat în baza rolului devolutiv, conform art.292 alin.2 Cod pr.civilă.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacată, în raport de criticile formulate, se constată nefondat apelul pârâtului şi fondat apelul reclamantei, pentru următoarele considerente:

Imobilul – teren şi construcţii din Craiova str. V. Alecsandri nr.136 - a aparţinut părinţilor reclamantei, D.T şi D.E, care l-au cumpărat prin actul încheiat la 29 mai 1943.

La data exproprierii bunului prin Decretul nr.1035/1966 (expropriere survenită după decesul autoarei D.E), acesta se afla în coproprietate după cum urmează: D.T, cu cota de 5/8, P. M, B A şi T.T, cu cota de 1/8, coproprietarii fiind înscrişi în listele anexă la decret.

Notificarea prevăzută de Legea nr.10/2001 a fost formulată numai de reclamanta B.A, care conform dispoziţiilor art.3 alin.1, lit.a şi art.4 alin.2 din lege are calitate de persoană îndreptăţită, cu privire  la cota de 6/8, respectiv 5/8 reprezentând drepturile succesorale  culese de pe urma autorului D.T, decedat la 21 iunie 1997 şi 1/8 dreptul propriu deţinut în patrimoniu de reclamantă la momentul  preluării imobilului.

Din terenul de 432 mp. deţinut în proprietate la data exproprierii , suprafaţa corespunzătoare cotei de 6/8 ce revine reclamantei, este de 324 mp, cu privire la care aceasta a cerut restituirea în natură sau, în subsidiar, atribuirea în compensare a terenului aflat în vecinătatea  celui preluat abuziv.

Afectaţiunea actuală a terenului, aşa cum rezultă din constatările expertizei efectuată în cauză, nu permite restituirea în natură, conform art.11 alin.1 din Legea nr.10/2001, suprafaţa expropriată fiind ocupată de construcţiile blocurilor de locuinţe, căi de acces, spaţii verzi şi parcări, identificate în schiţa anexă la raportul de expertiză, ceea ce atrage incidenţa prevederilor art.11 alin.3 din lege, text care exceptează de la restituirea în natură suprafeţele afectate servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale.

Greşit a apreciat instanţa de fond că reclamanta nu poate beneficia de teren în compensare, considerând că deţinătorul bunului este singurul în măsură a dispune în acest sens şi că prevederile din art.26 implică existenţa acordului de voinţă între persoana îndreptăţită şi deţinător.

Conform dispoziţiilor art.26 alin.1 din legea nr.10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluţionarea notificării este obligată ca prin decizie sau după caz, prin dispoziţie motivată, să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de  stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită.

Din redactarea textului rezultă că deţinătorul imobilului  sau entitatea investită cu soluţionarea  notificării are obligaţia, nu latitudinea de a acorda în compensare alte bunuri sau servicii persoanei îndreptăţite, şi numai în lipsa acordului acesteia  sau în cazul imposibilităţii aplicării măsurii reparatorii prin compensare, propune acordarea de despăgubiri.

Legea nu  conferă deţinătorului imobilului competenţa de a aprecia asupra oportunităţii acordării bunurilor sau serviciilor în compensare, ci îl obligă la o astfel de măsură, prioritar faţă de cea a despăgubirilor, persoana îndreptăţită fiind  singura căreia legiuitorul îi recunoaşte facultatea de a-şi exprima sau nu acordul pentru astfel de măsuri reparatorii.

Tribunalul a interpretat eronat dispoziţiile art.26, concluzionând că este necesar un acord de voinţă al părţilor pentru stabilirea măsurilor compensatorii, atâta timp cât legea le  condiţionează numai de consimţământul persoanei îndreptăţite, obligând, corelativ, persoana deţinătoare la  această măsură reparatorie.

Expertiza efectuată de expert D.D a stabilit că alăturat proprietăţii reclamantei, pe str. V. Alecsandri nr.138, se află o suprafaţă de 144 mp, cu următoarele învecinări: N – strada Vasile Alecsandri, E – B.A, S – domeniu public, V – C.I, teren liber, pe care anterior  reclamanta l-a deţinut în baza unui contract de închiriere cu Primăria.

Cu adresa nr.58187/22.04.2008, Primăria Craiova a făcut cunoscut instanţei că terenul de la adresa menţionată figurează în acte cu suprafaţa de 130 mp., şi aparţine domeniului privat al municipiului, conform Hotărârii Consiliului Local nr.552/2007, poziţia 956, iar din adresa nr.76506/29.05.2008 (fila 116) rezultă că terenul nu a făcut obiectul vreunei cereri de restituire în baza Legii nr.10/2001 sau a legii nr.247/2005.

În consecinţă, suprafaţa de 130 mp, care este înscrisă în evidenţele domeniului privat al Primăriei, poate face obiectul atribuirii  prin compensare, în condiţiile art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.

Faţă de considerentele expuse, se apreciază întemeiat apelul reclamantei şi urmează ca în baza art.296 Cod pr.civilă să fie admis, să se schimbe sentinţa, în sensul obligării pârâtului de a atribui reclamantei în compensare, terenul de 130 mp. situat în Craiova str.V.Alecsandri nr.138.

5

Domenii speta

Spete similare