Emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării după promovarea acţiunii în restituirea imobilelor în temeiul Legii 10/2001. Obligaţia instanţei de a hotărî asupra măsurilor reparatorii.
La data de 12.10.2007, reclamanta M.C. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, solicitând instanţei obligarea acestora la restituirea în natură a imobilului situat în Craiova, str.Ecaterina Teodoriu, nr.97, compus din teren în suprafaţă de 1875 mp. în temeiul Legii 10/2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru terenul respectiv, în calitate de moştenitoare legală a defunctei I.M., care, la rândul său, l-a moştenit pe I. Ghe., că terenul a fost preluat în baza Decretului nr.344/1965 şi că a fost depăşit termenul legal pentru emiterea dispoziţiei de soluţionare a notificării.
La termenul din 29.02.2008, instanţa a solicitat înaintarea în copie a întregului dosar de Lege 10/2001 al reclamantului.
Dosarul a fost înaintat de Primăria Mun.Craiova, acesta conţinând dispoziţia nr.17627/17.09.2007 a Primarului Mun.Craiova, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1875 mp., situat în Craiova, str.Ecaterina Teodoroiu, nr.81, cu motivarea că acest teren este ocupat de baza sportivă "Ion Oblemenco"; prin aceeaşi dispoziţie s-a propus acordarea despăgubirilor în condiţiile Titlului VII din Legea 247/2005.
La termenul din 30 mai 2008, instanţa a pus în discuţie o eventuală modificare a acţiunii.
Reclamanta, prin apărător calificat, a depus la dosar o notă scrisă întitulată "precizări", prin care a arătat în mod expres că înţelege să solicite restituirea în natură a suprafeţei 1875 mp., şi că nu contestă dispoziţia nr.17627/17.09.2007.
Prin sentinţa civilă nr.254 din 26 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr.19106/63/2007, Tribunalul Dolj a respins acţiunea, considerând-o inadmisibilă.
Instanţa a motivat că în condiţiile în care procedura prealabilă prevăzută de Legea 10/2001 a fost finalizată prin emiterea Dispoziţiei nr.17627/17.09.2007 a Primarului Municipiului Craiova – mijlocul juridic prin care persoana îndreptăţită poate obţine în instanţă o măsură reparatorie, este doar contestaţia împotriva acelei dispoziţii – conform art.26 alion.3 din Legea 10/2001, fără a avea facultatea de opţiune între această contestaţie şi o acţiune civilă prin care solicită restituirea în natură – iar în cauză reclamanta nu a contestat dispoziţia, apreciind că nu mai este în termen, aspect ce nu se poate cezura în raport de limitele investirii sale.
S-a concluzionat că acţiunea pentru restituirea în natură a imobilului în baza Legii 10/2001 este inadmisibilă, deoarece notificarea reclamantei a fost soluţionată printr-o dispoziţie ce nu se contestă.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta – criticând-o pentru că a soluţionat acţiunea pe excepţia inadmisibilităţii fără o cercetare pe fond.
Apelanta a arătat că dispoziţia prin care s-a soluţionat notificarea a fost depusă pe parcursul soluţionării acţiunii şi prin precizarea ulterioară a acţiunii au considerat-o nelegală şi netemeinică – întrucât, terenul solicitat fiind liber, era posibilă restituirea în natură.
A mai arătat că prin precizările formulate după depunerea de noi înscrisuri la dosar, a solicitat şi anularea actului adiţional la contractul de concesiune întrucât privea imobilul solicitat în baza Legii 10/2001 – iar instanţa nu a avut în vedere această cerere.
Prin completarea ulterioară a motivelor de apel, reclamanta a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art.26 alin.3 din Lg.10/2001.
A arătat că potrivit acestor dispoziţii, instanţa judecătorească poate să dispună ea însăşi în mod direct, restituirea în natură a imobilului atât în cazul în care constată nelegalitatea sau netemeinicia deciziei ori dispoziţiei, cât şi în cazul în care entitatea investită cu solicitarea nu s-a pronunţat în termenul legal asupra notificării.
A mai invocat şi dispoz.art.2 alin.2 şi ale art.14 din Lg.10/2001 care se referă la restituiri de imobile prin hotărâri judecătoreşti.
Referindu-se la speţă, reclamanta a arătat că deşi a formulat notificarea către pârâtă încă din anul 2001 până la data promovării acţiunii nu i se comunicase o dispoziţie – ceea ce ar echivala cu un refuz al autorităţii, investite cu soluţionarea notificării de a stabili măsuri reparatorii –situaţie în care este posibilă promovarea unei acţiuni în instanţă pentru a nu fi afectate interesele persoanei îndreptăţite şi pentru a nu fi lipsită de posibilitatea de a-şi apăra drepturile recunoscute de Constituţie, de CEDO şi de Legea 10/2001.
Apelul este fondat.
Prima instanţă a respins greşit ca fiind inadmisibilă acţiunea reclamantei, fără a proceda la cercetarea pe fond a pricinii.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea în natură a unui imobil, susţinând că a fost preluat abuziv – de la autorul său, întemeindu-şi acţiunea pe dispoz.Lg.10/2007.
