Bunuri comune ale soţilor. Partaj. Imobil destinat ca folosinţă unei singure familii

Decizie 128 din 31.10.2006


Bunuri comune ale soţilor. Partaj. Imobil destinat ca folosinţă unei singure familii.

Atribuirea loturilor. Scăderea importantă a valorii construcţiei. Atribuirea imobilului bun comun soţului care deţine mijloacele materiale de achitare a sultei.

În condiţiile în care construcţia edificată în timpul căsătoriei este destinată ca folosinţă unei singure familii dată fiind componenţa imobilului format din două camere, bucătărie şi baie  iar împărţirea acestui spaţiu locativ în două corpuri funciare ar duce la o scădere importantă a valorii imobilului, chiar dacă expertul a propus varianta de partajare în natură, imobilul bun comun se va  atribui soţului care deţine mijloacele materiale de achitare a sultei şi care, potrivit dovezilor de la dosar are aceeaşi situaţie locativă ca celălalt soţ.

Secţia pentru cauze cu minori şi de familie – Decizia civilă nr. 128/31 octombrie 2006

Constată că prin sentinţa civilă nr. 6283/2005 pronunţată de Judecătoria Sibiu s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamantul B.V. în contradictoriu cu  pârâta R. L.  precum şi cererea reconvenţională formulată de  R. L. în contradictoriu cu  B. V. şi printre altele  s-a constatat că părţile sub durata căsătoriei au dobândit  în cote egale imobilul  în litigiu.

S-a sistat codevălmăşia  asupra imobilului  prin formarea a două loturi, lotul 1,  compus din două  camere, atelier  şi teren de 250 m. p.  s-a atribuit reclamantului; lotul nr. 2 compus din bucătărie, cameră, baie, hol, terasă, pivniţă , magazie, garaj şi teren în suprafaţă de 300 m. p. cu acces din drumul  de hotar s-a atribuit  pârâtei.

Pentru a  hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin încheierea din 16.01.2004 s-a  admis în principiu  acţiunea, s-a constatat că părţile  au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale imobilului din litigiu, s-a sistat codevălmăşia  stabilindu-se cota de ? părţi pentru fiecare  codevălmaş  şi s-a dispus vânzarea imobilului prin bună învoială.

Părţile nu au înstrăinat imobilul  şi au solicitat instanţei să dispună partajul prin atribuirea în  natură a imobilului.

Judecătoria a apreciat cu privire la modalitatea  de partaj că deşi reclamantul a solicitat atribuirea  întregului imobil faţă de  poziţia pârâtei care  nu deţine alte posibilităţi locative şi a solicitat  un corp funciar se impune partajul în natură prin formarea a două loturi  apreciind  de asemenea că, imobilul este comod  partajabil în natură raportat la soluţia propusă de expert.

Împotriva  acestei sentinţe a formulat apel  reclamantul B.  V. apel soluţionat prin decizia civilă nr.286/2006 a Tribunalului Sibiu  care  a admis apelul a schimbat în parte sentinţa atacată şi a dispus sistarea stării de devălmăşie asupra imobilului prin atribuirea acestuia reclamantului.

A fost obligat reclamantul să-i plătească pârâtei suma de 507.800.000 lei  cu titlu de sultă.

Pentru a hotărî astfel Tribunalul a apreciat că imobilul  din litigiu a fost edificat  ca o gospodărie pentru  o singură familie, astfel că  soluţia  aleasă de expert de a partaja construcţia  în două unităţi locative este deficitară.

De asemenea, Tribunalul a mai reţinut  că prin formarea a două unităţi locative distincte se ajunge la o scădere a valorii imobilului construcţii şi de  asemenea nu este posibilă nici partajarea terenului aferent  casei de locuit, întrucât  calea de acces  s-ar  asigura pentru apartamentul nr.2 pe terenul proprietatea  unei terţe persoane neidentificată.

Împotriva  deciziei pronunţată de Tribunalul Sibiu a formulat în termen recurs pârâta R.  L. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinice, susţinând printre altele că instanţa  de apel era obligată  să facă împărţeala în natură potrivit expertizei efectuate în  cauză care concluzionează că  imobilul este comod partajabil în natură atât din punctul de vedere al construcţiei cât şi al terenului.

Prin decizia civilă nr. 128/31 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. 2879/57/2006 s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

Analizând punctual motivele de recurs, s-a subliniat că în ce priveşte modalitatea de partaj, că  într-adevăr imobilul  din litigiu este  destinat ca folosinţă  unei singure familii dată fiind componenţa imobilului format  din două camere, bucătărie şi baie, iar  împărţirea acestui spaţiu locativ în două corpuri  funciare ar lipsi  ambele loturi de dependinţele  necesare, respectiv  baie şi bucătărie.

De asemenea, o asemenea modalitate de partaj determină o scădere importantă a valorii acestuia, iar modalitatea  de acces  propusă  de expert nu  poate fi acceptată întrucât este practicată  pe un teren  ce nu se află  în proprietatea părţilor.

Refuzul recurentei de a i se transforma cota de proprietate  în sultă, dispoziţiile textului art. 678/10  Cod procedură civilă  prevăd în mod expres  că partajul  se poate efectua  prin atribuirea  întregului imobil unui coproprietar  în situaţia în care  împărţeala  în natură  nu este posibilă sau ar  scădea valoarea imobilului, cu obligaţia acestuia la plata sumelor ce reprezintă cotele-părţi cuvenite celorlalţi coproprietari.

Aşa fiind Curtea  a constatat  că decizia pronunţată  de Tribunalul Sibiu este legală şi temeinică astfel că prezentul recurs  a fost respins ca nefondat potrivit  disp. art. 312 Cod procedură  civilă.