Partaj. Criterii de atribuire a bunurilor.

Prin sentinţa civilă nr. 2725 din 10.07.2007 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr. 306/207/2007 s-a admis în parte acţiunea reclamantei N.N. , împotriva pârâtului C.M., având ca obiect partaj bunuri comune. S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârât.

S-a constatat că prin încheierea de admitere în  principiu din data de 10.04.2007 au fost stabilite de instanţă bunurile dobândite de părţi pe principiul comunităţii de bunuri şi cotele care li se cuvin din aceste bunuri şi anume apartamentul compus din două camere şi dependinţe situat în C., autocamion marca ,,Saviem’’, o casă compusă din 6 camere, construită din chirpici şi acoperită cu ţiglă, o fântână efectuată din tuburi de beton cu diametrul de 300 mm., un gard din lemn în lungime de 16 m , imobile situate în comuna O. N. judeţul Olt, o magazie  din chirpici acoperită cu plăci de azbociment şi un pătul din ştacheţi de lemn acoperit cu ţiglă .

S-a constatat că valoarea totală a bunurilor reţinute prin încheierea de admitere în principiu este de 104.398,55 lei.

S-a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor prin atribuirea de loturi în natură, în sensul că s-a atribuit reclamantei  apartamentul  şi pârâtului  restul bunurilor, precum şi sultă în valoare de 5.274,73 lei.

Împotriva acestei sentinţe  a declarat apel  pârâtul  iar prin decizia civilă 221 din 8 septembrie 2008 a Tribunalului Olt s-a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii  a declarat recurs pârâtul, criticând modalitatea de  evaluare şi lotizare a bunurilor .

Recursul a fost respins pentru următoarele considerente.

Criticile privind evaluarea greşită a bunurilor constituie o apreciere subiectivă  a recurentului, fără a fi susţinute de probe  din care să rezulte că modalitatea de stabilire a valorii bunurilor de către experţi a fost eronată.

În raportul de expertiză s-a  arătat care este modalitatea de calcul, argumentându-se pe larg pentru ce s-a stabilit o anumită valoare bunurilor, care sunt actele normative avute în vedere de expert  la efectuarea expertizei iar faţă de argumentele expertului recurentul nu a adus nicio probă contrarie. Expertul a avut în vedere starea imobilelor, a aplicat coeficienţi de reducere pentru starea tehnică, pentru  amplasament, pentru materialele de construcţii, rezultând pentru imobilele din com. O. o valoare relativ mică, aşa cum arată şi reclamanta intimată în concluziile scrise.

Nici critica referitoare la  atribuirea bunurilor nu este fondată.

Finalitatea procesului de partaj o constituie  atribuirea concretă a bunurilor, în materialitatea lor,  către copărtaşi, iar la formarea loturilor instanţa  trebuie să se aibă în vedere prev. art. 741 c.civ., art. 673/5 şi art. 673/9 c.p.c.

Art. 673/5 alin. 2 teza I c.p.c. dispune că instanţa va face împărţeala în natură, aceasta constituind chiar un principiu al partajului. Faţă de prev. art. 741 c.civ., instanţa trebuie să dea în fiecare lot, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de bunuri mobile, imobile, de drepturi sau creanţe de aceeaşi natură, evitând, pe cât posibil,  împărţeala excesivă a imobilelor.

Criteriile legale prevăzute de art. 673/9 c.p.c. sunt justificate raţional şi obiectiv, pentru a îndruma instanţa şi a evita arbitrariul în formarea loturilor, ele nefiind  stabilite într-o ordine de preferinţă, astfel că toate aceste dispoziţii trebuie aplicate coroborat, pentru a se respecta drepturile tuturor copărtaşilor şi a se face o împărţeală echitabilă.

În speţă, părţile se aflau în indiviziune cu privire la  două bunuri imobile: un apartament în oraşul C. şi o gospodărie în mediul rural. Recurentul pârât a invocat în favoarea sa, în principal, criteriul folosinţei bunurilor de la data despărţirii în fapt,  dovedind cu acte de identitate şi adeverinţă de la asociaţia de locatari că a locuit în apartament.

 Posesia exercitată  de coindivizari  asupra bunurilor supuse partajării  nu este prevăzută de art. 673 indice  9 C.pr.civ între  criteriile  ce  trebuie avute  în  vedere  la formarea  şi atribuirea loturilor, însă în practica judiciară acest criteriu a fost luat în mod constant  în considerare, pe lângă criteriile  enumerate  exemplificativ de  textul legal arătat.  Acest criteriu nu trebuie absolutizat şi nu poate  fi  în niciun caz avut în vedere ca  singurul criteriu sau ca un criteriu  prioritar la formarea  şi atribuirea loturilor.

În cauză , prima instanţă s-a orientat  spre varianta de lotizare care să respecte criteriul atribuirii în natură a bunurilor, atribuind fiecărui copărtaş câte un imobil.

În condiţiile în care  gospodăria din mediul rural este edificată pe un teren proprietatea exclusivă a pârâtului, moştenit de la autorii săi, nu este în interesul părţilor ca acest imobil să fie atribuit reclamantei, deoarece ar da naştere la viitoare conflicte  şi s-ar ajunge la situaţia ca terenul să fie proprietatea unei persoane, iar construcţiile proprietatea alteia. În plus, în timp ce familia recurentului locuieşte în localitatea unde gospodăria este edificată, reclamanta nu are legături de familie în respectiva localitate şi folosinţa acestor construcţii ar fi mult mai greoaie pentru ea.

Faptul că în apartamentul din loc. C. a locuit  recurentul împreună cu cei trei copii rezultaţi din căsătoria părţilor nu poate duce la atribuirea acestui apartament în lotul pârâtului, deoarece copiii părţilor sunt majori şi folosinţa locuinţei s-a făcut, teoretic, cu acordul ambilor coproprietari, drepturile lor  locative fiind asimilate, după majorat, toleraţilor în locuinţă.

 Mai mult, nu s-a dovedit şi nici nu s-a invocat faptul că reclamanta ar avea o relaţie proastă cu cei trei descendenţi şi că le-ar interzice acestora să folosească în continuare apartamentul, astfel că la atribuirea bunului nu prezintă relevanţă faptul că el este locuit de descendenţii celor doi foşti soţi.

Adoptarea unei variante  de lotizare în care ambele imobile să fie atribuite recurentului nu este legală, pentru că s-ar încălca principiul  atribuirii în natură a bunurilor şi, în plus, ar duce la stabilirea unei sulte mult prea mari în sarcina recurentului, care nu a dovedit că are venituri suficiente pentru a suporta datorii mari, dimpotrivă, acesta susţinând că este pensionat şi bolnav de diabet.

Drept urmare, faţă de situaţia imobilelor şi de împrejurarea că terenul pe care sunt edificate construcţiile din loc. O. aparţine recurentului, curtea apreciază  că  instanţele de fond  au omologat, în mod corect,  varianta  de  lotizare  în care apartamentul este atribuit reclamantei, iar construcţiile din loc O. – recurentului pârât, variantă care duce la aplicarea  corelată  a tuturor criteriilor prevăzute  de  art.673 indice  9 şi  a dispoziţiilor  art.  741  Cod Civil  .

Faţă de  aceste considerente  , în raport de dispoziţiile art.  312 C,pr.civ. , se va respinge  ca nefondat  recursul declarat de  pârât.

În temeiul art. 274  C.pr.civ ., va fi obligat recurentul  la plata sumei de 1000  lei cheltuieli  de  judecată către intimată  .

2

Domenii speta

Spete similare