Reclamanta a arătat în motivarea cererii că deşi a urmat procedura reglementată de lege şi a formulat notificare către Primăria Mun. Craiova, notificarea nu a fost soluţionată prin emiterea unei dispoziţii.
Prin urmare, instanţa a fost investită nu cu o acţiune pe dreptul comun, ci cu o acţiune în restituire imobil întemeiată pe dispoziţiile Legii 10/2001.
Pe parcursul judecăţii – ca urmare a solicitărilor instanţei -la dosarul cauzei s-a depus de către pârât dosarul cuprinzând actele şi lucrările întocmite pentru soluţionarea notificării reclamantei, între acestea aflându-se şi dispoziţia nr.17627 din 17 sept.2007, prin care pârâta a respins cererea reclamantei de restituire în natură a imobilului şi a propus acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor reglementate prin titlul VII al Legii 247/2005.
Ca urmare a depunerii dispoziţiei 17627/2007 reclamanta prin apărător –în şedinţa publică de la 30 mai 2008 a învederat instanţei că atacă şi această dispoziţie. Instanţa considerând greşit că această precizare reprezintă o modificare a acţiunii iniţiale (întrucât nu s-a schimbat fundamentul juridic al acţiunii) a solicitat reclamantei să formuleze expres o cerere de modificare printr-un act de procedură scris – atrăgând atenţia asupra inaplicabilităţii art.132 c.pr.civ.- ceea ce a determinat apărătorul reclamantei să precizeze prin note scrise că reclamanta îşi menţine acţiunea introductivă.
Prin cererea introductivă reclamanta a cerut instanţei să hotărască asupra măsurilor reparatorii – obiect al notificării sale – invocând refuzul pârâtei de acordare a acestora – dar instanţa a considerat că nu poate soluţiona pe fond acţiunea cât timp nu s-a atacat expres şi dispoziţia emisă de pârâtă –prin care s-a refuzat restituirea în natură a imobilului.
Pe de altă parte, se apreciază că prima instanţă a interpretat pur formal dispoz.art.26 alin.3 ale Legii 10/2007.
Într-adevăr, prin acest text –Legea 10/2001 a prevăzut accesul la justiţie numai pentru refuzul expres al entităţii notificate de a aproba acordarea măsurilor reparatorii obiect al notificării, omiţând să reglementeze cazul nefiresc de altfel de tăcere a unităţii notificate.
Lipsa de reglementare nu poate împiedica însă accesul la justiţie al titularului dreptului subiectiv recunoscut de legea 10/2001, date fiind prevederile art.21 din Constituţie şi ale art.6 şi 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Instanţele au obligaţia de a hotărî asupra încălcării drepturilor cu caracter civil ale persoanei căreia nu i s-a soluţionat notificarea – fie prin obligarea entităţii notificate să se pronunţe prin dispoziţie, fie să dispună ea însăşi asupra măsurilor reparatorii cerute întrucât din chiar dispoziţiile mai sus menţionate – ale art.26 (3) din Lg.10/2001 rezultă că este supus controlului judecătoresc modul de rezolvare a cererii – obiect al notificării.
În speţă, prima instanţă trebuia să soluţioneze acţiunea în limitele investirii sale prin cererea introductivă şi precizarea ulterioară – privitoare la contestarea dispoziţiei – având în vedere că prin chiar cererea introductivă reclamanta a solicitat ca instanţa să hotărască asupra măsurilor reparatorii iar faţă de data promovării acţiunii şi a emiterii dispoziţiei, contestarea s-a făcut în termen legal.
Termenul de 30 zile pentru introducerea contestaţiei împotriva dispoziţiei unităţii deţinătoare emisă în baza Legii 10/2001 – curge de la data comunicării dispoziţiei. În cazul în care unitatea deţinătoare nu poate face dovada certă a datei la care a comunicat decizia atacată, contestaţie nu poate fi considerată tardivă.
Pe dispoziţia nr.17627/2007 – fila 40 dosar fond - este înscrisă menţiunea privind primirea unui exemplar de către reclamantă fără indicarea datei de comunicare – şi după cum am arătat deja – acţiunea introductivă este formulată în termenul legal – raportat chiar la data emiterii dispoziţiei.
Cum sentinţa apelată a soluţionat acţiunea fără a intra în cercetarea fondului – în baza art.297 alin.1 c.pr.civ., se impune desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
1
Curtea de Apel Iași
Cerere de acordare de despăgubiri sau compensaţie pentru bunurile imobile avute în proprietate, rămase în Basarabia, în procedura prevăzută de Legea nr.290/2003. Condiţionarea soluţionării favorabile a cererii de prezentarea de dovezi cu privire la e...
Judecătoria Târgu Secuiesc
Penal- restituire dosar la parchet cedo
Tribunalul Bistrița Năsăud
Legea nr. 247/2005 - se aplică imediat situaţiilor obiective (legale), adică acelor situaţii juridice al căror conţinut şi efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu este avut în vedere momentul intrării în vigoare a legii noi, iar l...
Judecătoria Corabia
Pretentii. Retituire bun/contravaloarea acestuia Pretentii derivand din predarea unui bun în vederea efectuarii de reparatii si refuzul restituirii acestuia.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Cerere restituire dobândă fiscală aferentă taxei de poluare. Autoritate de lucru judecat